Un barbat pe nume Ove

PicsArt_07-26-09.16.36.jpg

„Un barbat pe nume Ove” , cartea ajunsa bestseller al lui Fredrik Backman ce urmareste aventurile unui vaduv ajuns in ultimii sai ani de viata si felul in care acesta se schimba atunci cand vecinii sai noi incearca sa se imprieteneasca cu el. Cartea face un time jump, astfel ca de la Ove cel tanar si indragostit ajungem la Ove cel batran si acru , dar un ove ce poate si ce vrea sa se schimbe.
Folosesc termenul „a se schimba” , dar de fapt Ove ramane acelasi tanar indragostit la interior dar cu o „coaja” mai batrana.
Fredrik Backman si stilul sau aparte dar lung de a scrie o carte aduc personajul la viata , cartea fiind adaptata si intr-un film in 2016.

Ordinul Povestitorilor – Horia Petrean – Watchmen si nenumaratele conversatii pe care le poti incepe

PicsArt_07-25-09.00.50.jpg

“Watchmen” si nenumăratele conversații pe care le poți începe dacă îl citești

Watchmen este romanul grafic creat de echipa britanică formată din scenaristul Alan Moore , desenatorul Dave Gibbons și coloristul John Higgins ce aduc la viață în paginile cărții o lume extrem de realistă în care oamenii coexistă alături de supereroi, sau mai degrabă foști supereroi, deveniți justițiari. Lumea din Watchmen este una nu cu mult diferită de realitatea anilor ’80, dar este cu siguranță una ciudată , în care un om devenit zeu lucrează alături de guvernul american pentru a preveni și a opri orice război .
Structura romanului grafic se împarte în mai multe povești ce se desfășoară în același timp , toate oferind un portret detaliat și complex pentru fiecare personaj … Realitatea crudă a acestui roman precum și atmosfera dură, în care predomina violența, ce se desfășoară atât în poveste cât și în ilustrațiile ce par a folosi culorile închise alături de cele deschise pentru a construi un contrast între părțile întunecate și cele “jucăușe”, este una sfâșietoare și impresionantă.
Lupta morală a personajelor din Watchmen precum și problemele lor, ce par cât se poate de reale, conturează mai multe povești a căror legătură comună pare a fi la început un mister dar  care este la bază o poveste despre natura umană și despre toate realitățile crunte pe care aceasta le întruchipează.
Geniul lui Alan Moore,  ale cărui prime lucrări grafice se întrec în calitate cu cele ale lui Frank Miller (“The Dark Knight Returns”), relatează o poveste mult mai complexă decât aceea ce stă la suprafață sau într-un sinopsis , dar , pe scurt, povestea începe cu moartea unui fost justițiar, pe care nu îl putem numi chiar supererou, ce își găsește aparentul sfârșit în mâinile unui individ ce pare a fi din același “soi”…
Rorschach, un “detectiv” pe măsura lui Batman ce operează pe cât de ilegal , pe atât de brutal, investighează moartea justițiarului “Comedian”, ajungând de-a dreptul obsedat de ideea unui supererou ce vânează alți foști supereroi. Petele Rorschach sunt alegerea perfectă pentru acest personaj a cărui conștiință este evident mai distrusă decât pare la suprafața  văzând “adevărata” față a lumii . Supranumit Dr. Manhattan , omnipotenta ființă ce ia formă în urma unui accident nuclear  ce merge prost,  prezintă lipsa unei conștiințe, blestemul cunoașterii trecutului , prezentului și al viitorului fără vreo intenție de a îl schimba.
Problemele sociale pe care o astfel de carte le analizează și totuși atitudinea pasivă pe care o ia Alan Moore pentru a spune doar o poveste, a cărui mesaj poate fi interpretat prin “flashback”-urile personajelor, povestea în sine, respectă regula esențială a unei povești grafice “show don’t tell” precum și o apropiere emoțională pentru personaje precum NiteOwl sau Laurie, a căror poveste „de dragoste” nu poate fi comparată cu cea a lui Rorschach dar o poveste a căror personaje lucrează mai bine în roluri secundare , cu o importanță vizibilă și totuși nu extrem de mare.
Majoritatea personajelor din Watchmen au câte o problemă în jurul căreia li se construiește personajul , câte o tragedie sau câte un secret. Deși unele elemente surpriză sunt fără scop sau sens, precum planul răufactorului de a îi înscena un anumit lucru unuia dintre justițiari, fără ca acel lucru să aibă vreo legătură cu puterile respectivului personaj sau câteva povești care deși încetinesc firul narativ, oferă o perspectivă mai largă asupra lumii din Watchmen, toate pot fi iertate pentru experiența, îndrăznesc să spun, unică oferită de poveste.
Personaje precum Comedian (cel care moare în primele pagini), care sunt introduse fără vreo urmă de răscumpărare morală, ajung până la final să fie înțelese de cititor, arată măiestria și atenția dedicate acestui proiect ce nu se simte prea înghesuit. Povestea “desenată” este întreruptă ocazional de câteva pagini din așa-zisa carte a fostului NiteOwl, care oferă o descriere mai profundă și ce oferă o nouă înțelegere a timpului în care povestea are loc , fiind o pauză binemeritată pentru cititor de la narațiunea extrem de întunecată a lui Rorschach.
Deși, în ultimii ani, creatorul Alan Moore nu a reușit să mai atingă același nivel de calitate sau creativitate precum în Watchmen, care a primit o ecranizare ce respectă ideea originală și urmează aproape cuvânt cu cuvânt povestea , schimbând unele detalii care pot scoate cititorul din atmosferă în același timp dură și misterioasă , precum și un serial marca HBO ce va urmări aventurile personajelor înaintea desfășurării poveștii din roman , este recunoscut ca unul dintre cei mai buni autori de banda desenata si a influențat industria cu totul odată cu lansarea acestui roman in 1986.

