Aru Shah și Sfârșitul Timpului

 

Aru Shah.jpg

Cartea ,,Aru Shah și Sfârșitul Timpului’’ abordează tema prieteniei și subliniază importanța familiei.

În aceasă carte veți găsi suspans, acțiune, dramă și scene demne de Hollywood. Autorul, prin stilul unic și comic de a scrie, vă invită să participați la acțiune alături de Aru și Mini, două dintre surorile Pandava, care, la doar 12 ani trebuie să treacă prin Împărăția Morții pentru a-și revendica armele magice, cu ajutorul cărora vor încerca să salveze omenirea de un demon periculos, într-un termen de doar 9 zile.

Acțiunea se desfășoară în vremurile noastre, unde autorul aduce personaje mistice din mitologia hindusă. Contrastul dintre perioada modernă si cea antică,  face din cartea Aru Shah, o lectură plăcută care trebuie citită.

Fangirl – Rainbow Rowell

Dacă ar trebui să descriu această carte în două cuvinte, aceasta ar fi „absolut relatabilă”. Am auzit minuni despre cărțile lui Rainbow Rowell, în special, multe laude pentru bestseller-ul Eleanor & Park. Cu toate acestea, în timp ce parcurgem titlurile cărților, această carte mi-a atras în special atenția și, după ce am făcut câteva cercetări, am decis să pornesc citind-o pe Fangirl înainte de a trece pe celelalte titluri ale ei.

    Cartea spune povestea viitoarei vârste a două gemene care au crescut în lumea internetului fandom. Protagonista principală, Cath, este unul dintre cei mai de succes autori de fan-ficțiune din arhiva „Simon Snow” (care împărtășește o mulțime de elemente cu seria Harry Potter).

    După ce a crescut fără mamă, Cath creștea fi o fată foarte introvertită, fiind atașată excesiv de sora ei geamănă care servește atât rolul celei mai bune prietene, cât și doar o legătură cu o viață socială. Totuși, acest lucru se schimbă atunci când ambele fete decid să se deplaseze departe de casă pentru universitate și decid să nu partajeze camere.

    Acum despărțită de singura sa sursă de confort, Cath trebuie să înfrunte viața unui boboc în universitate,care supune discomfortul fața de experiențele noi, de o colegă de cameră nepoliticoasă și de „iubitul” hiperactiv al colegei de cameră care pur și simplu nu o va lăsa în pace.

    Fangirl este o lectură obligatorie pentru orice adolescentă care trece prin orice fel de schimbare, întrucât explorează multe teme, de la frica de a-și face prieteni noi, până la schimbarea relațiilor cu oamenii, pe măsură ce mergeți mai departe în viață.

     Această carte explică importanța de a nu te schimba, ci de a crește. De multe ori, oamenii cred că a crește înseamnă a crește din lucruri copilărești și, de multe ori, înseamnă a lăsa părți din noi în urmă, cu toate acestea, există întotdeauna un mod de a echilibra lucrurile care sunt importante pentru noi cu lucruri care sunt importante pentru viitorul nostru.

     Viața este totul pentru a găsi acest echilibru, iar această carte explorează perfect călătoria. În general, mi-a plăcut foarte mult această carte, deoarece fiecare adolescenta (și băiat) se poate raporta la unele dintre temele explorate în călătoria lui Cath. Fangirl include un pic de tot: romantism, umor, dramă și chiar fantezie, pe măsură ce sunt redate mici fragmente de fan-ficțiune ale lui Cath.

     Singura plângere pe care am avut-o din această carte este că a fost un ritm cam lent. Unii oameni s-ar putea bucura de acest fapt, însă, personal, uneori am fost nevoită să pun cartea jos și să revin la ea (ceea ce este foarte rar pentru mine), deoarece nu mi s-a părut interesantă. Cu toate acestea, pot cu siguranță spune că, chiar și la părțile mai lente din poveste, Rowell te întreabă ce se întâmplă în continuare, în timp ce te atașezi atât de emoțional de personaje, încât trebuie doar să te întorci pentru a termina povestea. Acesta este motivul pentru care cred că toată lumea ar trebui să încerce această carte.

Zgîrd Eliza

Scoala Gimnazială ,,Oltea Doamna ,,

Diavolul și domnișoara Prym de Paulo Coelho

diavolul.jpg

Povestea îl prezintă pe un străin al cărui nume nu-l cunoaștem, ce apare într-un sat mic, Viscos, pentru a afla dacă oamenii sunt buni sau răi. Pentru a face acest lucru, o abordează pe domnișoara Prym, pe care o determină să fie interlocutorul ei. Va trebui să se ducă în sat și să le spună locuitorilor că vor primi zece lingouri de aur( care îi vor ajuta să trăiască timp de 3 generații fără probleme, dacă unul dintre ei va avea curajul să omoare pe cineva.

