feb. 29, 2024 |
,,Istoria lui Răzvan”, roman aparținând lui Horia Corcheș, este o scriere pe care o consider formidabilă, căci unește în același fir narativ două mari pasiuni − ale mele și ale multora dintr colegii mei − Literatura și Istoria. Parcurgând textul, cititorul (de orice vârstă) poate decoperi atât dilemele adolescentului din zilele noastre, în plină epocă a unei digitalizări agresive, când caietul, stiloul și manualul în formă letrică devin vechituri, cât și pe cele ale adultului care își păstrează cu sfințenie ,,maculatoarele” și trecutul, chiar sub un teanc de praf, căci acolo e o parte din zestrea pe care se construiește viitorul.
Toate fascinantele aventuri prin care trece Răzvan, notate cu umor și spirit ludic de către autorul contemporan, cunosc o formă pe care nu am mai întâlnit-o într-o altă scriere, marcând iarăși o legătură interesantă între Carte și Ecran: fiecare capitol e notat ca un nou document Word.
În plus, vocea narativă se completează cu notele de subsol ale unor autorități in diverse domenii− acad. Dexolescu, cercet. Istorescu, prof. Gramatescu, Mr. Literaturman −, cu savuroase lămuriri, menite să îl limpezească demersul interpretativ al cititorului, care adesea poate fi confuz… din pricina confuziilor trăite de personajul principal, tânărul Răzvan.
- Recomand, în nume personal , în numele clasei mele (a V-a, a Colegiului Național Dimitrie Cantemir, Onești) și al juniorilor Clubului Fluturi pe slove această carte pentru umorul savuros, pentru experiența de viață ilustrată de protagonist, pentru farmecul limbajului, pentru structura și compoziția inedite, pentru valorile culturale și morale pe care le încorporează, pentru puternicul mesaj artistic și pentru lecția fascinațtă de istorie și literatură aplicată!
feb. 29, 2024 |
Cartea prezintă o frumoasă poveste de dragoste în care un tânăr intelectual descoperă iubirea adevărată într-un mod neașteptat. Uneori, nu trebuie să cauți prea departe ceea ce se află chiar în fața ta. Pentru Ion Marinescu, zis și Jim, în vârstă de 25 de ani, doctor în litere, dragostea pare a fi un joc al cuceririlor. În momentul în care se întorcea cu trenul de la Paris, îndreptându-se spre București, la casa familiei sale din strada Udricani, cunoaște neașteptat o tânără de care se simte atras și pe care o sărută profitând de întuneric la trecerea printr-un tunel.
După coborârea din tren, cei doi tineri nu se mai văd.
Acasă tânărul este așteptat de o familie numeroasă: mama, unchii și mătușile: Silvestru Capitanovici, tanti Lisandrina, tanti Agepsina, tanti Fira, tanti Mali, bătrâna servitoare și multe alte rude.
Silvestru, unchiul lui Jim este profesor de istorie, iar în timpul unui examen confiscă unui elev, Bobby, care copia, un oracol. Elevul își trimite sora, pe Vera Policrat, o adolescentă de 18 ani, acasă la profesor ca să-i recupereze oracolul.
Jim are o mare surpriză la vederea fetei, recunoscând-o pe fata din tren pe care o sărutase.
Galant, Jim o conduce acasă, se văd zilnic,iar Vera se îndrăgostește de el. Cu totul altfel înțelege lucrurile Jim, care își caută dragostea în altă parte. Întâlnirile cu Vera pentru el erau superficiale și îi plăcea ipostaza de a fi iubit de o tânără inocentă.
Revenit după o plecare de doi ani de zile, se duce să-și întâlnească prietenele. Jim intenționa să se însoare fie cu Dora, fie cu Lora.
După ce realizează că niciuna dintre fete nu sunt ceea ce își dorește, constată că s-a îndrăgostit de Vera. Fără a ezita o cere de soție, fiind mai îndrăgostiți ca niciodată.
