Mărțișor pentru Micul Prinț de la Medeea

Dragă Micule Prinț,

Îți scriu această scrisoare cu gândul de a-ți propune o provocare. Știu că tu privești  dincolo de aparențe și că ești o fire curioasă. Ai explorat multe lumi care te-au făcut băiatul înțelept de acum. Din aceste motive, te provoc să citești cartea . Povestea romanului ni le prezintă pe Alice si Cellie, două surori gemene. Ele ajung din diferite motive să fie închise într-un spital pentru persoane cu boli mintale. Alice ajunge să fugă la un hambar, împreună cu prietenul său, iar Cellie, cuprinsă de o imensă furie,  i-a urmărit. Fata nu-și poate stăpâni emoțiile puternice, ajungând să dea foc hambarului. Prietenul lui Alice moare, iar cele două surori rămân în viață. Alice  a iubit-o mult pe Cellie, însă sentimentul  de ură este mult mai puternic acum.

Romanul e împărțit în povestea din prezent și pagini din jurnalul lui Alice.  După incident, fetele ajung din nou la spital, însă în pavilioane diferite. Romanul continuă cu povestea lui Alice încercând să ajungă la sora ei. Fata e ajutată de Chase, un băiat drăguț, în care nu știe dacă poate să își pună toată încrederea.

Micule Prinț, știu că ești un băiat creativ, dar sunt sigură că nu poți ghici cum continuă cartea. Este un thriller psihologic care îți va da bătăi de cap, tensiunea fiind la un nivel maxim. Sper că vei reuși să citești această carte cu ochii sufletului.

Eu am reușit să mă pun de multe ori in pielea lui Alice și sunt curioasă, tu în ce personaj te regăsești. Eu am o soră geamănă și cartea a reușit să mă intrige și mai tare din această cauză. Îmi doresc ca această carte să îți lumineze  gândurile și sentimentele, să-ți stârnească creativitatea și să reușească să te facă să simți că trăiești în același timp cu  personajele. Înțelepciunea ta va fi un as în mânecă, iar experiența ta te va ajuta enorm!

Cu drag, vechea ta prietenă,

Medeea

 

Dar de suflet – Scrisoare către Ana din romanul ,,Ion” de L. Rebreanu

Scrisoare către Ana din romanul ,,Ion” de Liviu Rebreanu

Vineri, 8 martie 2024, Tg-Jiu

Dragă Ana,

Îți scriu cu o mare emoție. Sărăcuța de tine! Știu că îți este greu. M-am gândit la tine și la situația ta. Îți știu povestea ta de viață care este extrem de dificilă. Așa că m-am hotărât să îmi fac curaj și de ce nu… să îți scriu o scrisoare, ca să știi că nu ești singură, ci ai în mine o prietenă care încearcă să-ți dea aripi, să te încurajeze și să mai știi ceva: te admir pentru puterea de a face față acestor teribile provocări. Ești o fată inteligentă, o fată inocentă și crud încercată de viață. Este foarte greu fără o mamă alături căreia să i te poți confesa în momentele cele mai dificile. Știu că treci prin niște momente grele, dar îți dau un sfat sincer: când simți că nu mai poți, nu abandona lupta, retrage-te în lectură, așa cum fac și eu.

