dec. 9, 2022 |
,,Noi toți ne-am născut din Mantaua lui Gogol” (F. M. Dostoievski
Într-un department mărunt al unui minister din Sankt Petersburg, la începutul secolului al XIX-lea, un funcționar modest, sensibil, dar harnic pe nume Akaki Akakievici Bașmacikin era ironizat de colegii săi pentru simplul motiv că era sărac și nu avea familie și casă, fiind nevoit să stea cu chirie într-o cămăruță modestă a unei proprietărese vârtnice și răutăcioase. Datoria de copist si-o făcea cu multă pricepere și dăruire, el fiind cel mai iscusit funcționar din întregul department, însă, oamenii superficiali din jurul său nu-l prețuiau deloc.
Cum cel mai mare dușman al omului sărac pe timpul iernii e gerul și cum personajul nostru avea o manta foarte veche ce se transformase din verzuie în brun-roșcată din cauza purtărilor repetate, decide să meargă la croitorul Petrovici să i-o repare, astfel încât frigul să-l prindă pregătit. Croitorul îl face să înțeleagă că haina e prea ponosită pentru a putea fi în continuare petecita, așa că îi spune că trebuie să facă rost de una nouă.
Dar cum? De unde bani pentru stofă, căptușeală și blană pentru guler?
Face eforturi monumentale pentru a strange ruble: renunță la masa de seară, pășește mai cu grijă să nu fie nevoit să ducă pantofii la reparat, nu mai aprinde seara lumânarea pentru a nu fi nevoit să cumpere altele, pentru a păstra în bună stare hainele puține pe care le avea, purta peste ele un halat vechi. Pe lângă aceste economii, în apropierea sărbătorilor cei din departamentul său au luat o primă, astfel încât, punând ban lângă ban, a reușit să achiziționeze materiale pentru a putea să-i croiască și coase Petrovici o tunică nou.
Cea mai fericită zi din viața lui Akaki Akakievici a fost aceea în care croitorul i-a adus mantaua cea proaspăt cusută și învelită într-un material protector…
Pentru prima data în viața lui a simțit că e privit altfel de colegii săi care, de această data, nu l-au mai primit cu ironii și nu l-au mai tratat inuman. La insistențele unui coleg, personajul nostru a acceptat invitația de a pleca la o petrecere seara alături de ei. N-ar fi vrut să meragă deoarece el nu participase la nicio petrecere în viața lui nefericită și plină de privațiuni, mai mult, nu vizitase niciodata centrul orașului în care se și temea să mearga. La insistențele lor, a acceptat propunerea și s-a bucurat nespus de priveliștea minunată a vitrinelor luminate ale magazinelor pe lângă care a trecut. La petrecere n-a stat mult, întrucât nu s-a simțit în largul său, așa că a decis că e mai bine să plece. Pe drumul de întoarcere, niște indivizi cu mustăți l-au deposedat de prețioasa lui manta, bătându-l și lăsandu-l în frig…
Oare cui a cerut personajul nostru ajutor?
Cum s-a sfârșit povestea acestui funcționar mărunt vă las pe voi să descoperiti, dragi cititori…
prof. Flori Cretiu
dec. 9, 2022 |
Harry Potter și Prințul Semisânge
O stea a literaturii, o carte despre magie, care chiar e magică, cel mai bun volum din seria de romane Harry Potter, probabil ți-ai dat seama că mă refer la ”Harry Potter și prințul Semisânge”.
Într-o seară de vară, când Dumbledore ajunge pe aleea Privet ca să-l ia pe Harry Potter, mâna în care-și ține bagheta este arsă și uscată, dar el nu dezvăluie de ce. Secretele din lumea vrăjitorească încep să fie aflate, iar Harry pornește alături de Dumbledore în aventura sa de a distruge sufletele lui Voldemort, însă Harry nu știe că asta de fapt îl antrenează pentru a-și înfrunta destinul.
Cartea mi s-a părut excepțională din punct de vedere al povestirii, deoarece ni se răspunde la întrebările pe care le-am avut în celelalte volume.