O altă poveste este cea a lui Silvestru, care din cauza mătușilor, fete bătrâne, rămâne singur.
Ajuns la maturitate, Silvestru începe să-și analizeze întreaga viață și află lucruri care îl descurajează. Își lasă averea lui Jim și Verei, care primesc vestea că vor avea un copil.
Recomand această carte cu toată căldura dacă ai răbdare să descoperi că lucrurile pot fi frumoase dacă știi să le faci așa.
Radu Adriana, clasa a XI-a B, Liceul Tehnologic Nr. 2,
Tg-Jiu
feb. 29, 2024 |
„Pescărușul de la geam” de Veronica D. Niculescu
Este un roman despre fereastră ca punte de legătură între niște lumi aparent diferite, fiind vorba în același timp despre conexiune, privire și așteptare. Oare nu este chiar viața astfel? Roman al observării unei amatoare, „Pescărușul de la geam” este el însuși un portal înspre povești din alte lumi. Deși banală în aparență, povestea dezvăluie, pe măsură ce se desfășoară, viața lui Grégoire, care nu este doar un pescăruș, ci este „unul dintre acești pescăruși, unul anume, cel pe care-l cunosc. Un șef de colonie, cu atitudine, cu istorie, cu poveste. Cu anumite trăsături.” – Zina Măhălean, Liceul Teoretic „Petru Maior” Gherla, jud. Cluj
feb. 29, 2024 |
Îmi plac foarte mult cărțile de ficțiune și mi-au plăcut cărțile lui Alex Moldova încă din clasa a VI-a, așa că apariția cărții Casa nu mă putea lăsa indiferentă. Am decis imediat să o citesc și a fost o carte pe placul meu pe care v-o recomand cu drag! Acțiunea se petrece în viitor, iar tema este foarte actuală – protejarea mediului înconjurător. Dar mai ales mi-a plăcut că personajul principal este o elevă de clasa a douăsprezecea, o fată curajoasă care intră mereu în tot felul de încurcături. Chiar dacă sunt fată și mă identific cu personajul principal, recomand cartea și băieților, deoarece apar în ea și o mulțime de jocuri de putere!
Școala Gimnazială „Prof. Emil Panaitescu” Cudalbi, Clubul de lectură -BOOKătăria copiilor, Drăghiciu Mădălina, clasa a VIII-a A.
feb. 28, 2024 |
„Exuvii” de Simona Popescu – cartea în care mă regăsesc
Nu e nici un roman de aventuri, nici de dragoste și nici polițist. E o colecție de amintiri, o comparație între vârste. Cartea în care ne regăsim spune multe despre noi, prea multe și poate de aceea mi-a fost atât de greu să aleg una. Citeam „ Exuvii” și îmi retrăiam copilăria cu fiecare pagină. Sunt sigură că Simona Popescu descrie copilăria, adolescența și tinerețea fiecăruia. Ce copil nu a luptat să reziste somnului strângând din dinți, ca mai apoi, în adolescență să cadă într-o moleșeală de proporții uriașe? ,, După-amiaza – partea moartă a zilei. La vremea asta, mă gândesc, trebuie să existe câteva mii de copii pe lume care se chinuiesc, se foiesc prin paturi, așteptând să se întâmple ceva, să cadă un pahar, să apară cineva în vizită, un musafir salvator, să sune telefonul, să … să ia foc casa.” Sau citeam și retrăiam emoțiile liceanului ce citise „Ion” și care era uimit de explicațiile profesorului: „Se vorbește la scoală despre un roman în care un țăran sărută pământul. Profa ne face nu știu ce filozofie de doi bani despre gestul cu pricina… Ce kitschoșenie!”. Rectific, Simona Popescu descrie copilăria, adolescența și tinerețea ființei care iubește să citească. Exuvii e despre o relație de lungă durată între cititor și lectură. Cine zicea că nu exista relații care durează mai mult de un an?recomandată de eleva Nistor Aimee, clasa a XI-a
Comentarii recente