aug. 16, 2019 |
„Visul lui Summer” scrisă de Cathy Cassidy
.
Summer, mereu visa să fie dansatoare și, când apare un loc la școala de balet, aceasta luptă pentru visul de a intra la școală și de a lua o bursă. Spre deosebire de surorile ei, Summer nu are timp de petreceri pe plajă, deoarece aceasta își petrece timpul liber în sala de balet, repetând diferite mișcări de dans. Concursul de balet devine mai mult o obsesie pentru ea decât o pasiune, iar lucrurile încep să scape grav de sub control. Summer mânca din ce în ce mai puțin, era foarte obosită și din această cauză, fata devenea tot mai slăbită. Până la urmă, aceasta s-a hotărât să se facă bine și numai după aceea să continue cu baletul.
Am fost foarte surprinsă de ambiția lui Summer. Aceasta și-a riscat viața pentru acea bursă și nu s-a dat bătută în nicio situație prin care a trecut. Pot să spun chiar că o admir pentru tot curajul ei! Din punctul meu de vedere, această carte este potrivită copiilor cu vârstele cuprinse între 12-14 ani, deoarece copiii mai mici sunt mai sensibili și nu cred că vor înțelege cât este de periculos să te joci cu viața ta. Totodată, cred că această carte este perfectă pentru cititorii cărora le place să muncească și să dea tot pentru visele lor. Cu alte cuvinte, această carte este una dintre cele mai bune și frumoase cărți pe care le-am citit până acum. Alexia😊
aug. 15, 2019 |
,,Carton” de Doug TenNapel
*************
Este ziua lui Cam, iar tatal lui are doar 75 de centi. Acesta îi cumpara fiului sau o cutie din carton goala de la un negustor de jucarii.
Ajuns acasă, tatăl si Cam, construiesc din acel carton un Boxer. In acea noapte cei doi descoperă cu uimire ca acel carton este magic. Omul din carton a prins viață! Dimineta urmatoare, tatal, Cam si Billy ( omul din carton) se distreaza, tund iarba si ies in parc. Prins in jocul lor, Cam si Tatal lui uita de regulile impuse de negustorul de jucarii.
Regulile negustorului de jucarii sunt: cine cumpara acest carton trebuie sa inapoieze orice bucatica nefolosita, iar a doua regula este ca acela care a primit carton sa nu mai ceara.
Mai apoi, Marcus, vecinul celor doi, il pacaleste pe Cam si fura cartonul magic ramas, iar acesta impreuna cu prietenul lui Ochi Roz lucrează toata noaptea la propria armata de oameni din carton.
Ziua urmatoare, Marcus pierde controlul creaturilor monstroase nascute din imaginatia lui. Acestea incep sa isi construiasca o intreaga lume de carton. Marcus le cere repede ajutorul lui Cam si tatălui lui.
Impreuna acestia îi confrunta pe oamenii din carton si îi pun capat acestei povesti.
**************************
Acesta carte mi-a placut mult. Este interesanta, iar imaginile au fost amuzante. Imi place sa citesc texte multimodale, pentru ca intr-adevar sunt lecturi usoare. Totodata, imaginile ma ajuta sa intaleg mai bine textul.
Oana Tuluc, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic Elf
aug. 14, 2019 |
,,
Robinson Crusoe” de Daniel Defoe.
Autorul descrie aventura traita de un tanar numit Robinson Crusoe, care naufragiaza pe o insula din
Caraibe. El isi descrie aventura într-un jurnal captivant la persoana întâi.
Aceasta lectura a devenit cartea mea preferata. Felul in care autorul povesteste cum se descurca Robinson este uimitor si captivant. Autorul a mai adaugat elemente exterioare, spre exemplu canibalii si Vineri, (da, asa l-a botezat Robinson pe ajutorul sau, dupa ce l-a salvat de la Canibali) un prizonier al canibalilior. L-a invatat sa vorbeasca si sa il ajute in „Gospodaria” lui. Dupa 32 de ani de la naufragiu, o barca al cărei echipaj s-a răzvrătit s-a retras pe insula pentru a-l executa pe capitan. Robinson, Vineri si inca vreo cativa oameni pe care i-au salvat l-au ajutat (pe capitan) sa isi recapete barca. Până la urmă, căpitanul i-a daruit barca lui Robinson. Insula i-a ramas lui Vineri si unui prieten de-al lui. Robinson, a aflat ca dupa atatia ani, multe dintre rudele lui au murit. A hotarat sa inceapa o noua calatorie spre Italia.
Aceasta lectura mi-a trezit sentimente de bucurie, curiozitate, mila si desigur ca nu a lipsit suspansul. Am avut momente cand stateam cu sufletul la gura sa vad ce o sa se intample.
De aceea, o recomand cu drag.
Godiac Mircea, clasa aVI-a, Liceul Teoretic „Elf”
aug. 13, 2019 |
HOȚUL DE CĂRȚI” de Markus Zusak.