Și, pentru că eu găsesc în lectură o terapie a sufletului, îți recomand cu mare drag să citești romanul ,,Cartea nunții” de George Călinescu. Știi de ce m-am gândit la acest titlu? Hai să-ți dau câteva indicii ca să te pot convinge. Este vorba despre o frumoasă și sinceră poveste de dragoste între doi tineri, Jim Marinescu și Vera Policrat. Acolo vei fi cuprinsă de vraja iubirii și vei observa că iubirea există cândva și undeva, chiar dacă ea nu dă speranțe la început. Și nu te descuraja pentru că o singură persoană te-a dezamăgit. Vei vedea că uneori destinul ne poate scoate în cale oameni, atunci când ne așteptăm mai puțin. Exact așa s-au întâlnit și tinerii noștri: în tren, fără speranța de a se mai întâlni vreodată. Vei observa cum iubirea prinde contur prin întâmplări aproape banale și prin niște detalii care poate vei crede că nu au nici cea mai mică logică. Atunci când se așteaptă mai puțin, Jim și Vera își ies în cale unul celuilalt. Și zici că destinul nu ne este scris? Eu cred că, dacă avem puțină răbdare, lucrurile se îndreaptă în viața noastră, deși uneori ne simțim neconsolați. Personajele îți vor stimula iubirea de sine și te vor conduce către o lume nouă. Chiar o să-ți scriu aici două pasaje din cartea recomandată care mi-au rămas în suflet: ,,Numai cine nu poate să iubească, îmbătrânește și moare.’’ Vei fi fericită, vei vedea, pentru că iubești din suflet și ești o mamă bună. Dar ce zici de acesta: ,, Cine urăște, nu s-a vindecat de dragoste.’’ Știu că iubești cu intensitate și te simți trădată, dar mai bine bună la suflet, decât un om egoist, mincinos, un manipulator precum soțul tău. Și, ca să-ți mai ofer câteva repere, află că vei găsi în carte nu numai această poveste de dragoste, dar vei înțelege că viața este dificilă, că oamenii trec prin multe încercări unele fericite sau nu, dar un lucru este sigur: iubirea învinge.

Mi-aș dori mult să citești și tu romanul despre care ți-am vorbit. Și, dacă mai ai nevoie, contactează-mă și te voi ajuta cu idei pentru a-ți îmbunătăți starea sufletească.

Îți promit că-ți pot fi o prietenă adevărată și o bună îndrumătoare pe drumul lecturii. Cititul te va face mai profundă și vei înțelege altfel realitatea tulbure din jurul tău. Îți vei crea propria lume, fără să depinzi de împrejurări. Aceasta este cel mai important. Să mergi mai departe, căci femeile sunt puternice și exact așa ești și tu.

Cu drag, a ta prietenă,

Iuliana

Dar de suflet- LECTURIADA 2024. Scrisoare către Maitreyi.

Scrisoare către Maitreyi din romanul ,,Maitreyi” de Mircea Eliade

Vineri, 8 martie 2024, Tg-Jiu

Dragă Maitreyi,

Știu că ești la vârsta la care suntem în căutarea propriei identități și dragostea apare atunci când te aștepți mai puțin. Chiar suntem de aceeași vârstă și am descoperit că avem aceleași pasiuni: literatura și filozofia. De unde știu? Îți voi spune imediat. M-am gândit să-ți scriu pentru că te admir foarte tare și, deși nu m-ai observat, am fost și eu la întâlnirile cu renumitul poet Rabindranath Tagore. La fel și eu, în timpul liber obișnuiesc să citesc filozofie și literatură universală. Multe scrieri îmi plac la nebunie. Iubesc să citesc, la fel ca tine. Dacă dorești, putem să ne întâlnim și să vorbim fără să ne mai oprim despre cărțile noastre preferate.

Mai știu despre tine că ești foarte ambițioasă și îți place cultura. De asemenea, ești dornică să înveți franceza, la fel ca și mine. Suntem la fel de curioase să cunoaștem lumea din jurul nostru, pline de viață, nebunatice și avem tendința să ne revoltăm împotriva regulilor. Din câte am înțeles și la tine lucrurile sunt confuze. Mă refer la faptul că la voi se petrec anumite revolte sociale. Nici la noi lucrurile nu stau prea grozav. Oamenii sunt nemulțumiți de salarii, în școală deși este muultă libertate și avem atâta acces la informație. În sinea noastră vedem că prea am fost lăsați de capul nostru, adică prea liberi. Poate că nu ar strica și ceva reguli. Nici bieții noștri părinți nu știu cum să ne mai ajute uneori. Profesorii noștri lucrează foarte mult cu noi, dar avem și enorm de învățat. Nu vreau să mă plâng și, tocmai de aceea, mai bine revin la subiecte mult mai plăcute. Hai să-ți recomand o carte care m-a impresionat. Este o carte despre viață, încercări, ambiție, greșeli, voință multă și reușită. Cartea se numește ,,Gândește cutezător’’ scrisă de Ben Carson. Povestea este o lecție despre cum, încetul cu încetul, ajungi să ai încredere în tine. Este vorba despre un tânăr care la început nu avea niciun plan de viitor, fiind atras chiar de anturaje nepotrivite. Este cât pe-aici să fie pus la grea încercare atunci când rănește un coleg, fără să fie la început conștient de ce putea să se întâmple. Apoi, a găsit forța interioară de a continua pe un drum frumos, corect și, prin multă ambiție și perseverență a ajuns printre cei mai buni elevi, apoi studenți la medicină și, în final, doctor. Provocarea lui s-a lovit de mentalitățile celorlalți: culoarea pielii stătea în calea devenirii sale. Nu trebuia să fie mai inteligent decât ,,albii’’. Știi despre ce vorbesc. Și la tine sunt ceva prejudecăti legate de religie, etnie, castă socială. Mai știu și că ai tăi ar vrea să plece împreună cu Allan ca să vă feriți de situația incertă din țară. Să revin însă la cartea mea. Și chirurgul Ben Carson se lovește de nenumărate impresii greșite ale celorlalți, dar, în cele din urmă sunt nevoiți să-i recunoască valoarea și să-l așeze acolo unde îi este locul, printre cei mai buni. Chiar dacă i-a fost greu, el a continuat pe drumul țintit și a cules roadele. Știind că ești conștiincioasă, doresc să te încurajez să continui cu aceeași tărie și ambiție care te caracterizează, la fel cum este și personajul nostru.

