nov. 1, 2019 |
În momentele în care liniștea domină stau și mă gândesc, iar întrebarea pe care mi-o pun cel mai des este: ,,De ce oamenii critică așa de mult?”. Încă nu am găsit un răspuns, dar m-am bucurat când am constatat, citindu-i cartea ,,Zâmbește”, că și Raina Telgemeier gândește la fel ca mine și că vrea să ne arate cât de puternici putem fi în ciuda vorbelor lumii.
Acțiunea începe când Raina, o fată de clasa a șasea, suferă un accident și își pierde ambii incisivi definitivi. Ea este rușinată de felul în care arată acum, fără cei doi dinți, mai ales când se gândește la ce va spune lumea despre eași nici nu are idee prin câte operații va trece și câte vizite la stomatolog, la paradontolog și la ortodont va îndura. Această fată va trece prin multe greutăți mai ales la școală, întâmpinând o grămadă de prieteni falși, dar va ajunge până la urmă să își găsească grupul de prieteni potriviți care să o înțeleagă și să o accepte așa cum e.
Recomand ca această carte minunată și, pe alocuri, amuzantă să fie citită deoarece ne indică, în mod indirect desigur, cât de multe tipuri de oameni există și ne învață să fim tari indiferent de cum ne judecă lumea. Este o carte incredibilă despre prietenie, curaj, încredere și respect.
Goncze Alehandra Antonia, Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna”, Oradea
nov. 1, 2019 |
Încă de când eram mică mă pasionau legendele despre Zeii nordici cum sunt mărețul Odin, puternicul Thor și vicleanul Loki. Îmi plăcea să aud despre aventurile pe care le aveau și despre cum le găseau rezolvări și celor mai complicate probleme. Însă voiam să aflu mai multe despre toate aceste fantezii, așa că am descoperit această carte numită ,,Mitologie Nordică”. Să nu vă fie frică: chiar dacă titlul pare a anunța că volumul va conține texte nonliterare, aparențele sunt înșelătoare.
Una dintre povestioarele din această carte ne spune despre călătoria lui Odin, cel mai însemnat și mai vechi dintre zei, spre Fântâna lui Mimir, Fântâna Cunoașterii. Se zicea despre această fântână cu e magică și că dacă ai fi băut din apa sa, ai fi aflat răspunsurile la cele mai ascunse întrebări. Însă Fântâna cerea un preț pe toate aceste informații, așa că Odin și-a aruncat ochiul în fântână. Din această întâmplare am învățat că uneori trebuie să faci sacrificii pentru a căpăta cunoștințe și că trebuie să apreciez când pot primi cunoștințe fără nici un cost.
O altă povestioară mai amuzantă ne zice despre furtul ciocanului lui Thor, adică a fiului lui Odin, Zeul Fulgerelor. Acesta fusese furat de către un căpcăun care l-ar fi dat înapoi doar dacă Freya, Zeița Frumuseții, s-ar fi căsătorit cu el. Însă Freya a refuzat cu desăvârșire atunci când a aflat. Dar Thor a fost ingenios și viclean, astfel încât el s-a îmbrăcat în rochie de mireasă, și-a pus un voal peste față și a plecat la casa căpcăunului, prefăcându-se drept Freya. Astfel, Thor și-a recuperat ciocanul. Din această poveste am învățat că inteligența și ingeniozitatea sunt niște virtuți foarte importante.
Sunteți curioși și vreți să aflați mai multe despre peripețiile Zeilor? Citiți ,,Mitologie Nordică” și vă veți umple de noi cunoștințe.
Trempe Andrada, Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna”, Oradea.
nov. 1, 2019 |
,,Crăciunozaurul” este o carte emoționantă care întâlnește destinul unui băiat cu cel al unui pui de dinozaur. În această carte este vorba despre William Trundle care, din păcate, se află într-un scaun cu rotile, dar asta nu îl împiedică să fie fericit alături de tatăl lui, Bob Trundle. Amândoi se confruntă cu probleme de adaptare, dar sunt veseli avându-se unul pe celălalt. Deși simt lipsa mamei lui William care a murit când băiatul era mic, cei doi par să se descurce destul de bine în viața care le tot adaugă greutăți în cale.
În acest timp, la Polul Nord s-a descoperit sub zăpadă un ou uriaș. Moș Crăciun a decis să îl îngrijească alături de spriridușii lui. Într-o zi, oul s-a spart, iar din el a ieșit un pui de dinozaur pe care, mai apoi, Moșul l-a numit Crăciunozaur. Dinozaurul acesta visa să zboare și se uita foarte des la renii Moșului, care exersau pentru marea călătorie pe care o vor avea în Ajunul Crăciunului. Crăciunozaurul avu însă o idee măreață: să se urce în sanie și să zboare în secret alături de Moș Crăciun. Însă planul i s-a complicat când a nimerit, din greșeală, în casa micului William, care aștepta un dinozaur de jucărie drept cadou, nu unul adevărat. Însă sentimentul de spaimă pe care l-au avut amândoi la început s-a transformat treptat într-o relație de prietenie strânsă care nu avea să se dezlege niciodată.
Din această carte putem învăța să prețuim tot ce ne înconjoară și să încercăm să apreciem lumea prin simplul fapt că trăim în ea și că o putem face un loc mai bun. Tot de aici am învățat și că fericirea nu stă numai în lucruri materiale, ci și în amintiri și în trăiri speciale alături de oamenii dragi nouă.
Larisa Țirtea, Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna”, Oradea
oct. 31, 2019 |
,,Totuși, libertatea contează. Poate că-i mai important să fii liber, decât să trăiești mulți ani. Hm?”