Liesel este o fata de 10 ani, care este trimisa la o familie adoptiva din cauza lipsei de bani a mamei sale.
Fratele ei mai mic nu supraviețuiește drumului spre München și Liesel este nevoită sa înfrunte viața noua de una singura.
Părinții săi adoptivi se dovedesc a fi chiar foarte buni cu Liesel și fata se atașează repede de ei.Aceasta dezvolta o legătura puternica cu Papa,care o ajuta când coșmarurile despre fratele sau nu îi dau pace.
Fata însă nu se prea descurca la scoala, așa că devine ținta batjocoritorilor săi colegi, singura ei apărare fiind abilitatea de a se bate precum un băiat.
Liesel isi face totuși un prieten,Rudy cu care are parte de multe aventuri. Impreuna cutreiera orașul in cautare de familii înstărite de la care pot fura câte ceva.
Totul se schimba in viața fetei când Papa o învață încet cum sa citească și fata începe să își dezvolte un soi de dependența față de cărți.
Povestea fetei m-a învață multe,mai ales ca trebuie sa lupți pentru pasiunea ta,chiar dacă poate fi greu.Cartea m-a transpus intr-o lume in care răul conduce din nou. Totuși, în lumea aceasta, copilaria învinge,iar prietenia te ajuta sa supravietuiesti atunci când totul pare pierdut.
Acest roman m-a făcut sa rad in hohote,sa simt suspansul și,in final sa plâng.
Cititorul ia parte la maturizarea lui Liesel,aceasta transformându-se dintr-o fetița intr-o adevarata femeie in trup de copila de 14 ani.
In final,mi-a plăcut aceasta carte,este probabil cartea mea preferată acum.Cred totuși ca nu este potrivită pentru toată lumea.Cred ca trebuie sa te identifici cu personajul ca sa îndrăgești acest roman.
Nu e o carte pentru copii,vârsta pe care o recomand este de 12-13+ Carte este potrivită și pentru adulți.
Eu am devenit absolut fascinata de cartea aceasta.Chiar dacă are aproape 600 de pagini, am citit-o in doar 4 zile!
Totodata,ii multumesc autorului pentru ca a scris aceasta opera!
aug. 10, 2019 |
Volumul Barbarii, apărut în 2006 sub titlul I barbari. Saggio sulla mutazione şi publicat la noi în 2009, adună cele treizeci de episoade publicate de Alessandro Baricco în cotidianul La Republica între 12 mai şi 21 octombrie 2006.
Încă de la începutul cărţii, autorul avertizează asupra naturii scrierii sale şi îşi asumă condiţia de eseist, un eseist aparte, surprinzător, ingenios şi captivant prin asocierile pe care le face, prin felul cum „traduce” în cheie proprie, cu inteligenţă şi umor, lumea contemporană lui, „brazda” în care distinge întregul.
Această brazdă este întoarsă cu minuţie, punând o oglindă în faţa cititorului trăitor în acelaşi context, exasperat de lumea în care trăieşte şi nostalgic după cea care rămâne cu rapiditate în urmă (odată cu el însuşi).
Ideea de bază a cărţii este că trăim acum o mutaţie radicală, pe care o putem numi barbarism, o schimbare, o înlocuire a adâncimii/profunzimii cu o suprafaţă schimbătoare, în veşnică mişcare. În această oglindă se văd cu claritate barbarii, agresorii care „tocmai schimbă harta” (p. 9), o nouă specie care nu mai respiră, firesc, prin plămâni, ci are branhii înapoia urechilor, îndreptându-se spre apă, în timp ce generaţiile depăşite rămân neputincioase pe pământ.
„Vedem prăpădul, dar nu reuşim să vedem invazia. Şi prin urmare, n-o înţelegem”(p.. 33) spune Baricco şi continuă să observe, să compare, să analizeze şi să-şi explice ce se întâmplă. Scriitorul nu acuză şi nu scuză, el caută să înţeleagă şi să ne provoace reflecţia. Este un „acomodant”, după cum îl numeşte Alex. Leo Şerban, nici disperat, nici melancolic, dar stârnit, provocat de această nouă faţă a lumii în care trăieşte.
Textele scurte, pline de nerv şi de suspans, sunt introduse de trei „epigrafe” prin care este explicată geneza eseurilor. Pentru a-şi pregăti argumentaţia, autorul ne face să medităm la soarta …vinului, a fotbalului şi a cărţilor, ocolul permiţându-ne să câştigăm instrumentele necesare pentru a înţelege „cum luptă barbarii”.
Fiinţa barbarului este observată, studiată atent, de sus, ca să i se perceapă întregul: „Trebuie să privim animalul în întregime şi în mişcare. Abia atunci vom putea înţelege ceva. Trebuie să le acordăm barbarilor şansa de a fi un animal, cu o integralitate şi cu un sens ale sale, şi nu nişte fragmente ale trupului nostru lovite de boală. Trebuie să facem efortul de a presupune că, în spatele lor, există o logică non-sinucigaşă, o mişcare lucidă şi un vis adevărat.”(p. 53).
