mart. 3, 2024 |
Textul acesta, fixat în atemporal, se definește drept posibilitate de a te întoarce la inocență, autorul considerând că doar „copilăria… este veselă și nevinovată”. De ce să (mai) citim acest roman autobiografic în era digitalizării? Tocmai pentru că vorbește despre copilărie – un timp al jocului, al bucuriei oferite de lucrurile simple, al prieteniei, al descoperirii. Nică trăiește cu toată ființa această fericire, fiecare zi este o nouă aventură, imaginația și creativitatea nu au limite. Merită să aflăm sau să redescoperim ce înseamnă cu adevărat să fii liber, să nu te simți limitat nici măcar de timpul ce comprimă lumea adulților. Așa că vă îndemn la lectura romanului, odată cu autorul: „Hai mai bine despre copilărie să povestim…”
Pleșa Anamaria Florina, clasa a X-a, Liceul Teoretic „Gelu Voievod”, Gilău – activitate din cadrul proiectului: LECTURIADA 2024 „AUTORUL MEU DE SUFLET”
mart. 3, 2024 |
,,Enigma Otiliei”, de George Călinescu-recenzie
Cine nu ar fi captivat să cunoască istoria fetelor frumoase, modul în care erau privite de cei din jur sau cum se ,,luptau” femeile să facă față stereotipiilor sociale?!
Aceasta este povestea ei, a fermecatoarei Otilia Mărculescu a cărei enigmă este dificil de interpretat, chiar dacă este vorba despre bărbați aflați la vârste diferite (o iubește tânărul Felix Sima cu patimă și gelozie, precum și rafinatul moșier Leonida Pascalopol, dispus să-i pună totul la picioare).
Cât de ingenuă poate fi Otilia sau, cât de invidiată de toți ceilalți, care o interpretează prin mai multe lentile, fiind catalogată drept răsfățată, dar și o oportunistă. Sau, poate ești curios să descoperi că banii te ajută să supraviețuiești, îți conferă un anumit statut social, dar nu te și ajută să devii omul onest, credibil prin ceea ce ești, ci mai degrabă, superficial.
Vei descoperi aceste perspective în personaje precum Moș Costache Giurgiuveanu, Stănică Rațiu sau Aglae Tulea.
Însuși autorul ne aruncă în plasa unor personaje pe care le numește tipologic avarul, parvenitul, arivistului, baba absolută, fata bătrână, retardatul, eternul feminin, intelectualul.
Recomand acest roman, deoarece m-a atras multitudinea personajelor și relațiile complexe dintre acestea, evidențiind astfel cele două planuri narative ale romanului: istoria moștenirii lui Moș Costache și destinul lui Felix Sima.
Te va captiva cu siguranță dacă ești preocupat să cunoști viața așa cum este ea.
Robert Pagano, clasa a XI-a B, Liceul Tehnologic Nr. 2, Tg-Jiu
mart. 3, 2024 |
Elevul Dima dintr-a șaptea
de Mihail Drumeș
• „Elevul Dima dintr-a șaptea„ de Mihail Drumeș este o carte foarte frumoasă si interesantă care merită citită. Dima, protagonistul operei literare,are parte de un an plin de experiențe.Unele dintre acestea sunt frumoase,iar altele sunt tragice.
M-a impresionat cartea, deoarece oferă o experientă plăcută si educativă,învățand din greșelile personajelor.
• Întâmplările fericite,= care mi-au plăcut sunt următoarele:planurile elevului Dima, relațiile sale cu colegii si prietenii săi, precum si povestea sa de dragoste cu Lotte.
După începerea unui nou an școlar,elevul Dima organizează o excursie transoceanică către o insulă în căutarea unei averi despre care acesta află că există. În tot acest timp,ajunge să se îndrăgostească de Charlotte, cunoscută și sub numele de Lotte, poreclă pe care i-au dat-o apropiații.
• Întâmplările nefericite pe care le-aș schimba sunt:moartea lui Șoimaru, exmatricularea elevului Dima și problemele pe care acesta trebuie să le îndure după incidentul nefericit din timpul orei de istorie.Profesorul de istorie, Domnul Niculescu, poreclit și Attila de către elevi, ascultă pe unul dintre colegii lui Dima, și anume pe Basu.Pentru că se încurca și nu răspundea corect, este bătut de profesor. În cele din urmă, colegii îi sar în apărare. Magotu, unul dintre prietenii elevului Dima, îndrăznește chiar să arunce cu călimara spre profesor. În urma acestui incident, mai mulți elevi au de suferit,printre care și elevul Dima. Această întâmplare are ca urmare anularea călătoriei pe care elevul Dima o planificase alături de colegii săi.
