dec. 9, 2022 |
Maternitate când te aștepți mai puțin. Trăiesc înconjurată de prietene care nu au copii și nici eu nu am, în afara celor câteva zeci de care mă ocup an de an. Îi privesc melancolic cum cresc, mă despart uneori greu de ei când se pregătesc să zboare spre viață. Dar am acceptat că așa a fost să fie. De aceea, romanul Narinei Abgarian a fost, pentru mine, unul dintre cele mai surprinzătoare și mai fermecătoare din ultimul an. Cu o scriitură pe care am simțit nevoia să o apropii de Ismail Kadare (și romanele dedicate Albaniei medievale) și de Guzel Iahina, Din cer au căzut trei mere este un roman-poveste, o poveste cu iz romanțat, o poveste despre speranță, despre coexistența firească a vieții și a morții, despre natura neașteptată a lucrurilor. Viața este ea însăși un dar. Care se răsfrânge peste noi și peste sufletele deznădăjduite atunci când e mai multă nevoie și mai puțină încredere în ea. Un sat armean aproape agonizant este cadrul poveștii și primele pagini creionează o scenă în care personajul principal, Anatolia Savoianț se întinde să moară – femeia este convinsă că semnele ce i se arată (trupește și simbolic deopotrivă) nu pot fi decât ale unei morți apropiate. Dar aici, unde e foarte puțină și nădejdea, stă să se nască o nouă viață. „Sevoianţ Anatolia s-a întins să moară”, ca peste altele 230 de pagini, să aducă pe lume o fetiţă, prin cezariană, ceea ce este în sine un miracol, dar şi o răsplată pentru suferinţele îndurate de-a lungul vieţii, într-un sat de pe-un vârf de munte, pe jumătate înghiţit de-o avalanşă, cu oameni cu tot, şi care a cunoscut foame, război, dezastre naturale, dar şi o incredibilă solidaritate a puţinilor supravieţuitori. („Peste tot e viaţă, s-a minunat Valinka, privind pânzele de păianjen pline de trupuşoare uscate de insecte şi firele lungi de iarbă care pătrundeau în cameră – peste tot e şi moarte, şi viaţă”).
Mai întâi, trebuie să spun că „din cer au căzut trei mere“ este finalul tradițional al basmelor armenești. Când din cer cad trei mere, fiecare măr revine, în mod egal, la trei persoane la fel de importante. Unul pentru cine a văzut, unul pentru cine a povestit și unul pentru cine a crezut în bine. Povestea, văzută prin ochii autoarei, este a unui sat, numit Maran, o lume cu aspect macondian, oarecum în derivă pe care Sevoianț Anatolia o crede muribundă, la fel cum se crede pe sine pe moarte. Cu o implacabilă hotărâre, de vajnică femeie trecută prin multe dificultăți, se pregătește pentru ceea ce crede că va fi moartea sa, rânduind totul – de la casă la bucate, de la haine cu care ar urma să fie îmbrăcată de cei care ar găsi-o după deces, până la așternuturi menite să minimalizeze mizeria inevitabilă a momentului. Singurele aspecte pentru care nu se poate pregăti sunt speranța, o nouă viață și iubirea. Și totuși, fiecăruia dintre acestea îi va veni rândul. E mărul cui a crezut în bine. Aș spune că al autoarei care a construit o poveste cu final neașteptat, dar optimist, sentimental și tandru, nu lipsit nici de contingența cu proza realistă magică și nici de contingența cu nevoia noastră fundamentală de a crede că, undeva, speranța trebuie să răzbată la lumină. Al treilea măr, al povestitorului, i se cuvine tot autoarei, pentru reflecția asupra imaginilor unei țări despre care știam prea puțin, pentru pitorescul acesteia, pentru frumusețea de basm a unora dintre personaje, pentru incredibilele întorsături ale poveștii, pentru bucuria pe care cititul acesteia mi-a adus-o.