Deși ești la depărtare, știu că acum citești scrisoarea mea. Din această carte vei învăța să prețuiești mai mult sfaturile părintești, ba chiar restricții necesare uneori și vei învăța noi metode de a învăța. O să-ți prindă bine! Aștept cât de curând câteva rânduri de la tine cu impresiile tale.

Iuliana Gabriela Pană, Liceul Tehnologic Nr. 2, Tg Jiu

 

                                      Cu drag, prietena ta, Iuliana

Dar de suflet- Scrisoare pentru Mircea Eliade-

Scrisoare adresată autorului îndrăgit, Mircea Eliade

Sâmbătă, 9 martie 2024, Tg-Jiu

Domnule Mircea Eliade,

Vă scriu cu emoție și cu speranța că veți aprecia ceea ce vreau să vă transmit la început de primăvară.

Sunteți autorul meu preferat, iar operele Domniei Voastre le-am îndrăgit dintotdeauna și,atunci când citesc, îmi încarc sufletul de inspirație. Pentru mine primăvara înseamnă lectură și nu numai. În sufletul meu înflorește admirația. Dacă v-aș întâlni, v-aș dărui acest mărțișor, aceste gânduri ale mele de adolescentă ce visează să își întâlnească autorul preferat. Vreau să vă spun că primăvara mea literară mă duce cu gândul la dumneavoastră. Pentru că în curând va fi ziua Domniei Voastre, Domnule Eliade, vă urez La Mulți Ani. Vreau să știu că primiți acest mărțișor de la mine, o cititoare care trăiește în lumea prozei dumneavoastră fantastice și a vieții enigmatice ce se ascunde în spatele portretului autorului preferat.Dacă îmi permiteți, aș dori să vă mărturisesc că mi-a plăcut foarte tare romanul ,,Maitreyi’’ pe care l-ați scris, în care ați inserat și pagini din jurnalul propriu. Trebuie să vă mărturisesc un lucru: ați avut într-adevăr curaj să scrieți povestea frumoasă de dragoste trăită în timpul studiilor dumneavoastră în India. Și să acceptați să fiți nu numai admirat, ci și criticat pentru că ați revoluționat practic romanul românesc, fiind autorul primului roman exotic, al experienței din literatura română.

