mai 29, 2023 |
Rusu I. Matei
clasa a XI-a H
Colegiul Național “Vasile Alecsandri” Bacău
Cercul de lectură LecturAșii
„The Hellbound” este o serie manga fascinantă și înspăimântătoare, care explorează teme supranaturale și de justiție divină într-un mod captivant. Scrisă și ilustrată de autorul Yeon Sang-ho, această poveste te transportă într-un univers întunecat și plin de suspans. Aceasta este încă în desfășurare, și cred că are și un show pe Netflix dar nu sunt sigur, și are 2 volume lansate în limba engleză și a început sa fie publicată în noiembrie 2021.
Povestea se desfășoară într-un oraș misterios în care oamenii sunt judecați pentru păcatele lor și trimiși în iad. Protagonistul, Jihae, un detectiv închis într-o realitate aparent fără ieșire, este nevoit să investigheze crimele și să dezvăluie adevăruri înspăimântătoare despre sistemul de justiție divină. Pe măsură ce se adâncește în misterele orașului și descoperă legături întunecate cu trecutul său, Jihae se confruntă cu amenințări supranaturale și încearcă să-și găsească propria cale în această lume coruptă.
Una dintre aspectele remarcabile ale seriei „The Hellbound” este atmosfera sa înfricoșătoare și vizualul captivant. Ilustrațiile detaliate și expresive ale autorului creează o senzație de neliniște și creează o imagine înspăimântătoare a iadului și a creaturilor supranaturale. De asemenea, povestea este bine construită și plină de suspans, cu momente de acțiune intensă și revelații surprinzătoare. Singurul reproș pe care îl am este faptul că aceasta este o manga cu tente Coreene, așa că din păcate este citită de la stânga la dreapta, nu de la dreapta la stânga ca o manga normala Japoneză.
Personajele din „The Hellbound” sunt complexe și bine dezvoltate, cu motivații și secrete care ies treptat la iveală pe parcursul seriei. Fiecare personaj are propriul său arc de poveste și contribuie la intrigă generală a narațiunii. De asemenea, seria abordează teme profunde, cum ar fi culpabilitatea, răzbunarea și puterea divină, aducând la suprafață întrebări morale și existențiale.
Dacă ești fan al genului supranatural și al povestilor întunecate, „The Hellbound” este o serie manga pe care nu ar trebui să o ratezi. Cu o poveste captivantă, personaje interesante și o atmosferă înspăimântătoare, această serie te va ține cu sufletul la gură și te va provoca să te gândești la limitele morale și la justiția divină.
mai 29, 2023 |
Kiriacopulu Katerina, clasa a IX-a, CNVA Bacău
„Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky este structurată în patru părți. Charlie, personajul principal, este un adolescent american care are parte de experiența anilor ’90 și se distrează alături de prietenii săi.
Consider că autorul dorește prin această carte să atingă un număr cât mai mare de cititori, prin abordarea mai multor subiecte sensibile. Acesta oferă un sprijin semnificativ adolescenților ce au probleme fie în familie, fie intime. Perioada adolescenței este cea mai dificilă, sufletul și mintea tinerilor fiind pline de nedumeriri, totodată ușor influențate.
Astfel, în text se pot identifica numeroase probleme cu care se confruntă liceenii, precum dependența de a fuma, alcool și chiar nevoia de a consuma substanțe ilegale. Pe lângă acestea, se adaugă problemele sentimentale și stresul cauzat de școală ce sunt foarte bine evidențiate în text.
Din punctul meu de vedere, Charlie este adolescentul universal al generației mele. Acesta este la bază inocent, dar are o sete de a ieși în evidență, sau de a fi ca toți ceilalți, cauză pentru care încearcă toate aceste lucruri ce par banale și se transformă în fapte grave cu consecințe enorme.
Am apreciat sinceritatea personajului principal și cât de bine a fost creat. Totodată, mi-a plăcut și ideea de a nu ști cu exactitate cine se află în spatele personajului, astfel încât să nu îi fie descoperită identitatea secretă.
În concluzie, mi-a făcut plăcere lectura cărții americane, autorul oferind o mână de ajutor tinerilor din lumea întreagă.
apr. 28, 2023 |
Cristopher Blake, cel mai bun si cel mai vechi prieten al lui August povestește din perspectiva lui întamplari alaturi de prietenul lui. Cartea despre Pluto este o continuare a poveștii Minunea de R.J Palacio, fiind și cea mai noua, lansându-se in 2016. Cristopher și August se distrau jucându-se mereu ca exploratorii de pe Pluto .Aveau aventuri nenumărate. Din pacate, Chris a trebuit să se mute din vechiul lui cartier.August a fost trist , până au mai crescut si au început să folosească FaceChat.Chris a fost mereu alături de prietenul sau, chiar și in cele mai grele momente.Personajul principal, ne povestește tot felul de întâmplări alături de August. La această carte mi-sa părut surprinzător ca acțiunea din prezent, se desfășoara pe parcursul unei zile.
