Dragi ucenici mari și mici,
Vă propun un joc, pe care l-am numit „Diapoezii”.
Ideea jocului e legată de trei lucruri: un context (Ziua Internațională a Poeziei, care urmează peste două zile, în 21 martie), un pretext (într-un recent interviu, poetul Radu Vancu spune că, dacă Cititorul are nevoie de un organ similar „urechii muzicale” pentru a distinge „melodia” poeziei, Poezia are „ochi poetic”, adică are „capacitatea de a transfera cuvintele din pagină în imagini din mintea ta”) și un subtext (să citim multă poezie, să o împărtășim comunității de aici, să creăm legături interpretative între imagini și poezii).
Regulile jocului:
- să-ți folosești „urechea muzicală” de cititor de poezie: să selectezi un poem preferat pe care să-l scrii aici, ca un comentariu adăugat;
- să-ți folosești „ochiul poetic”: să cauți apoi să atașezi poemului ales o imagine (reproducere, fotografie, creație personală etc.) care să aibă legătură cu textul/ să evoce o semnificație a textului;
- să-ți folosești puterile de „digital natives” : să inviți, prin pagina ta de facebook, un prieten care să intre în jocul „Diapoezii”
Observație: acest joc are funcția de „Reload”, adică puteți relua regulile lui ori de câte ori doriți.
Eu voi invita, pentru început, trei prietene. Succes!
Invitație pentru Georgiana: „Sebastian în vis e un model performant, upgradat, de bebeluş. Pe neocortexul lucios, toate informaţiile lumii le dă pe derdeluş; după care, distrate şi frăgezite, deschide floarea carnivoră a creierului şi le înghite. Prin transparenţa chihlimbarie, se vede fiecare informaţie, încă vie, palpitând în stomacul neuronal. Digerate, sunt apoi conectate serial în reţele înţelepte, precum piramidele cu trepte în selva aztecă, precum pietrele preţioase în glyptotecă. E nevoie ca mii de reţele să se aprindă deodată pentru un surâs, şi alte mii pentru un gângurit – iar Shoahul şi Gulagul şi Armagedonul informaţiei se repetă veşnic pentru… Read more »
Invitație pentru Stanca: „în curând lumea se va umple de oameni. oameni până și în crăpăturile pereților, în fisurile asfaltului, sub prag, în tivul rochiei. ca o furtună de nisip acoperind spațiile și spațiile dintre spații. și unde înainte era un pahar gol, acum e un pahar plin cu oameni înghesuiți. și unde înainte era un tobogan ruginit, acum e un morman rostogolit de oameni. și unde înainte era un sertar cu linguri, acum e un vagon de oameni stând cu gurile larg deschise. apoi oamenii se vor umple de oameni. în ridul de tristețe, în cicatricea de pe genunchi,… Read more »
Invitație pentru Mihaela: „nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini – să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine. să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumină cenuşie dinainte… Read more »
Invitație pentru Monica Onojescu: „Tata avea o vorbă: trăia în micul nostru târg un mare meșter șelar pe nume Iohann care atunci cînd meșterea un ham îl încerca mai întâi pe el. Își încălța cizmele noi, își lua vesta, pălăria de fetru, ceasul de buzunar cu lanț de argint: hainele lui de sărbătoare – se înhăma apoi la o trăsură veche, bizară pe care o ținea închisă în magazie și o pornea la deal din Podul de Fier pînă în târgul Cucului și înapoi – o groază de copii se țineau după dânsul – și dacă nu-i rodeau cusăturile pieptul… Read more »
Propun în acest joc ceva ce am făcut singură acum câteva zile.