Era o seară rece, atunci când citeam întâmplările Domniei Voastre din India. Acestea m-au făcut să visez la o altă lume. Dar v-aș întreba, dacă nu sunt prea indiscretă, aceste întâmplări chiar au fost cândva reale? Sau au fost doar niște inspirații literare? Dacă aș avea asemenea trăiri ca în proza fantastică, m-aș simți atât de norocoasă! Îmi place să călătoresc și să descopăr, și de asemenea, ador misterul care se ascunde și în viața noastră reală. Cu siguranță bănuiți cât de cât unde vreau să ajung. Vă fac o recomandare de carte care mi-a plăcut în egală măsură precum romanul Domniei Voastre. Mă refer la romanul publicat de Maitreyi Devi ,,Dragostea nu moare’’, publicat la o distanță de 41 de ani după apariția romanului dumneavoastră. Cât îmi place sonoritatea titlului acestuia în limba bengali: Na Hanyate. L-am citit să știți. Sincer. Mi-a plăcut că autoarea a relatat experiența întâlnirii cu Domnia Voastră cu atâta atenție la detalii de parcă ar fi fost ieri. Ce spuneți de replica aceasta:,,Aici sunt. Am intrat în sufletul tău. De ce am fost uitat pentru atâta vreme? De ce? De ce? De ce?’’ sau ce vă sugerează aceste cuvinte: ,, Am făcut din tine steaua polară a vieții mele. Niciodată nu-mi voi mai pierde drumul în această călătorie pe mare.’’ O adevărată poezie a iubirii. Nu cred că este nevoie să vă reamintesc mai mult. Un lucru însă am înțeles. Iubirea adevărată există și nu se pierde cu timpul, ci se transformă. Dacă mi-ați trimite măcar un gând al Domniei Voastre legat de ceea ce v-am scris.

Cu prețuire și respect, Iuliana

Pană Iuliana Gabriela, Liceul Tehnologic Nr 2, Tg Jiu

 

Mărțișor pentru Dantès

Dragă Edmond,

Sper că această scrisoare te găsește optimist, știind că situația ta nu este una încântătoare, aflându-te în închisoare. Îmi pare rău să aud despre nedreptatea pe care ai suferit-o și sper din tot sufletul să găsești puterea de a trece peste toate chinurile și necazurile.

În aceste momente dificile, vreau să-ți recomand o carte care mi-a adus lumină și înțelepciune atunci când am avut nevoie: Alchimistul de Paulo Coelho.

În această carte vei găsi o poveste fascinantă despre călătoria interioară a unui tânăr păstor, Santiago, în căutarea propriului său destin și a esenței vieții. În paginile ei vei descoperi înțelepciunea ascunsă în simplitatea lucrurilor, vei învăța să crezi în puterea viselor și să-ți urmezi inima cu mult curaj și determinare.

În aceste momente de îndoială și disperare, cartea Alchimistul îți va oferi inspirație și îți va reaminti că nimic nu este imposibil atunci când visele tale sunt în armonie cu universul. Sper să găsești alinare și încredere în aceste pagini, să găsești puterea de a-ți regăsi călătoria spre lumină și împlinire. Să nu îți pierzi speranța, Edmond, căci chiar și în cele mai întunecate momente există o rază de lumină care ne ghidează către adevărul și libertatea noastră interioară.

Cu gândurile mele cele mai bune și cu speranța că vei depăși toate obstacolele din calea ta, îți trimit acest DAR DE SUFLET – cartea Alchimistul de Paulo Coelho – ca un  semn  de solidaritate și sprijin sufletesc în drumul tău.

Cu drag,

Cristina Nemeș

(Pentru cine nu știe,  Edmond Dantès este personajul principal al romanului Contele de Monte Cristo (1844) deAl. Dumas tatăl.  

Imagine WhatsApp 2024-03-07 la 15.13.35_053f3112.jpg

Cece Bell și-a povestit copilăria în El Surdo – o bandă desenată de neratat

Mie îmi plac foarte mult benzile desenate. Dintre toate cele citite de mine eu ți-aș recomanda El Surdo. Autoarea acestei benzi desenate este Cece Bell.

În această carte este vorba despre o fetiță-iepuroaică care, datorită unei infecții, la 4 ani, și-a pierdut auzul. Doctorii i-au dat un aparat auditiv cu care ea putea să audă mai bine. Chiar dacă purta aparatul auditiv uneori nu auzea tot ceea ce se vorbea în jurul ei. Această carte prezintă viața acestei fetițe de la 4 ani până în clasa a IV-a. Ea era cea mai mică dintre cei trei frați, părinții, fratele și sora ei fiind foarte iubitori cu ea. Datorită deficienței de auz  ea își găsea foarte greu prieteni dar la un moment dat și-a găsit o prietenă adevărată pe care o cheamă Martha.

Sper că o să îți placa această carte pe care o recomand cu drag.

Sonia Dudaș, clasa a V-a A Colegiul Național „Vasile Goldiș”, Arad