Nopți albe, F. M. Dostoievski

Nopți albe

Elevă: Olivia Baciu, cl a X-a

C. N. Mihai Eminescu Oradea

Cercul Eminlectura

-o carte despre emoții, tineri ce se îndrăgostesc, frumusețe și suferință umană-

Romanul „Nopți albe” a fost publicat de  autorul rus Feodor Mihailovici Dostoyevsky în anul 1848, iar eu am finalizat-o de citit acum 3 luni, aceasta fiind cartea mea preferată. Am ales să scriu despre această carte pentru că mi s-a părut captivantă, dar și foarte tristă. Eu am citit-o în varianta în limba engleză deoarece mi-a fost împrumutată de o prietenă căreia i-a plăcut mult și mi-a recomandat-o. Acțiunea se petrece în Petersburg, când, un tânăr visător se plimba singur pe străzi și zărește o fată care plângea. Acesta se apropie de ea, și încep să vorbească de parcă s-ar fi cunoscut de mult timp. Deși intre ei era o conexiune inexplicabilă, cei doi fac un pact să rămână doar prieteni, astfel încât tânărul să nu se îndrăgostească de ea. Numele fetei este Nastenka, iar cei doi se întâlnesc timp de 4 nopți în care își povestesc viețile. Până acum, totul pare să meargă bine, dar cele din urmă m-au șocat. Băiatul este foarte izolat social, trăiește singur și își petrece timpul visând la interacțiunile sale cu oamenii. Nastenka este o fată de 17 ani care, în majoritatea timpului, este blocată cu bunica sa oarbă, deoarece fusta acesteia era prinsă cu un ac de fusta bunicii sale. Fata se îndrăgostește de un chiriaș care i-a promis ca se va întoarce după ea peste un an, aceasta fiind loială în acest timp. Visătorul începe să se îndrăgostească de ea, deși nu îi spune nimic deoarece ea iubea pe altcineva. Într-o seară când deja trecuse un an de la promisiune, fata începe să se îndoiască de apariția iubirii sale și se apropie mai mult de narator. Tot în acea seară un alt tânăr trece pe lângă cei doi și se oprește. Nastenka își vede din nou jumătatea și sare în brațele lui, dar se întoarce pentru a-l săruta de rămas bun pe visător. Gestul ei mi s-a părut foarte deplasat și m-a întristat mult. Fata îi trimite o scrisoare de iertare, prin care naratorul își amintește cu lacrimi în ochi vorbele fetei: „Oh, if only he were you!”.

Trebuie să citiți și voi cartea să-i aflati dedesupturi pe care doar prin lectură le puteți surprinde, cuvintele scrise fiind neputincioase în redarea profunzimii sentimentelor umane.