dec. 8, 2022 |
„
,
„Sora de zăpadă” este o carte cu mult suspans, ce trezește emoții, o carte despre prietenie și familie. Mai este o săptămână până la Crăciun, iar casa lui Cristian e mai tristă ca oricând; nici vorbă de spiritul Crăciunului. Anul acesta este un an trist din cauza morții surorii sale, Iunia. În timp ce era la bazinul de înot, Cristian a întâlnit-o pe Hedvig, o fată veselă și misterioasă. Aceasta i-a prezentat casa ei, o casă luminoasă și veselă; s-au jucat frumos, dar totul părea ciudat. Timpul a trecut și ei au devenit cei mai buni prieteni. Totul s-a schimbat atunci când a apărut un om misterios. Dorul de Iunia era din ce în ce mai profund, așa că băiatul i-a vizitat mormântul; în timp ce se întorcea, a văzut numele prietenei sale pe mormânt; totul era straniu. Cristian îl urmărise pe bătrânul misterios până când au ajuns la atelierul de felicitări al bătrânului. A aflat multe lucruri, ceea ce îl făcu să devină trist. Plecând acasă la Hedvig, băiatul s-a mirat, deoarece totul era schimbat: casa nu mai era împodobită și în casă totul era vechi. Afară era o statuie care îi stârnise multe emoții.
Ajuns la el acasă, este surprins plăcut, găsind casa împodobită și atmosferă de Crăciun. Cine credeți că este bătrânul misterios? Ce credeți că a aflat Cristian de la bătrânul misterios? Ce a văzut băiatul afară? Ce s-a întâmplat cu Hedvig? Răspunsul la aceste întrebări, dar și multe alte idei interesante veți afla dacă veți citi cartea.
Puiu Daria, Școala Gimnazială Nr.1 Albești. Județul Bptpșani
dec. 8, 2022 |
Când am aflat că trebuie să facem recenzie la o carte care a însemnat foarte mult pentru mine în ultima vreme, mi-a venit în minte un singur lucru, seria ,, Crima perfectă” de Holly Jackson. Este formată din trei cărți, care dau dependență. De ce înseamnă atât de mult această serie pentru mine? Am început primul volum ,, Crima perfectă: instrucțiuni pentru fete cuminți” la recomandarea unei prietene, și pot spune că după ce l-am terminat am simțit nevoia de a cumpăra și următorul volum. În acea perioadă nu am avut cele mai fericite momente din viața mea, iar de multe ori voiam să mă adâncesc într-o lume departe de cea pământească, să uit de tot și să mă concentrez pe povestea altora, nu pe a mea. Am găsit această ,,scăpare” în seria menționată. Pentru că trebuie să prezint o carte, am ales cel de al treilea volum, care e și ultimul, dar preferatul meu, intitulat ,, La un pas de moarte ”. Cazul lui Andie Bell și al lui Sal Singh a fost rezolvat cu succes de Pip Fitz-Amobi și de prietenul său, Ravi Singh, fratele lui Sal, dar misterul continuă și cazurile pe care cei doi adolescenți le au de rezolvat se vor întoarce împotriva lor. După ce al doilea caz, cel al lui Jamie Reynolds, a fost rezolvat și povestit în podcastul tinerei noastre detective, mesajele cu amenințări au început să se înmulțească. Pip nu le dădea importanță, fiind acum mai cunoscută și chiar intitulată ,,Regina criminalisticii”, era obișnută cu astfel de comentarii, dar unul i-a atras atenția, primindu-l de nenumărate ori: ,,Cine o să te caute când tu vei fi cea dispărută”. Misterul începe cu un porumbel mort în fața casei, normal am spune că e ceva neînsemnat, dar Pip simțea că acesta va fi începutul unui nou caz. Unul care o putea salva. Amenințările continuau, dar asta nu a oprit-o să se ocupe de problema unei mame îndurerate, acum ceva timp detectivii credeau că au găsit un criminal în serie ,,Ucigașul BA”, iar vinovatul era băiatul femeii care a apelat la ajutorul lui Pip. După ce a investigat puțin cazul, detectiva noastră a ajuns la concluzia mamei, polițiștii au arestat persoana greșită, iar acum ea va trebui să afle adevărul. Într-o zi, după ce a venit de la alergat, Pip a văzut aproape de casa ei un mesaj scris pe jos ,,O MOARTĂ ÎNCĂ VIE”, acesta a fost semnul pe care îl