1. Am ascultat melodiea “Steps”, de Stephen Nachmanovich.
2. Am creat o poezie inspirată de melodie (în limba engleză).
3. Am asociat melodiei câteva desene realizate cu o aplicație de pe telefon.
4. Am editat un clip care cuprinde melodia ca fond muzical + versurile recitate de mine + imagini colorate de mine.
5. Am publicat clipul pe canalul meu youtube, la acest link: https://youtu.be/vuX9YYZmEgI
***Pentru creații în limba română, se poate accesa playlist-ul https://www.youtube.com/playlist?list=PLyQ8rzGSAFv1sDslDk5C1lzi0ndXEPLpJ
Poezie sau viaţa, de Andrei Bodiu
„Am încercat să le spun
că există şi poeţi vii” zice soră-mea
„Cum doamnă nu sunt toţi morţi ca
Eminescu?”
„Nu, nu” a încercat ea să le spună
a deschis o revistă a spus „uitaţi pe ăsta îl cunosc”
le-a arătat o poză „şi pe ăsta îl cunosc iar el
el venea la noi acasă”
Clasa amuţise.
„Şi pe el îl ştiu iar el copii”
a zis ea şi-a coborât printre bănci
el e chiar fratele meu”.
Clasa amuţise iar soră-mea soră-mea
în lumina de octombrie
devenise clar străvezie.
Adrian Păunescu-Dor de Bacovia
Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coșmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.
Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii și-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Si a-și rosti plecarea nu mai pot.
Foioasele în vântul toamnei ard,
Mușcate sângeros si trist de lună,
Și turturelele se despreună.
Acum, noi doi în focul revanșard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.
Steluţe în genele ei, Mircea Cărtărescu Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei. Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei. Ningea, ningea, ningea peste Colentina demult, demult… da, dragii moşului, erau… erau steluţe în genele ei. Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau… hai, toţi în cor: erau steluţe în genele ei. Eram student, era studentă eram eminent, era iminentă şi erau steluţe în genele ei. Aerul era rece,… Read more »
Noapte de vară
de George Bacovia
Noaptea-ncet, ticnit se lasă –
Poezie, sau destin –
Luna urcă, somnoroasă, –
Vino, vin!
Este linişte, răcoare,
Codrul e de farmec plin –
Pe sub teii încă-n floare, –
Poezie, sau destin.
În suavele parfume
Poezie, sau destin –
Ori pe unde-ai fi în lume, –
Vino, vin!
Îngerii deasupra noastră
Vor cânta un imn divin –
Ah, ce clară noapte-albastră, –
Poezie, sau destin.
Izvorul nopţii
de Lucian Blaga
Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
„Închide-mi ochii”
de Theodor Storm
„Închide-mi ochii
Cu mâinile tale iubite!
Lasă toată suferința mea
Să se odihnească sub mâna ta.
Și la fel de ușor ca durerea
Val peste val stă în somn,
Odată ce ultima picătură cade
Îmi umpli toată inima.”
Amintirea
de Vasile Voiculescu
Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare.
Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdelele lungi ţin calea către soare …
Păianjenii şi-au întrerupt urzirea.
Privindu-se în cupă ofilite,
Din miezul veşted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mută iroseală
Picând domol în umbra liniştită …
Şi floarea amintirii, părăsită,
Se scutură petală cu petală
În apa vremii veche şi clocită.
Primăvară
Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Şi-n cuibul meu a poposit pe rând
Şi porumbelul alb, şi vulturul flămând,
Şi soarele, şi vântul, şi tăcerea-adâncă.
Vrea sufletu-mi să-i scutur praful şi tăcerea,
Că-i prăfuit de vânturi şi de griji mărunte…
Pe cine-aşteaptă cuibul meu din munte,
De-mi cere iar să-i curăţ încăperea?
Covor de frunze netede şi moi
Aştern în cuib şi-l primenesc cu cer,
Apoi cobor perdele de mister
Pe farmecul enigmei celei noi.
Şi-aşa, adăpostit de vânt şi soare,
Căminul sufletului meu deschis
Aşteaptă solul ultimului vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.
Claudia Millian-Minulescu
Vorbim despre iubire
de Marin Bunget
Vorbim despre iubire în aste vremuri care
I-au dat iubirii nume de ură şi uitare.