M-a inpresionat foarte mult relația de prietenie dintre August și Chris. Chiar dacă au trecut prin multe greutăți au rămas la fel de apropiați.
apr. 2, 2023 |
Cărbunaru Maya, clasa a VI-a B, C.N. Traian
,,Colega mea de bancă”, o carte scrisă de Gally Lauteur, spune povestea unei fete pe nume Emilie, în clasa a VI-a, care nu credea în dragoste.
Când avea vârsta de un an, părinții ei au divorțat, urmând ca ea să stea cu tatăl și în weekenduri la mama sa. Cu timpul, mama ei a cunoscut pe cineva, s-a recăsătorit și a mai făcut un copil, o fetiță pe nume Celia. Emilie nu a iubit-o la început pe sora ei, dar nici nu a urât-o. Nu voia ca aceasta să-i fure mama și viața –deși o făcea. Până într-o zi, când Celia a spus primul ei cuvânt. Acesta a fost numele ei, Emilie. De atunci Emilie a început să-și adore sora. Pentru prima data cineva se gândise întâi la ea.
Prima iubire a lui Emilie a fost așadar sora ei, Celia- așa cum am explicat mai sus. A doua a fost cea mai bună prietenă a ei, Mounia. S-au cunoscut la creșă și de atunci erau de nedespărțit. Erau cele mai bune prietene și făceau totul împreună, deși aveau idei destul de diferite, mai ales cu privire la ,,dragoste”. Mounia avea o viziune ideală asupra acestui sentiment, pe când Emilie nu credea în viziunea prietenei ei.
Era o zi ploioasă din școala primară. Ar fi fost o zi obișnuită de școală –cât de obișnuită putea fi o zi de școală- dacă nu ar fi apărut Julitte, noua colegă de clasă a fetelor – și a treia iubire a lui Emilie. Se poate spune că a fost dragoste la prima vedere. Cele trei fete au devenit imediat prietene de nedespărțit. Însă viața nu rămâne perfectă la nesfârșit pentru că atunci nu s-ar mai numi viață. Așa că viața lovește acolo unde pe Emilie o doare mai tare, în tatăl ei.
Emilie își iubea tatăl la nebunie. Erau ei doi împotriva lumii – ea petrecându-și cel mai mult timp la casa tatălui ei. Totul se schimbă însă când apare Jane, noua iubită a tatălui ei. Adevărul este că nimic nu s-a schimbat, însă deja trebuia să împartă iubirea mamei ei cu Celia. Nu voia să o împartă și pe a tatălui ei cu Jane. Însă ce putea face!? Tatăl ei era fericit, nu se putea opune.
Uneori viața se unește cu destinul și îți face o glumă proastă. Ei bine, așa i s-a întâmplat fetei. De parcă situația cu tatălei nu era de ajuns, anul acesta școlar nu mai era în clasă cu Mounia. Orele erau deja suficient de plictisitoare, acum trebuia să reziste fără prietena ei de o viață!? Totuși, puteau să împartă pauzele. Măcar o mai avea pe Julitte. Oare?
Ce fac viața și destinul când se plictisesc? Atrag universul de partea lor, mai exact împotriva ta. Și cum încă ! Folosindu-se de arma pe care Emilie o urăște cel mai mult- ,,iubirea”. Când dragostea intră în joc, totul devine complicat. Acest sentiment oribil este posibil să o fure pe Juliette. Emilie crede că aceasta s-a îndrăgostit și de teamă să nu-și piardă ultima „iubire”, face tot posibilul să oprească acest lucru –cam egoist, dar puteți să o condamnați? Problema este că să te pui cu dragostea – care mai este susținută de viață, destin și univers- este pură prostie. O altă problemă este că lui Emilie nu-i pasă. Ar face tot posibilul ca să nu-și piardă prietena. Dar chiar dacă pare că totul este împotriva ta, aceste „forțe supranaturale” îți rezervă un final fericit.
În „lupta” ei, Emilie este păcălită și pică în plasa dragostei. Finalul este fericit fiindcă Emilie se îndrăgostește de băiatul pe care încerca să-l țină departe de Julitte – nu vă faceți griji nici pentru aceasta, deoarece și-a găsit „prințul” ei.