aștepta fata, iar acum era sigură. Cineva îi dorea răul. Indiciile ce au urmat au dus-o cu investigația propriului caz spre Ucigașul BA, avea să afle adevăratul criminal și să se salveze. Cele cinci siluete din fața casei, care se tot apropiau de pereții casei, îi arătau că ea urma să fie cea de-a cincea victimă, dar Pip nu va lăsa să se întâmple asta, nici după ce cazul a trimis-o direct în mâinile criminalului și a fost răpită de acesta. Vă voi lăsa pe voi să aflați rezolvarea cazului, așa cum învățăm din această carte, totul e mai palpitant când există puțin de mister. ,,La un pas de moarte”, chiar toată seria, ne deschide ochii, ne face să vedem lumea reală așa cum este. Răul poate veni de la cine sau de unde te aștepți mai puțin. Cartea ne dă o lecție de prietenie, mai exact, prietenii nu se lasă la greu. Un amic adevărat rămâne lângă tine, te ajută și te susține când ai nevoie. Putem vedea și iubirea adevărată, atât pentru familie, cât și pentru persoana pe care o ai lângă tine, dar și pentru prieteni, Pip și-a sacrificat fericirea pentru acești oameni, i-a ales pe ei înaintea propriei persoane, dar nici Ravi, iubitul ei, nu s-a lăsat mai prejos. A fost alături de iubita lui până la final și a așteptat-o cât a fost nevoie, dar veți afla toate astea citind această carte. Pot enumera o grămadă de morale care reies din această carte, dar și din întreaga serie, de la cele legate de prietenie sau familie până la cele despre oameni și viață, în general, care reies din cazurile rezolvate. Morala, care cred ca le cuprinde pe toate, este ,,Nu judeca oamenii după aparențe!”.
dec. 8, 2022 |
Cartea Oscar și tanti Roz este cartea care m-a urmărit mult timp după terminarea lecturii. A fost considerat cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt. Cartea se citește foarte ușor și este foarte emoționantă. Oscar este un băiat de zece ani, foarte bolnav, care își petrece ultimele zile din viață într-un spital. Bolnav de cancer, Oscar își petrece ultimele zile din viață în compania lui Tanti Roz, o infirmieră care îi spunea tot felul de povești, oferindu-i lecții de viață. Pentru a –l ajuta pe băiat să treacă mai ușor peste fiecare zi în care se chinuie cu boala de care suferă, Tanti Roz îi dă ideea de trăi fiecare zi ca și cum ar trăi zece ani și îl învață să îi scrie scrisori lui Dumnezeu ca să nu se mai simtă atât de singur. Astfel, Oscar reușește să parcurgă printre lacrimi și râsete, vârstele experienței umane cu ajutorul imaginației sale, în compania prietenilor din spital și a lui Tanti Roz.
Băiatul își trăiește adolescența alături de cei câțiva prieteni din spital, se îndrăgostește și se căsătorește, apoi își pierde iubita, ca la finalul să-și regăsească dragostea.
În ultimele 12 zile de viață, Oscar învață că singura soluţie la viaţă este să o trăieşti: Priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o pentru întâia oară. Personajul Oscar ne oferă câteva lecții de viață importante de care ar trebui să ținem cont cu toții și de aceea merită să îi citim povestea.
dec. 8, 2022 |
Denisa Boișteanu, clasa a XII-a J, Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău
Titlu : Se numea Sarah
Autoare: Tatiana de Rosnay
Editura: Litera
Numărul paginilor: 299
Este o carte apărută la editura Litera și care m-a impresionant prin povesta ei tragică .
Cartea ne prezintă povestea unui jurnaliste americane stabilită de mulți ani la Paris, care ajunge să afle că are o legătură (ascunsă de membrii familiei ei) cu o fetiță evreică.
Acesta poveste m-a întristat deoarece sunt prezentate mici fragmente din trecutul fetiței care mi-au zdrobit sufletul . Cele mai triste momente trăite de mine au fost acelea când jurnalista a găsit o scrisoare redactată de fetiță și adresată fratelui ei mai mic și întâmplarea care m-a făcut să plâng a fost când aceasta l-a găsit pe fratele ei .
