Inimă de cerneală de Cornelia Funke
Cartea mea preferată este ,,Inimă de cerneală” deoarece face parte din tipul meu preferat de cărți, anume SF. În poveste este vorba despre un bărbat pe nume Mo, care are o fiică. Lucrul special la aceștia este că ambii dețin puteri, care constau in citirea unei povești, iar aceasta să devină realitate. Mesajul este unul foarte profund, acesta, subîntelegându-se din acțiunea principală din aceasta carte: Mo citește o carte veche, dând viață unor tâlhari medievali. Fiica acestuia este pusă în dificila ipostază de a-l salva, trebuind să faca diferența dintre realitate și ficțiune. Finalul este unul fericit, ea reușește să-și salveze tatăl.
•Antonia Beltechi, șc. gim. nr. 11
„Sensul existenței umane”, Edward O Wilson
„Sensul existenței umane”, Edward O Wilson. Cartea aceasta este o invitație către un efort comun, lansată oamenilor de știință și celor din câmpul artelor, pentru a răspunde la întrebările elementare din jurul ființei umane, interesând nu doar ce este omul ci mai ales de ce este el așa. Edward O. Wilson reconsideră, cu mult optimism și obiectivitatea specifică unui biolog, locul omului în univers, admițând atât plusurile, cât și scăderile acestuia.
Revelatoare a fost pentru mine explicația antropologică a conflictului interior, ca semn exclusiv al umanității. în evoluția omului, au acționat 2 forțe opuse: selecția la nivel de individ și selecția la nivel de grup, o moștenire a paleoliticului sau „ștampila de neșters a originii noastre umile” (C. Darwin), care ne determină să acționăm diferit – impune competiție/ fapte rele între membrii grupului pt. binele personal și altruism/ fapte bune pentru ca grupul întreg să supraviețuiască & să prospere;
Wilson spune:„Rezultatele celor 2 vectori opuși din selecția naturală sunt înscrise în emoțiile și rațiunea noastră, și nu pot fi șterse. Conflictul uman nu este o inconsistență personală, ci o caracteristică umană permanentă”
„Conflictul intern al conștiinței generat de nivelurile concurente ale selecției naturale (…) Nu e vorba de lupta care se dă în sufletele noastre între bine și rău. (…) Presiunile contrarii ale selecției genetice a ființelor preumane a produs un amestec instabil de reacții emoționale înnăscute. Ele au creat o minte care-și schimbă mereu dispoziția ca un caleidoscop și este deopotrivă mândră, agresivă, competitivă, mânioasă, răzbunătoare, coruptă, perfidă, curioasă, aventuroasă, tribală, vitează, umilă, patriotică, empatică și iubitoare. Toți oamenii normali sunt josnici și nobili, uneori pe rând, alteori concomitent.”
Criza, sfâșierea, sfârșirea atât de cunoscute omului sunt semnul lui particular:„instabilitatea emoțiilor este o calitate pe care ar trebui să o păstrăm. Ea este esența caracterului uman și sursa creativității noastre.”
*
Religia, piedică în societatea globală urbană:
– „Homo sapiens este o specie disfuncțională din naștere”.(Ramona Jitaru, Colegiul Național Vasile Alecsandri Bacău )
Patrick Melrose- Edward St Aubryn
Primele două nuvele cuprinse in acest volum vorbesc despre copilăria și adolescența lui Patrick, un copil crescut in lumea aristocrației engleze. Trăind cu o mamă distanta si un tată abuziv, Patrick ajunge încetul cu încetul sa își dezvolte o identitate bolnavă pe care sa o alimenteze prin consumul de droguri si pana la urmă diferite forme de autodistrugerea fie fizică, emoțională sau psihologică. Momentul în care tatăl său moare il pune pe gânduri pe Patrick și îl face să realizeze că singura modalitate prin care poate ieși din propriul cerc vicios este să accepte realitatea si să își construiască propria viață de la zero. O serie de 5 nuvele emoționante care merită citite si simțite.
Todor Camelia 
Recenzie

Una dintre cărțile mele preferate a fost „Fluturi” de Irina Binder. „Fluturi” este acel tip de carte, pe care o citești pe nerăsuflate. Eu am citit primele 2 volume, pe primul într-o zi jumătate, iar pe celălalt in 2 zile. Am intrat foarte ușor în pielea personajului principal, Irina. Deși povestea Irinei pare a fi la început un basm frumos, totul ia o întorsătură neașteptată.
Nu vă spun mai multe, doar aveți încredere în mine. Greu se găsește o carte care să îmi placă cu adevărat :).
Și se făcu întuneric, de Ciprian Măceșaru
„Deși totul e putred […], românul se hlizește, țopăie, hop! hop!, se descurcă, întotdeauna se descurcă, e dat naibii, nu-i trebuie reguli și organizare, driblează legile cu energia și voioșia cu care joacă sârbe și hore, n-o să-l schimbe nimic, putem ieși noi cât vrem în stradă, suntem prea puțini, nu avem antidot, țării ăsteia îi trebuie un transplant de coloană vertebrală.” (Ciprian Macesaru, în povestirea „Și se făcu întuneric”, din volumul omonim, apărut la Editura Next Page, București, în 2018) – 8 proze scurte cu ritm și „reglaje fine” de limbaj, cu introspecții dureroase și cu absurdul inevitabil al vieții contemporane – un must read de sezon, și nu mă refer la iarnă și la Crăciun, ci la sezonul politic al lupilor roșii care au asediat România deghizați în mioare inocente.
Ramona Mocanu, Bacău
Comentarii recente