În această carte sunt unele momente care v-ar putea face să plângeți, deoarece un personaj îndrăgit pățește ceva îngrozitor. El trece printr-o bătălie cu un inamic suprem în care măiestria de a controla bagheta și-a arăta adevărata valoare.
Dacă îți place să rămâi în suspans când citești o carte, asta e cartea potrivită pentru tine.
Enspecto Patronium!
Bordianu Matias, clasa a VI-a, Școala Gimnazială Nr.1 Albești, Județul Botoșani
dec. 9, 2022 |
Războiul Limonadei
Un elev în clasa a patra, Evan Treski se pricepe la oameni. Știe să schimbe două vorbe cu ei, chiar și cu adulți, pe de altă parte sora lui mai mică, care se numește Jessie, e foarte bună la matematică, dar nu a lega relații cu oameni. Cănd începe războiul limonadei între cei doi frați nu e deloc limpede cine o să câștige acest război și nici măcar dacă vrajba lor o să se termine vreo dată. Evan era invidios, așa că a făcut o greșeală.
Citiți cartea ca să aflați ce greșeală putem spune că mare a făcut-o Evan Treski.
Eu am constatat că fiecare relație dintre frați este presărată cu puțină aventură. Vă recomand această carte de la editura Arthur, care vă învață cum să vă administrați economiile și cum să vă sporiți câștigurile și să nu fiți lacomi și invidioși.
Citiți această carte pentru că este despre iubire și prietenie.
Puiu Andreea, clasa a VI-a, Școala Gimnazială nr.1 Albești, Județul Botoșani
dec. 9, 2022 |
Întâiul meu cuvânt de pionier- Adina Rosetti,
Editura Art, București, 2021
De la primele pagini, intrăm într-o lume a lipsurilor, a frigului și a fricii alături de Ada care-și dorește o cravată ca un zălog de legământ care ar putea s-o îndrepte pe drumul cel bun, pe calea dreaptă a Victoriei până la Casa Poporului unde toți ar putea trăi fericiți și ,poate, unde ar reuși să fie și ei văzuți.
Totuși, ceremonia obținerii cravatei a dus-o pe o străduță diferită, făcând-o să-și pună întrebări despre sistem, despre Lixandru Cristian, copil care a ajuns la direcțiune și, probabil, la băieții cu ochii albaștri (aceasta e presupunerea colegilor, abia șoptită în absența tovărășei cu unghii roșii și ca o reflecție a discuțiilor auzite în casele lor asupra cărora planează vinovăția și teama repercusiunii).
Orice drum te duce la un cuvânt pe care, inițial, nici nu l-ai întrevăzut. Până la urmă, străduța pe care s-a abătut Ada (încercând să-i ia apărarea colegului) a dus-o la Libertate. Totul ține de atitudine, dar, mai ales, de context.
Cu toate că timpul a trecut, la final, asupra textului încă plutește cravata de pionier.
Cartea îmbină percepția subiectivă asupra regimului totalitar în care glasul maturei se ascunde delicat în gândurile fetiței de 8 ani prin emiterea unor judecăți de valoare, de exemplu, despre calitatea materialului sau a lucrăturii cravatei. La final, există o anexă care face legătura cu realitatea timpului. Doar cunoscând adevărul acelor timpuri, nu riscăm să repetăm greșelile trecutului. Spor la lectură!
Mitu Amilin-Teodora, clasa a VII-a, Școala Gimnazială ”Grigore Hagiu”- Tg Bujor
dec. 9, 2022 |
„Minunea” de R. J. Palacio
Anul publicării acestei cărți este 2013, iar editura Arthur. R. J. Palacio este o scriitoare americană pentru copii, născuta la New York, cartea ,, Minunea” fiind excelența sa. Personajul meu preferat este August, personajul principal, datoria puterii si ambiției acestuia.
Am ales această carte, pentru că ea arată cititorilor adevărata frumusețe pe care ei trebuie să o caute, frumusețea interioara.
Deși societatea promovează doar înfățișarea perfectă, cartea promovează frumusețea pe care noi, ca și oameni, trebuie să o apreciem, sufletul și modul pur de a iubi pe cineva, în ciuda aspectului său.