Legătura puternică stabilită între cele două personaje feminine din epoci diferite este perfect surprinsă în următoarea secvență: „Sarah. Nu mă părăsise niciodată . Mă schimbase, pentru totdeauna. Povestea ei, suferința ei o purtam în mine. Mă simțeam de parcă aş fi cunoscut-o. O ştiam cum era copil. Adolescentă. O gospodină de patruzeci de ani, care intrase cu maşina într-un copac, pe un drum înghețat din New England. Puteam să-i văd perfect chipul. Ochii verzi, migdalați. Forma capului. Postura. Mâinile. Zâmbetul care se înfiripa rareori. O cunoşteam. Aş fi putut s-o opresc pe stradă , dacă ar mai fi trait…”
O fărâmă din Sarah rămâne și în fiecare dintre noi, cititorii romanului. Imposibil să nu fim afectați; fie de ororile nazismului, fie de destinul tragic al familiei lui Sarah, fie de neputința Juliei, personajul-narator, de a-i face dreptate, dincolo de timp, fetiței de altădată…
Cartea mi-a fost recomandată de colegii de la Cercul de lectură „Rost, valoare dezlegare” din Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău. O recomand cu mare drag, dar trebuie să fiți pregătiți să vă rupă inima! Pasionații de istorie vor găsi informații esențiale despre holocaust; iubitorii de adrenalină vor sta cu sufletul la gură pentru reconstituirea, ca într-un puzzle, a trecutului, romanticii vor găsi în paginile cărții cel puțin o frumoasă poveste de iubire iar căutătorii de răspunsuri vor deschide o cutie a comorilor…
dec. 8, 2022 |
Autoarea cărții “Exploratorul” este Katherine Rundell. Aceasta a mai scris pe lângă această carte titluri precum: ”Roată in furtuni” , “Lupul sălbatic” si “Hoții buni”. Temele abordate de această autoare sunt în general dramele. Cartea a fost abordată de public ca fiind o carte ce reușește să-ți atragă. Cartea a apărut în data de zece august două mii șaptesprezece. Omul ce a tradus cartea poartă numele de Teodor Ionașcu, editura cărții fiind Booklet Fiction.
În cuprinsul cărții personajul pus în centrul reflectoarelor este Fred ce se prăbușește împreună cu alți trei copii Con, Lila și Max. Lila și Max sunt frate și soră provenind din Portugalia Max având vârsta fragedă de doar 7 ani, iar Con provine din Statele Unite unde și-a pierdut ambii părinți. Cei 4 copii au nevoie de tot sprijinul pe care îl pot obține prin resursele de hrană și toate lucrurile mici pe care le pot găsi în speranța de a supraviețui și a găsii în cel mai bun caz un drum spre casă. Copii se stătuie în prin plan într-un luminiș imens găsit in pădure, mănâncă tot ce pot găsi, își construiesc și o plută și speră să scape din acea junglă ce lea distrus toate simțurile de fericire. În continuare copiii reușesc să supraviețuiască cu ajutorul cărților cu exploratori citite de Fred și de îndrăzneala celorlalți, totuși nu peste mult timp copii realizează faptul că ei nu sunt chiar singuri în spațiul verde neterminabil, descoperindu-l pe Exploratorul, acesta dovedindu-se a fi singura lor speranță de a scăpa, acțiunea desfășurându-se în mijlocul junglei amazoniene nefiind cel mai potrivit loc pentru niște copii.
Cartea are ca punct forte o povestire cursivă cu o întâmplare care intrigă. Ca minusuri am putea lua în considerare faptul că nu are pe parcursul cărții nici o ilustrație, un lucru ca acesta te-ar putea ajuta să-ți formezi o imagine mai amplă a spațiului în care se petrec întâmplările, totuși prin acest lucru tind să cred că cartea dorește să îți de-a frâu liber imaginației. Totuși ce am reușit sa apreciez cu adevărat cu privire la această carte este modul în care autorul reușește sa creeze povestea cu privire la fiecare personaj în parte unele din ele reușind să te atingă chiar și prin formă emoțională. După toate lucrurile spuse mai sus, eu sincer am rămas cu o părere pozitivă având în vedere toate lucrurile la care am luat parte citind cartea.
Comentarii recente