Imaginea barbarului se construieşte prin tuşe puternice. Este un surfer plin de adrenalină, ahtiat după senzaţii tari, nerăbdător, avid de alte şi alte emoţii pe care le expediază în urmă după un moment, în aşteptarea următorului val pe care să-l încalece, să-l domine. El caută mereu creasta valului, spectaculosul, experimentul. Barbarul se plictiseşte repede şi caută altceva. Motorul Google este Biblia lui în care răsfoieşte rapid şi cât mai mult, căci nu calitatea contează, ci cantitatea. Dar acestea sunt efecte, consecinţe.
Baricco identifică substanţa mutaţiei: „o idee diferită despre ce este experienţa şi o dislocare diferită a sensului în ţesutul existenţei. Acesta e miezul chestiunii, restul fiind doar o adunare de consecinţe: suprafaţa în locul profunzimii, viteza în locul reflecţiei, secvenţele în locul analizei, surfingul în locul aprofundării, comunicarea în locul expresiei, multi-tasking-ul în locul specializării, plăcerea în locul efortului” (p. 203).
Autorul nu rămâne doar la această constatare El pune alături civilizaţia şi barbaria, constatând natura schizofrenică a omului. Două instituţii guvernează existenţa noastră: şcoala şi televiziunea, prima prezidând valorile civilizaţiei, a doua experimentând noua sensibilitate a barbarilor, „iar la mijloc, între televiziune şi şcoală, se întinde întregul câmp deschis al culturii şi al divertismentului” (p. 184).
Este momentul acum să-şi pună întrebarea dacă politicile culturale nu ar trebui să transmită civilizaţia mai departe apelând la alte formule: „oare nu trebuie să le ieşim în întâmpinare acestor barbari şi să găsim o modalitate un pic mai captivantă de a le prezenta lucrurile?” (p. 185). Pe cei care se ocupă de aceste politici culturale, Baricco îi îndeamnă să priceapă că „nu salvgardarea trecutului prin şiretlicuri, ci, întotdeauna, realizarea nobilă a prezentului este ceea ce trebuie să se facă pentru a le asigura inteligenţelor o minimă protecţie dinaintea hazardului pieţei pur şi simplu”(p. 186).
Finalul acestei mereu surprinzătoare şi seducătoare cărţi face o analogie între rezistenţa vechii civilizaţii la asaltul barbariei şi Marele Zid chinezesc. Un zid care nu apără, cât defineşte ceea ce înconjoară. „Tocmai în raport cu barbarii îşi poartă înscrisă orice civilizaţie ideea pe care o are despre sine.” Iar zidul creează doar iluzia că apără.
În faţa a ceea ce este denumit simplisim „invazia barbarilor”, Baricco refuză ridicarea unui zid, oricum inutil, refuză orbirea şi eludarea îndatoririi de-a înţelege, pentru că, în concepţia lui, „nu există graniţă […], nu există civilizaţie de o parte şi barbari de cealaltă: există doar marginea mutaţiei care înaintează şi aleargă înlăuntrul nostru. Suntem mutanţi, cu toţii, unii mai evoluaţi, alţii mai puţin” (p. 203). Dar tot el afirmă că „nu există mutaţie care să nu fie guvernabilă”. Important este să hotărâm ce anume vrem să păstrăm. „fiindcă ceea ce se va salva nu va fi niciodată ceea ce am ţinut la adăpost de vremuri, ci ceea ce am lăsat să se preschimbe, pentru a redeveni el însuşi într-o lume nouă.” (p. 205). (fragmente dintr-o recenzie a Anei Boariu, apărută in 201o în „Consilierul…”
aug. 9, 2019 |
,,Podul către Terabithia” de Katherine Paterson
Aceasta carte m-a captivat inca din primele randuri.
Personajul principal,
Jesse Aarons, este un baiat din clasa a V-a dintr-o zona rurala.
E un copil obisnuit, avand aceleasi pasiuni ca majoritatea copiilor de varsta lui. Lui Jess ii place foarte mult sa deseneze.
Intr-o zi, langa el se muta o fata numita Leslie. Ei imaginează impreuna un tărâm secret pe care il numesc Terabithia. Cei doi continua sa descopere secretele acestui taram. Dupa o vizita cu profesoara la Washington, cand ajunge acasa, Jess primeste o veste tulburatoare.
Aceasta carte mi-a trezit sentimente de nostalgie, deoarece m-am regasit in unele momente ale povestii . Am avut si sentimente de tristete la finalul cartii. M-a fascinat aceasta carte si o recomand cu drag.
Mircea Godiac, clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf
Comentarii recente