Am învățat din carte faptul că persoanele care te iubesc cu adevărat vor rămane lângă tine și la bine și la greu. Am înțeles și faptul că de foarte multe ori nemulțumirea față de ce avem, ne ,, închide” ochii de la binecuvântările din prezent. De aceea, cartea arată cât de puternice sunt cuvintele și influența puternica pe care o au, fie negativă, fie pozitivă.
Din carte am înțeles faptul ca deși cunosc o persoană, niciodată nu îi voi cunoaște ,, luptele” prin care aceasta trece.
Câteva citate care m-au impresionat sunt:
,, Nu judeca un om după chip! ”; „Uneori cred că am capul prea mare pentru că e plin de vise. “ .
Mă bucur că am ales aceasta carte, îmi doresc să aplic și în viața de zi cu zi ce am învățat din experiențele personajului principal!
dec. 9, 2022 |
Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel, o fata de 12 ani, călătorește cu trenul alături de mama sa. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. La înmormântare, Liesel a găsit o carte care a căzut din buzunarul groparului și a decis să o ia.
Aceasta ajunge într-un oraș nou unde își cunoaște părinții adoptivi și se împrietenește cu un băiat numit Rudy. Mama adoptivă era ca un fulger, dar tatăl ei s-a apropiat de ea, învațând-o să citească cartea găsită de ea la mormântul fratelui ei.
Într-o noapte, un evreu le-a bătut la ușă, aceștia fiind constrânși de situațiile familiale să îl lase înăuntru. Când au sosit naziștii pentru a investiga casele din oraș aceștia au reușit să nu fie descoperiți dar știau că ceea ce fac este extrem de periculos. Din cauza multiplor incidente, evreul a trebuit să plece dar i-a promis lui Liesel că se va întoarce la ea.
Fetei i-a crescut dorința de a citi, iar din cauza curiozității a ajuns să ,,fure” cărți de la nevasta primarului. După o perioadă, soția acestuia a prins-o dar nu a pedepsit-o. În schimb i-a cerut să returneze cărțile pe care le-a luat și a lăsat-o să ia cărti din biblioteca sa cu condiția că le va înapoia.
Într-o zi, tatăl ei a fost chemat în război chiar dacă se apropia de vârsta bătrâneții. Peste câteva săptămâni, acesta se întoarce acasă cu multiple probleme medicale.
În noaptea aceea, aeronavele de război au atacat orașul lui Liesel, omorând pe ambii părinți și pe Rudy. Peste foarte mulți ani, evreul găzduit de familia ei își împlinește promisiunea și se întâlnește cu Liesel. Aceasta a trăit o viață lungă până la vârsta de 90 de ani.
Markus Zukas s-a născut în Sydney, Australia, pe 23 iunie 1975. Părinții lui nu erau originari din Australia. Ei au emigrat în Australia la sfârșitul anului 1950. Numele tatălui său este Helmut Zusak și el a venit din Austria, în timp ce mama lui este Lisa Zusak și ea a venit din Germania. Aceasta înseamnă că părinții lui nu erau originari din Australia, ci mai degrabă din Europa. De aceea au putut împărtăși cu copiii lor poveștile celui de-al doilea război mondial. Din acele povești, Markus și-a luat inspirația pentru romanul, Hoțul de cărți.
Zusak a susținut un Ted Talk în 2014, cu tema „The Failurist”. Discursul a fost susținut la Opera din Sydney și s-a concentrat asupra procesului său de redactare și a călătoriei către succes prin scrierea cartii ,, Hoțul de cărți”. A scris până acum 6 romane. Acum, încă locuiește în Sydney cu soția și cei doi copii ai săi.
În opinia mea această carte trebuie citită de toată lumea măcar o dată în viață. Cel mai interesant aspect al acestei cărți este că naratorul era de fapt moartea. Acesta a urmărit-o pe Liesel deoarece era un om care i-a atras atenția și l-a făcut să se întrebe cum e să trăiești. De aceea a lăsat-o să trăiască foarte mult. Un alt motiv ar fi că autorul redă detalii importante despre perioada nazistă din Germania și povestește detalii despre viața oamenilor de atunci.
Luiza URS, Colegiul Național Moise Nicoară Arad, Clasa a IX-a C
Comentarii recente