Mai sunt puţini cei care, vorbind despre iubire,
Îi înţeleg menirea şi-o poartă în simţire.
Cuvantu-i la tot pasul, e uneori prea des
Rostit cu uşurinţă şi fără înţeles.
Vorbim despre iubire, mereu vorbim de ea,
În schimb, cu al ei nume, descriem dragostea.
Iubirea nu înseamnă doar ceasu’-acel-al nopţii,
Poţi să-ţi iubeşti copiii, părinţii şi nepoţii;
Poţi să iubeşti un câine, o floare sau, ştiu eu,
Poţi să găseşti iubire, iubind pe Dumnezeu.
Sub lumina lunii pline,
Pe vârful unui deal pustiu,
Un copac de pin,
Este imaginea renaşterii mele.
„Sub lumina lunii pline” de Oshima Ryota
Toporasi Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat si anul asta zana primavara, cu toate-acestea noi ne-am bucurat de parca-ar fi venit intaia oara. Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit, riscând să-mi stric pantofii prin noroi, m-am dus să vad ce flori au răsărit în parcul vast si gol de langa noi. De mult nu mă-ncercase asa dor de viata si calcam nerabdatoare; simteam cum se-nfioara sub picior pamantul umed, fecundat de soare. Copacii goi mi s-au parut incantatori – Parca-as fi vrut să-i strang în brate să-i sarut (trecusem pana-atunci de-atatea ori pe langa ei si nici nu i-am… Read more »
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre si tac, iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar si o prefac într-o dragoste mare.
EMOȚIE DE TOAMNA
de Nichita Stănescu
de Lucian Blaga
Lumina
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
„Să fie lumină!”
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad – minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
„Să ai curajul să spui DA
Să ai curajul să spui NU
Și-n fiecare clipă grea
Să fii mereu, același TU!
Să știi să crezi când unii te
înșeală,
Să te ridici când alții te
doboară,
Să poți păstra ce alții vor
s-alunge,
Să știi să râzi când sufletul
îți plânge
Și cald tu să rămâi, chiar
dacă afară ninge.
Aceasta-i ARTA DE-A
ÎNVINGE!”
Arta de-a învinge
de Rudyard Kipling
Magda Isanos Primăvara Un aer caldut, parfumat Sub cerul de-un pal ivoriu, In vale pârâul umflat alearga salbatec si viu. In zori m-a trezit sarutarea trimisa pe-o raza de soare; Lumina-neca departarea – tot răul murise-n uitare. Veni pe aripa de vant O veste frumoasa din cer. Si-acuma batranul pământ Isi lasa cojocul de ger. E vestea ce-o murmura seara zefirul. Padurea o stie; Soseste de-acum Primavara, să bucure lumea pustie. Prin dealuri sarace, se-aude un zvon care creste mereu. Il spun a pârâului unde Il cânta tot sufletul meu. O floare albastra si cruda se-nalta sfioasa spre soare si… Read more »
Limba mea, limba romana!
de Marius Alexandru
Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.
Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.
Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
Un imn preasfintei gramatice de George Coşbuc Te salut pe tine, – articol cauzal şi omogen, Indirect contras în fraza cu subiectul epicen. Voi, interjecţiuni concrete şi-optative principale, Rădăcini prin apoziţii singular adjectivale, Voi, cantitative – abstracte subiective-n viitor, Unipersonale-n modul cu plural hotărâtor, Vă salut! Şi tot asemeni te salut, o, prezumtive, Număr genitiv în cazul numelor intranzitive. Tu, obiect concret şi simplu, tu, circumstanţial de loc, Locativ pasiv, conjuncţii, complimente reciproc! Unde să găsesc puterea de-a trăi, de nu la tine, Gen subordonat prin verbul reflexivelor suspine, Cardinale – acuzative, virgulă şi period, Două puncte – adversative strict… Read more »