mart. 12, 2024 |
Dragă Tom Fletcher,
Iubesc foarte mult cartea pe care ai scris-o, Crăciunozaurul, dar aș vrea să-ți recomand și eu o carte, Amuleta – păstrătoarea pietrei de Kazu Kibuishi, o bandă desenată cu personaje interesante și multă aventură.
În această carte, Emily își pierde tatăl într-un accident și, împreună cu mama și fratele ei, se mută într-o casă care a fost a străbunicului ei, Silas.
După ce fac curățenia generală a casei, Emily intră într-o cameră în care se găsește o amuletă. Spre surprinderea ei, aceasta îi vorbește. Mama lui Emily e capturată de un monstru enorm și ciudat, iar frații sunt nevoiți să pornească în căutarea ei.
Ajung la o casă populată de roboți. Aici îl întâlnesc și pe Silas, bolnav, care le spune povestea pietrei, plină de putere și magie. Emily află că va fi păstrătoarea pietrei.
Cu ajutorul noilor prieteni, Emily va porni într-o aventură la capătul căreia speră să își regăsească mama și să o salveze.
Mă opresc aici deoarece vreau să afli singur uimitoarele aventuri prin care trece și cum se termină povestea.
Am găsit multe asemănări între Emily și personajul creat de tine, William, de aceea m-am gandit să îți recomand această carte. Ambii sunt foarte curioși, îndrăzneți și, deși pornesc cu ezitare în a se aventura în locuri și situații necunoscute, pe parcursul drumului lor se transformă dezvăluindu-se curajoși, plini de compasiune și loiali.
Mirabela Rotaru, Clubul de lectură Cititorincii din cadrul Școlii Gimnaziale Zelk Zoltan, Valea lui Mihai, Bihor
mart. 12, 2024 |
Roxana Pășune, clasa a XI-a D
Clubul de lectură” Exploratori pe tărâmul lecturii”
Liceul Teoretic”Mihai Viteazul” Caracal 
mart. 12, 2024 |
Dragă domnule Stephen King,
Am citit câteva dintre romanele dumneavoastră, cum ar fi Misery, IT, Cimitirul Animalelor și multe altele. Îmi plac mult romanele horror-thriller și, de aceea, aș vrea să vă recomand o carte asemănătoare, ca stil, cu ale dumneavoastră și care, precum Apocalipsa, are în vedere un subiect contemporan, chiar dacă a fost scrisă cu mult timp în urmă.
Romanul intitulat American Psycho, scris în 1991 de către Bret Easton Ellis dezvăluie povestea subiectivă a unui bancher-investitor care trăia o viață dublă. Ziua un om bogat, foarte atent la sine și chiar narcisist, iar noaptea un criminal în serie, psihopat.Textul se încadreaza în genurile horror și tragicomedie. Patrick Bateman trece prin stări mentale imposibil de explicat – începe să halucineze și creează un gol în propria existență – e un inadaptat, un personaj duplicitar ce ajunge la limita inferioară a dezumanizării. Ultimele cuvinte din roman: “This is not an exit” evidențiază faptul că un psihopat ca Bateman nu ar fi putut niciodată să se integreze, oricât ar fi încercat.
Gabriel Gârbovan, Liceul Teoretic Gelu Voievod, Gilău
mart. 12, 2024 |
Dragă Daniel Eyssette,
Știu că treci printr-o perioadă dificilă în ultimul timp, din cauza datoriilor pe care le ai și a faptului că ți-ai pierdut locul de muncă pe nedrept, încercând să faci un bine.
Îmi pare rău pentru suferințele prin care ai trecut încă de când fabrica tatălui tău a dat faliment, însă nimic din toate astea nu merită fapta pe care dorești să o faci. Știu că vrei să recurgi la disperatul gest de a-ți pune capăt zilelor, din cauza lipsei de speranță din sufletul tău, de aceea doresc să îți pot veni în ajutor recomandându-ți o carte care m-a ajutat să trec printr-o perioadă dificilă asemănătoare cu situația ta actuală. Cartea „Mai mult decât biruitori” scrisă de Richard Wurmbrand relatează poveștile mai multor oameni pedepsiți pe nedrept, care au ajuns să facă închisoare și să fie torturați din cauza ideilor și valorilor în care credeau. Această carte este despre victorii nebănuite în cele mai grele momente, despre speranță, credință, putere în înfruntarea obstacolelor aparent imbatabile ale vieții și despre oameni care au continuat să lupte pentru ceea ce simt și cred, indiferent de prețul plătit.