Când aveam șapte-opt anișori, mi-am pus de multe ori această întrebare, dar consider că eram prea mică să înțeleg adevăratul sens al acesteia. Mărturisesc însă că nici acum nu sunt sigură de răspunsul pe care eu l-aș da, dar a fost o surpriză plăcută să întâlnesc această interogație în cartea recent citită de către mine, ,,O vară cu Isidor”.
Acțiunea din această carte începe în București unde Serena, o fetiță pasionată de fotografiat și de captat frumosul în suflet, admiră magnoliile înflorite de la fereastra sa. Însă nu are nici cea mai vagă idee despre aventura pe care o va trăi în acea vacanță, o avenură care a luat naștere de la o simplă plimbare la Grădina Zoologică. Căci în acea zi deosebită de vară, Serena și-a întâlnit cel mai bun și mai loial prienen pe care l-a avut vreodată: pe condorul Isidor. Și dintr-o singură privire s-a născut speranța care a condus la o evadare și mai apoi la o goană nebunească prin Sinaia care a sudat prietenia dintre fată și pasăre.
Cred că această carte merită citită și de o sută de ori, fiind scrisă într-o manieră atât de sensibilă și izbucnind mici explozii de emoții în interiorul meu. Este o carte minunată despre prietenie, curaj, loialitate, altruism și speranță.
oct. 28, 2019 |
Minunea. Simplu. Această carte este o minune, la propriu și la figurat.Te atrage prin titlu, descriere și copertă, te prinde ca într-o capcană si nu iti mai dă drumul până când nu o termini și meditezi profund. Fraza „Nu judeca un om după chip” reprezintă, în puţine cuvinte, esența acestei cărți minunate în care ni se demonstrează că numai ce este în interior contează. August, un băiețel cu grave probleme faciale, care până în clasa a V a a învățat acasa cu sora si mama sa, este pus față în față cu răutățile copiilor din școală.Reușește să își facă doi prieteni, Jack și Summer, și să se obișnuiască să fie jignit.Trece prin multe peripeții, prin multe stări și multe relații de prietenie, însă, în cele din urmă, toți își dau seama că sufletul contează cel mai mult, iar sufletul lui August este minunat.Pe parcursul anului, acumulează foarte multe informații, se descurcă minunat la fiecare materie și, în final, primește o medalie și o diplomă specială. Aş dori să vă spun mai mult, dar asta ar însemna să vă răpesc plăcerea de a descoperi singuri.
Ghileschi Delia-Școala Gimnazială Nr.1 Albești,Botoșani 
oct. 13, 2019 |
Am făcut cunoștință cu povestea lui Christopher McCandless prin filmul „În sălbăticie”, care a devenit probabil filmul care m-a pus cel mai mult pe gânduri. McCandless, student premiant și sportiv cu un viitor strălucit înainte, pleacă într-o zi de acasă doar cu rucsacul, după ce și-a donat toate bunurile materiale. Doi ani mai târziu, este găsit fără suflare în Alaska, în mijlocul sălbăticiei. Cauza morții a fost, cel mai probabil, foamea. Povestea tânărului care a renunțat la visul american și la drumul carierei pentru a călca un drum mai puțin umblat a fost făcută auzită de jurnalistul Jon Krakauer într-un articol. În 1996 Krakauer publică și cartea „În sălbăticie”, în care documentează minuțios viața lui McCandless, ultimii doi ani din călătoria sa și încearcă să afle motivul motivației sale.
Cartea prezintă o realitate documentată, cu hărți și coordonate, dar relatată, și cu ajutorul jurnalului de călătorie, în cel mai simplu mod, care emoționează încă din primele pagini. Chris își părăsește părinții și sora pentru a călători cu sine însuși. Alege drumul solitudinii și al descoperirii. Povestea lui poate fi privită și ca o călătorie inițiatică, una în care protagonistul renunță la posesiile lui pământești nu pentru a atinge un anume scop, ci pentru a trăi condiția umană pe deplin. „Fiindcă în experiențe, în amintiri și în imensa bucurie de a trăi la cote maxime rezidă adevăratul sens al lucrurilor. Doamne, ce bine e să trăiești! Îți mulțumesc. Îți mulțumesc.”
Chris McCandless m-a făcut să-mi pun multe întrebări despre condiția umană, carieră, destin și alegerile pe care suntem liberi să le facem și despre urmările ce apar odată cu fiecare decizie luată. M-a impresionat profund pagina 74 în care tânărul afirmă într-un paragraf din propriul jurnal: „Te înșeli dacă îți închipui că Bucuria emană numai sau mai ales din relațiile interumane. Dumnezeu a presărat-o peste tot în jurul nostru. Ea se află în tot ceea ce ni se întâmplă. Ne trebuie doar curajul de a ne întoarce împotriva stilului nostru obișnuit de viață și de a ne angaja într-o existența neconvențională.”
Am plâns când nu am înțeles și am plâns când am înțeles. Cu creionul într-o mână și cu batista în celaltă, am devorat cartea dintr-o răsuflare, în speranța că poate el nu moare. Aproape 200 de pagini mai târziu, îl citează pe Boris Pasternak din Doctor Jivago cu mare înverșunare, subliniază faptul că „ …și fericirea neîmpărtășită nu e fericire”. Apoi adaugă, cu litere mari „FERICIREA NU E REALĂ DECÂT DACĂ E ÎMPĂRTĂȘITĂ”. Și atunci am înțeles. Inima mea s-a frânt în multe bucăți pe care le-am adunat mai apoi de pe sub pagini și am refăcut o nouă viziune asupra vieții și asupra valorilor morale. După ce am terminat de citit această carte, tot ce am vrut să fac a fost să trăiesc.
Gabor Medeea
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Comentarii recente