Eric Emanuel Schmitt – Pe cand eram o opera de arta

 

PicsArt_07-24-07.28.40.png

Nu dau oriunde peste carti care sa ma lase impresionat.Unele carti sunt mai bune decat altele sau nici nu se pot compara.In lumea cartilor numai ideea de a le pune pe o scara de la cea mai buna la cea mai rea ar fi o curata idiotenie.Cartile sunt dedicate unui anumit public,iar parerile sunt impartite.Le poti caracteriza dupa tipul scriiturii,tema aleasa,dar ideea pe care vreau sa o evidentiez e ca fiecare carte are ceva special,fie ea Young Adult,doar pentru copii sau carti de critica literara.Cartile speciale pentru mine nu pot fi la fel de speciale pentru tine sau invers.Cartile sunt facute ca sa fie intelese de diferiti oameni in diferite feluri.Ai putea asemana o carte cu un om cu multiple personalitati,fiecare vede o parte diferita a sa.
„Pe cand eram o opera de arta” urmareste viata unui om ce ajunge la capatul drumului ce este salvat de un artist excentric ce porneste prin prisma personajului nostru o noua moda , aceea a operelor de arta umane … Desi forma sa este foarte vag precizata si de-a dreptul absurda cand vine vorba de detalii , povestea de dragoste este folosita de Schmitt spre avantajul sau…
Cartea asta e o declaratie de dragoste si de ura impotriva naturii,ca si personajul ei,si are momente pline de nonsens ,natura ei fiind nonsensica,dar o opera in cele din urma.Te face sa simti si sa crezi lucruri imposibile,facandu-te sa te gandesti la natura umana si la om in sine.
Oricat de mult este criticat pentru natura „comerciala” si fara de expresivitate sau coerenta a ultimelor sale carti , aceasta ,impreuna cu „Oscar si Tanti Roz” sunt cartile sale cele mai bune in opinia mea , atat pentru temele abordate cat si pentru subtilitatea cu care Schmitt reuseste sa exprime sentimentele sale…

Scott Pilgrim vs The World

PicsArt_07-24-07.18.52.jpg

Scott Pilgrim este o serie de romane grafice aparute in anul 2004 , treminandu-se in 2010.

Seria a fost creata de Brian O’Malley si urmareste aventurile muzicianului part-time si pierde-vara Scott Pilgrim, ce se indragosteste fara leac de Ramona , o fata misterioasa ce isi schimba culoarea parului odata pe luna. Pentru a putea sa fie impreuna , Scott trebuie sa infrunte fostii iubiti ai Ramonei in lupte 8-bit parca scoase din era Gameboy-ului.

In final trebuie sa se lupte cu Gideon , cel mai rau dintre cei 7 , cel care i-a adus pe toti iubitii impreuna intr-o liga in primul rand.

Seria a aparut in forma alb-negru urmand ca apoi sa fie reeditata color in 2012. In 2010 , Edgar Wright, cunoscut pentru trilogia Cornetto (Hot Fuzz, Shaun of the dead si At world ‘s end) si recentul Baby Driver. Finalul celor 6 volume a fost stabilit de filmul aparut cu cateva luni inainte de volumul final.

Filmul rezuma actiunea romanelor grafice in 2 ore , cu Michael Cera in rolul perfect pentru el.

Voi vorbi despre ambele forme in care povestea a fost prezentata, pentru ca Edgar Wright surprinde perfect tonul si ideea seriei.

In aceasta serie este uimitor cat de bine functioneaza umorul , atat vizual cat si scris…

Actiunea este si ea remarcabila , la fel ca si iubitii raufacatori , dar pentru mine cel mai mare plus este stilul in care cartile sunt ilustrate , precum si felul in care filmul foloseste partile bune ale cartilor in favoarea sa.

Filmul face ilustratiile alb-negru si stilul magnific al cartilor sa prinda viata in mainile lui Edgar Wright ce planteaza easter egg-uri de-a lungul filmului atat pentru fanii carti cat si pentru noi veniti.

Filmul nu a fost iubit de critici, si nu a adus destui bani din taramul box-office-ului, asa ca posibilitatea unei continuari in stilul O’Malley/Wright a murit odata cu premiera filmului, dar universul Pilgrim merita vizitat .

Imperiul fără de sfârşit, de Yi In-hwa

10908320.jpg

O carte considerată un fel de „Numele trandafirului”, roman pluristratificat, cu tematică diversă, în esenţă, un roman despre putere, dar şi o cronică a timpului spre care privim cu uimire.

„În vremurile acelea, cartofii erau rari și prețioși chiar și în China, unde erau folosiți penru a falsifica sigilii. Uleiurile vegetale din cartof erau asemănătoare componentelor din tușul roșu pentru sigilii. Se înfierbânta cartoful în avuri, se tăia un capăt și se presa cu el sigiliul unui document pentru a absorbi tușul roșu. Treaba asta dura cam jumătate din timpul necesar pentru a mânca de prânz. Apoi, cartoful era încins la flacără până se încingea bine, iar când imaginea imprimată de sigiliu se înmuia, aceasta era transferată pe documentul fals apăsând cartoful pe hârtie. Prin această metodă se obțineau documente care arătau întocmai ca acelea originale, putând păcăli pe oricine.”