Sunt convinsă pe deplin că, încă după primele pagini, ai să îndrăgești această carte și că îți va schimba complet perspectiva actuală asupra vieții și problemelor de zi cu zi. Deși crezi că nu mai există salvare din greutățile cu care te confrunți, există întotdeauna o soluție.
„Mai mult decât biruitori” nu vorbește despre sfinți, ci despre oameni obișnuiți, care negăsind forța necesară în ei înșiși au descoperit o alta, mult mai mare, la dispoziția fiecăruia dintre noi: Isus>> spune autorul acestei cărți, care a contribuit la schimbarea și salvarea multor vieți împresurate și cutremurate de grijile viitorului, care este incert.
Toderel Petruța, cls. a XII-a, CNAM Dej
Daniel Eyssette este personajul principal al romanului Piciul de A. Daudet.
mart. 12, 2024 |
Dragă Dionis,
Îmi îngădui să sper că starea ta de spirit și planul existențial căruia îi aparții îți va permite accesul la această scrisoare. Eu însumi sunt limitat la a nu putea percepe în totalitate veridicitatea și însemnătatea evenimentelor la care ai participat. (Ar trebui să mă adresez și cu numele de „Dan”?) Revelația ta existențială îmi va fi probabil etern inaccesibilă, mă regăsesc, însă, în profunzimea gândurilor tale.
Aspirația cunoașterii transcendentului, descoperirea misterului existenței universale, a tainei genezei(O bruscă și sporadică apariție? O „facere” premeditată și atent cizelată?) și a semnificației existenței ne este irevocabil comună, atât mie și ție, cât și întregului neam omenesc. Cu toate acestea, poate împlinirea spirituală ar trebui să aparțină exclusiv planului uman interior, conform concepțiilor tale primordiale, care s-ar putea dovedi fiind adevărate. Ce este cu adevărat realitatea, dacă nu un amalgam complex de impresii provenite din partea fiecărui individ, o materializare a modului în care fiecare dintre noi interiorizează experiențele de zi cu zi?
Experiența mea de viață, într-adevăr, destul de limitată, mă îndrumă să te atenționez în legătură cu posibilele repercusiuni ale unei dorințe de cunoaștere nestăpânită. O cunoaștere existențială totală nu te va scuti de paradoxul și circularitatea destinate fiecărei vieți omenești… Nu asigură aceste particularități, oare, ocrotirea sufletului de tainele mistuitoare asupra cărora ființa umană nu poate exercita nicio influență?
În acest sens, îmi doresc să îți recomand romanul „Viață după viață” de Kate Atkinson. Subiectul cărții este centrat în jurul protagonistei Ursula Todd, o persoană cu un destin cu totul neobișnuit. Nașterile și morțile sale succesive asigură tensiunea și reprezintă firul narativ central al romanului, Ursula reluându-și viața de la capăt de fiecare dată când aceasta se sfârșește. Aceasta experimentează astfel fiecare rută posibilă a propriei vieți, trăind un obsedant sentiment de „déjà vu”. În ciuda superiorității condiției sale, Ursula este incapabilă să modifice ordinea etern schimbătoare a lumii dirijată de legile universale, influența sa fiind una limitată. Încercările sale de a devia fluxul unor evenimente de relevanță majoră sunt finalizate predominant într-o notă de ambiguitate a unui eșec incert. Deși călătoria Ursulei prin timp și spațiu este limitată de traiectoria propriei vieți, asemănarea dintre voi, Dionis, este una indubitabilă.
Aptitudinile Ursulei îi permit accesul la o cunoaștere mai profundă a vieții, în același mod în care înălțimea revelației tale te plasează într-un plan existențial iremediabil superior față de cel al experienței umane, de care eu rămân încătușat. Este posibil însă ca misterul universal suprem (a cuvintelor „lui Dumnezeu pe care el le-a rostit la facerea lumei”)să trebuiască să-ți rămână până și ție inaccesibil, așa cum și îngerul a fost privat de privilegiul de a fi zeu. Împlinirea și absolutul își găsesc adesea refugiul în cele mai insignifiante colțuri ale vieții și în cele mai lumești tendințe, precum sentimentul iubirii de semeni.
