Dulce bar, J.R. Moehringer – recuperări
Cu mult umor, despre băieţi. Copilul creşte fără tată, nu-i ştie chipul, dar îi aude Vocea la radio (avea emisiune). Alţi bărbaţi, cei de la barul Dickens, ţin locul tatălui, cu mare succes.
– „La opt ani, am început să visez să merg la Dickens aşa cum alţi băieţi visează să ajungă la Disneyland.”
– „Bărbăţia înseamnă mimetism. Pentru a fi bărbat, un băiat trebuie să vadă un bărbat. Cu bunicul nu mersese.”
– J.R. ajunge la concluzie că şcoala la care merge (la un moment dat, în Arizona) este medie pentru că se află în mijlocul deşertului!
„Domnul Ibrahim si florile din Coran” este o carte scrisa de Eric Emanuel Schmitt fiind adaptata in 2003 intr-un film nominalizat la Golden Globe.
Povestea are loc in cartierul evreiesc al Parisului anilor ’60 atunci cand Moise , protagonistul nostru ramas fara mama si locuind cu un tata bolnav incepe sa povesteasca cu un bacan numit Ibrahim.
Cartea se aventureaza in mai multe teritorii precum religia , singuratatea si intelesul vietii , si desi nu are toate raspunsurile este o poveste extraordinar de competenta pentru un scriitor precum Schmitt
Mama plecase într-o dimineaţă la cumpărături și nu se mai întorsese niciodată. Trecuseră de-atunci săptămâni sau luni, sau ani, trecuseră în orice caz multe, multe zile, cu neputinţă de numărat, toate la fel, căci totul, din clipa părăsirii, rămăsese mut și încremenit, iar copilul pierduse de mult simţul timpului. O vreme, păstrase speranţa că mama va reveni, că va auzi deodată iarăși cheia în ușă, ca atunci, în vremurile acelea când lăsa totul ca să fugă în hol și să-ntâmpine femeia foarte înaltă care intra pe ușă încărcată de sacoșe. „Ce mi-ai adus?“, o întreba și, fără să aștepte răspunsul, începea să-i scotocească-n geantă ca să găsească, întotdeauna, bomboane în staniol roșu sau verde, biscuiţi sau câte-o mică ciocolată cu un desen floral pe ambalaj. Când i se părea că aude clinchetul cheii lăsa totul și fugea în holul de la intrare, își lipea urechea de ușa vopsită-n ulei, dar dincolo de ea nu se auzea decât un vuiet stins, curentul negru de aer care trecea prin scara blocului.
Melancolia, Mircea Cărtărescu
„Vegetariana” lui Han Kang este o carte ce are la baza atat drama cat si elemente de groaza
avand ca produs finit o carte fascinant de terifianta.
Avand loc intr-un Seul modern , protagonista cartii , Yeong-hye refuza sa mai manance carne in urma unui cosmar sangeros despre umanitate…
Han Kang abordeaza in aceasta carte o poveste extrem de brutala a carei realitate este izbitor de asemanatoare cu a noastra.
O carte despre neajutorare şi frumuseţe. Ironic, singurul personaj care „vede” bine, în carte, este o fetiţă oarbă.
„Astăzi vreau să scriu despre mare. Are atâtea culori în ea! Argintiu în zori, verde la amiază, albastru închis seara. Uneori ai zice că e aproape roșie. Sau capătă culoarea monedelor vechi. În momentul ăsta, peste ea trec umbrele norilor și totul e presărat cu petice de soare. Șiruri albe de pescăruși trec peste ea ca niște mărgele.”
„-Tati, ce înseamnă că o să ne ocupe?
– Înseamnă că o să-si parcheze camioanele în piețe.
-O să ne pună să vorbim limba lor?
-S-ar putea să ne pună să dăm ceasul înainte cu o oră.” Anthony Doerr
Comentarii recente