Ideea străinului mi s-a părut foarte interesantă, deoarece încearcă să prezinte înfățișarea adevărată a oamenilor și faptele pe care sunt dispuși să le ducă la bun sfârșit doar pentru a-și asigura un trai mult mai bun. Înfățișează o comunitate care pretinde a fi una cinstită, când de fapt este una lipsită de principii și curaj.

Străinul poartă în el niște diavoli ce nu-i dau pace, căci soția și fetițele lui au fost omorâte de către cineva, încearcă să înțeleagă dacă acest lucru a fost destinul sau oamenii sunt atât de răi încât să comită acest lucru.

Domnișoara Prym este prezentată ca fiind fata visătoare și plină de entuziasm, care vrea să evadeze din sătucul ei micut, dar care din frica de necunoscut a ales să stea în confortul de acasă.

Pe lângă aceste personaje principale apare și unul secundar, acesta fiind bătrâna Berta, o văduvă ce nu face decât să stea în fața casei și să observe tot ce o înconjoară. Unii spun că este o vrăjitoare, însă ea își ține ochii deschiși suficient cât să observe ce se întâmplă în jurul ei.

O carte interesantă, care pune problema binelui și a răului .

Zâză Dennis

Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău de Fredrik Backman

bunica.jpg

Romanul aduce în prim-plan relația înduioșătoare dintre o bunică și nepoata ei.

Elsa,  personajul principal al acestei cărți,  este o fetiță adorabilă de  șapte ani, foarte inteligentă și curioasă, mult prea matură pentru vârsta ei. E un  copil „altfel”, cel puțin așa tinde lumea să zică, fiind marginalizată de către cei din jur. Singura persoană care îi înțelege personalitatea  este bunica ei, în vârstă de șaptezeci și șapte de ani, un fost medic, privită și ea de către ceilalți drept o nebună excentrică. Ea a convins-o pe Elsa că a fi diferit nu e un defect, ci o calitate.

Creând o întreagă lume fantastică și un limbaj secret,  bunica i-a dat Elsei o superputere, cea a imaginației. I-a înseninat toată copilăria, inventând povești în care într-un ținut imaginar existau supereroi, și unde nu exista decât o singură regulă: aceea că nu sunt reguli. Toate aceste povești o ajutau pe copilă să uite răutățile colegilor care, neînțelegând-o, se răzbunau pe ea făcându-i mici șicane. Orice experiență neplăcută era eclipsată de noile povești născocite ale bunicii, iar Elsa evada intr-o lume plină de aventuri, portalul de trecere fiind șifonierul bunicii.

Lumea Elsei s-a dat peste cap când bunica a murit pe neașteptate, răpusă de cancer, lăsând-o pe Elsa îndurerată profund. Însă bunica s-a pregătit pentru acest moment , antrenând-o pe fetiță într-o adevărată  vânătore de comori, lăsând câte o scrisoare pentru fiecare locatar al blocului în care locuiau, și însărcinând-o pe Elsa de a le găsi și a le livra. Încetul cu încetul, ea recunoaște și identifică fiecare personaj din poveștile bunicii, fiecare locatar având o poveste fascinantă de viață, în care bunica intervenise la un moment dat decisiv.

Cartea este impresionantă și se citește pe nerăsuflate. Iar când ajungi la sfârșit, ai vrea să o iei de la capăt.

Valea Alexandra

Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad

Maitreyi de Mircea Eliade

maitreyi.jpg

Maitreyi de Mircea Eliade este o carte deosebită, o carte frumoasă a cărei lectură te transportă pe tărâmurile îndepărtate ale Indiei, într-un ținut plin de tradiții și obiceiuri. Autorul ne prezintă povestea de dragoste care se înfiripă între un englez pe nume Allan și o indiancă în vârstă de 16 ani, care nu cunoaște adevărata iubire, până în momentul întâlnirii cu el. Maitreyi Devi este o femeie în devenire, cu o puternică credință în zei, care ascultă de părinții săi cu strictețe și nu le iese din cuvânt.

Cartea este un jurnal, în care se regăsesc o multitudine de sentimente contradictorii, pe care Allan le dobândește în timpul șederii sale în India. Maitreyi ne învață că trebuie să iubim orice, pe oricine, că iubirea adevărată nu cunoaște vârstă, iubirea adevărată se poate răsfrânge și asupra unui copac sau a unei vietăți.