Cu toate acestea, alegerea îți aparține, iar scrisoarea mea are simplul rol de a-ți lărgi orizontul percepției. Toate gândurile bune îmi sunt îndreptate spre tine.
Cu drag,
Ștefana
Trifan Ștefana, cls. a XII – a, CNAM Dej
mart. 11, 2024 |
MIERCURI, 1 AUGUST 1944
Dragă jurnalule,
Astăzi este o nouă zi pe insulă. Viața în mijlocul unei mări, deși pare grea și plictisitoare, este, de fapt, destul de amuzantă și plină de noi aventuri.
Uită ce am spus. Până la urmă nici aici nu scap de sarcinile zilnice. Tocmai în acest moment o aud pe mama strigându-mă. Merg până în bucătărie, unde aflu că tarta pe care o pregătește mai are nevoie de fructe, așa ca mama mă trimite să culeg câteva, lucru care nu e prea greu de făcut, având în vedere ca mă aflu într-o casă înconjurată de pomi și flori. Observ o nouă specie de flori și n-am cum să nu mă opresc și să îți descriu și ție cât de frumoase sunt și ce miros îmbietor au!
Locuind de atâta timp aici, zgomotele din pădure au început să îmi pară familiare. Totuși, mi se pare că aud pe cineva strigând. Fredonez un cântec în timp ce mă îndrept spre locul de unde vin țipetele, pentru că mă face să mă simt mai în siguranță. Printre arbuști observ că, la câțiva metri de mine, se află un avion prăbușit. După ce scanez totul în jurul meu, îmi dau seama că ceea ce auzeam până acum era un strigăt de ajutor. Nu știu dacă e bine ce urmează să fac, dar mă îndrept cu grijă spre persoana cu pricina. De aproape, realizez că e un bărbat în uniformă, în jurul vârstei de 40 de ani, grav rănit. Îl asigur că mă voi întoarce cu ajutoare și pornesc după tata. Cu ajutorul lui și al mamei, care au cunoștințe vaste atunci când vine vorba de medicină, reușim să îl punem pe picioare pe bietul om. Fiindcă în casă e umezeala prea mare, mama îi recomandă să stea afară, și mă roagă să fac și eu la fel. Aflu chiar de la el că numele său este Antoine de Saint-Exupéry și că este scriitor, dar și aviator. S-a înrolat ca pilot în armată, decolând din Corsica cu o zi în urmă pentru o misiune de recunoaștere. Ghinionul sau norocul l-a făcut să se prăbușească exact pe insula aceasta din mijlocul Mării Mediterane. Povestea lui mă întristează atât de tare, încât încerc să îl încurajez cu tot ce pot. Îmi amintesc că tocmai în dimineața aceasta am terminat de citit o carte intitulată „Oliver Twist”. Îi explic cum personajul principal își menține speranța pe tot parcursul romanului, deși este un băiat orfan, care a luat parte la multe tragedii, viața sa fiind înțesată de suișuri si coborâșuri, în momentele în care totul pare să se rezolve, un nou eveniment devastator are loc. Viața a fost dură cu acesta, iar din cauză că intră în cârdășie cu o bandă de hoți, Oliver ajunge să nu mai aibă parte de liniște, aflându-se într-un pericol constant. Cu toate acestea, el își menține nădejdea, iar, în ciuda greutăților la care a fost supus, oliver Twist a găsit puterea de a merge mai departe. În finalul cărții răufăcătorii sunt pedepsiți, iar tânărul orfan ajunge să descopere că este moștenitorul unei mari averi, urmând să locuiască în armonie cu persoane care țin cu adevărat la el și care-i vor asigura liniștea sufletească.
Așadar, i-am recomandat această carte, în speranța că ar putea constitui un sprijin sufletesc, având în vedere situația în care Antoine se află. Tot ce îmi doresc e ca noul meu prieten să realizeze că speranța se găsește și în cele mai neguroase vremuri. Ca răspuns, Saint-Exupéry mă asigură că nu își va pierde nădejdea, spunându-mi ceea ce aflase de la un Mic Prinț „De aceea e frumos pustiul… fiindcă undeva ascunde o fântână’’.
A ta, Bianca
Șuteu Bianca, cls. a XII-a, CNAM Dej
Comentarii recente