Am omis niște detalii doar pentru a vă face mai curioși și ca să încercați să intrați în lumea acestei cărți- „Colega mea de bancă”, scrisă de Gally Lauteur, cu o transpunere din autor în personaj, de apreciat. Veți fi purtați pe aripile unei povești în care „adolescenții” descoperă dragostea și acceptă schimbările.
apr. 2, 2023 |
Cărbunaru Maya
Cls. a VI-a B
Colegiul Național „Traian”
Agatha Christie este cunoscută pentru operele ei criminale. În această carte ea ne prezintă următoarea situație: zece oameni sunt păcăliți de un așa zis U.N. Owen, într-o casă de pe o insula izolată; acești oameni nu erau alții decât judecătorul Wargrave –acum pensionar, Vera Claythorne –care urma să primească un loc de muncă pe insulă, Philip Lombard, Emily Brent – o aristrocrată fără egal, cu idei fixe, generalul Macarthur, doctorul Armstrong și Tony Marstron. Ultimele două personaje erau soții Rogers, majordomul și menajera.
Ajunși pe insulă, fiecare oaspete a fost condus în camera sa. Fiecare cameră avea un element comun, portretul cu poezia pentru copii, „Zece negri mititei”. În prima seară toți cei opt oaspeți au cinat împreună, serviți de cei doi soți. Nimeni nu se aștepta să fie și singura cină împreună.
Ei încep să converseze, dar nu prea mult, pentru că ceva sau vocea cuiva sparge liniștea. Un gramofon începe să le vorbească și să-i acuze de câte o crimă care –după ce au început să se interogheze și au ajuns la o concluzie- nu putea fi dovedită.
În marea agitație, doamna Rogers leșină. Doctorul Armstrong îi dă un medicament și majordomul o duce să se odihnească. Acum,când erau toți bulversați, Tony Marstron bea din vin și cade lat. Dacă aveți impresia că aceasta a fost ultima picătură, vă înșelați, nu a fost nici măcar pe jumătate. Moartea lui Marston este luată ca sinucidere, chiar dacă nimeni nu credea asta. Speriați, oaspeții se duc fiecare în camera sa, majordomul Rogers rămânând să strângă masa. Aici paharul se mai umple puțin. Masa era decorată cu zece statuete ce îi înfățișau pe cei zece negri mititei –personajele din poezia înrămată în fiecare cameră a casei. Ciudat era faptul că erau nouă. Cineva luase una din statuete, iar acea statuetă era echivalentul lui Tony Marstron.
Următoarea dimineață invitații fac o descoperire nouă: doamna Rogers murise, iar pe masă mai erau doar opt statuete. După aceste două „sinucideri” judecătorul Wargrave face un anunț. Unul din ei opt este criminalul, adică nebunul de U. N. Owen.
Ceea ce urmează este un drum în care personajelor li se activează instinctul de supraviețuire. Sunt suspicioși, speriați, dar și curioși să vadă cine este „falsul negru mititel”. Crimele se petrec în corespondență cu poezia „Zece negri mititei”. În final toți mor, iar U. N. Owen reușește să scape.
Agatha Christie face, de fapt, următorul lucru: scrie un mesaj, îl pune într-o sticlă, aruncă sticla în mare, însă nimeni nu o găsește. Mesajul sunt cei zece oaspeți care au plătit pentru crimele lor, iar sticla este U.N Owen, adică Agatha Christie.
dec. 14, 2022 |
Romanul Laviniei Braniște „Mă găești când vrei” este potrivit pentru aproape toate categoriile de vârstă. Această carte prezintă călătoria unei tinere printre sentimentele ei tulburate de dragoste pentru familie si cei apropiați – în special sentimentele ei pentru partenerii ei amoroși. Povestea protagonistei este emoționantă și poate fi familiară pentru unii cititori, ea dezbătând alegerile atât pe plan emotional cât și pe plan profesional și modul în care primeste reactiile celor din jur. Fiecare personaj este bine cosntruit, autoarea reușind să le prezinte într-un mod echilibrat comportamentul și caracterul. Poate fi copleșitor modul de expunere atât de sincer în care autoarea pare să nu simtă nevoia să mascheze imperfecțiunile personajelor. Ea pare să dorească să ajungă la cititori și să le câștige atenția prin firea tipic omenească, imperfectă a personajelor, prin încercarea de a reproduce stări familiare din mediul cotidian ceea ce ar marchează cititorii într-un mod mult mai semnificativ.
Un roman cu un limbaj simplu, mesajul autoarei este ușor de descifrat, ceea ce îl face să fie apreciat de cititori.
Comentarii recente