Finalul este unul surprinzător,neașteptat. Cu siguranță că îi va atrage atenția cititorului.
Recomand această carte datorită faptului că are un farmec special și impresionează cititorul prin toate povestirile despre viața personajelor, situațiile comice, dar și cele tragice prin care trec acestea.
Oferă o experiență de neuitat și este un ghid bun pentru luarea deciziilor și învățarea anumitor lecții în viață.
MARIA DANIELA CHIȚIMIA, . Clasa a X-a
CLUBUL DE LECTURĂ „EXPLORATORI PE TĂRÂMUL LECTURII,,din cadrul LICEUL TEORETIC MIHAI VITEAZUL, CARACAL
mart. 3, 2024 |
Cu toții încercăm să înțelegem prezentul zbuciumat de la granițe… (Cu toate acestea nu depunem prea mult efort pentru a interioriza mentalitatea celor implicați).
O nemțoaică înțeleaptă, în schimb, realizează că nu poți schimba ceva dacă nu conștientizezi cum funcționează în mod natural imperiul. Înainte să dea lovitura de stat, se asigură că în sufletul ei ideile noi, aduse din Franța sau Germania se împletesc cu stilul rusesc. E fascinantă viața Ecaterinei, o femeie care, deși trăiește în patriarhat, reușește să aibă o domnie longevivă. În romanul lui Andreï Makine nu e doar atât.
Avem o poveste în ramă prin care putem vedea Marele Imperiu Rus în două ipostaze diferite, pe vremea Ecaterinei (filmul pentru care naratorul personaj se luptă) și sistemul comunist, cenzura prin care trebuie să treacă filmul pentru ca regizorul acestuia să-și împlinească visul.
Într-un final, Ecaterina cea Mare e un exemplu de adaptare la orice situație, dovedind capacitate de a-și impune punctul de vedere într-un joc în care nimeni nu ar fi pariat pe ea.
Mitu Amilin-Teodora, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială nr 27 ”Anatol Ghermanschi”- Brașov
mart. 3, 2024 |
Cartea mea de suflet este „Tatuatorul de la Auschwitz” de H.Morris, întrucât reușește să ne reînvețe lecția omenescului și să ne avertizeze asupra riscului repetiției „terorii istoriei”, a unei istorii dezumanizante, ce târăște în noroi întreagă demnitatea umană. Cartea este povestea reală a doi slovaci de origine evreiască, mai puternici decât ororile contextului istoric în care le-a fost dat să trăiască.
Povestea de dragoste a lui Lale și a Gitei Sokolov înmugurește și înflorește în cele mai neprielnice condiții, într-un context ce a coborât demnitatea umană sub nivelul supraviețuirii animaliere.
Lale, Ludwig Eisenberg, născut pe 28 octombrie 1916 la Krompachy, Slovacia, m-a uimit, prin puterea de adaptare, grație cunoașterii, a nivelului său cultural, într-un context subuman care aplatiza deopotrivă spiritul viu, diferențele cumulate prin efort, prin nivelul de cunoaștere cucerit prin strădanie și voință uriașă.
Daria Cătănescu, Liceul Tehnologic Toma Socolescu Ploiești
mart. 3, 2024 |
Recomand cartea pentru că ne redescoperă puterea cuvintelor și ne deschide porți spre înțelegerea bibliotecii ca tezaur viu al memoriei experiențelor umanului, ca panaceu în fața ororilor istoriei, în fața traumelor colective și individuale, obligându-te la reflecții autentice ce îți descoperă sufletul, precum un vârf montan sub lumina lunii: Existența oricărei biblioteci, chiar și a bibliotecii mele, permite cititorilor săi să întrevadă adevăratul sens al meșteșugului lor, un meșteșug ce luptă împotriva stringențelor timpului, aducând fragmente ale trecutului în prezent. Le oferă posibilitatea de a arunca o privire, oricât de tainică sau de îndepărtată, în mințile altor ființe umane și le permite să capete o oarecare cunoaștere a propriei condiții, oferindu-le, spre citire, poveștile colectate aici. Mai presus de orice, le comunică cititorilor faptul că meșteșugul lor constă în puterea de a-și aminti, în mod activ, la îndemnul paginii, momente aparte ale experienței umane.
Comentarii recente