Allan se îmbolnăvește și este invitat să locuiască la   Narendra Sen.Acolo o întâlnește pe Maitreyi. La început o percepe la fel ca pe celălalte indience, urâtă și cu ochi mult prea mari și negri.Opinia despre fetele și femeile indience i-a fost influențată de prietenul său, Harold, care le considera pe indience ființe urâte și nespălate.

Chiar dacă la început nu a simțit decât repulsie pentru Maitreyi, treptat cei doi tineri se îndrăgostesc unul de altul

Concomitent cu relaţia ascunsă a celor doi, păstrată în secret de sora Maitreyiei, Chabu, se conturează şi o frescă a societăţii indiene.

Mi-a plăcut mult această carte. M-a impresionat dragostea celor doi tineri și măa fascinat lumea indiană prezentată în roman.

Kwasnitzky Jasmine

Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad

Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac

gradina.jpg

”Grădina de sticlă” este al doilea roman scris de Tatiana Țîbuleac, în care a fost abordată cu curaj o temă total diferită față de cea din primul roman. Cartea este o confesiune despre perioada copilăriei până în momentul în care Tatiana a ajuns la București, capitala unei lumi noi față de cea în care a trăit. Autoarea a reușit să se transpună în poveste și să transmită stările și sentimentele fără diluări.

Cartea prezintă povestea Lastocikăi, o fetiță adoptată de la orfelinat de o femeie în vârstă care nu avea tocmai cele mai bune simțuri materne. Prezintă de fapt, povestea unei fete care a crescut și s-a maturizat într-un mediu ostil, în care educația se face sub frica unei bătăi, luată din ”casa” ei și obligată să învețe o limbă care nu îi aparține.

Tamara Pavlovna este personajul negativ al acestei cărți, care părea a acționa pentru viitorul fetiței, dar tot ce își dorea, era să își ușureze munca și să își facă bine doar ei. Această Tamara o exploata pe Lastocika, învățând-o meseria ei, cea de sticlăreasă, chinuind-o cu căratul și curățatul sticlei. Dacă Lastocika visa la libertate și evadare din acel orfelinat, iluzia ei a fost spulberată în momentul în care a pășit în casa Tamarei.

Ajunsă la ea acasă și trăind în lumea aceea, Lastocika cunoaște vecinii, Katia, Raia, Volodâmâr, Oxanka de la care învață câte ceva. Cele mai fericite momente pentru fetiță erau acelea în care primea bombonele și asculta poveștile lui Volodâmâr legate de război și viața lui. Mai apoi, ea are de ales între a merge la o școală moldovenească sau la o altă școală rusească. Deși Tamara ar prefera și o îndeamnă să meargă la școala rusească, ea alege ce simte, își alege propria limbă, cea moldovenească. Așteptările ei însă nu au fost împlinite, deoarece nu se înțelegea cu majoritatea copiilor din clasă, iar pauzele pentru ea erau un chin. De multe ori, Lastocika era nevoită să stea singură sau cu cea mai bună prietenă, Maricica. În schimb, îi făcea plăcere să învețe, iar după ce a trecut peste problemele legate de limba moldovenească, a fost prima din clasă.

Cu trecerea timpului, Tamara pleca din ce în ce mai des de acasă, iar Lastocika rămânea singură cu bănuții în mână. Atunci își făcea toate poftele și profita de timpul în care putea sta liniștită. Explora orașul, își cumpăra prăjiturelele și sucul preferat. Lastocika adora acele zile, pentru că gusta și ea puțin din ce înseamnă a fi liber.

După câțiva ani, Tamara s-a îmbolnăvit și nu mai știa unde își lăsa lucurile sau ce se întâmpla în jurul ei. Susținea că tot ce a făcut a fost pentru Lastocika, pentru a rămâne cu bani după moartea ei, pentru a putea merge unde își dorea. De multe ori, Lastocika se simțea vinovată pentru gândurile ei în legătura cu femeia care a crescut-o și își spunea mereu că fără ea nu ar fi mers la școală și nu ar fi crescut așa cum trebuie. În cele din urmă, după moartea Tamarei, Lastocika s-a mutat la București, unde a trecut prin aceleași probleme din copilărie, nu reușea să se integreze.

”Grădina de sticlă” este un roman dens, care ne arată cum au fost viețile oamenilor, o carte cu episoade dramatice, violență, ură și speranțe spulberate. În ciuda lucrurilor prin care au trecut, oamenii au reușit să păstreze o parte din umanitatea lor și să își manifeste compasiunea față de ceilalți. Acest roman ne arată cu brutalitate adevărata față a lucrurilor.

 

Bușa Ioana, Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad