aug. 23, 2019 |
Din capul meu
de Sharon M. Draper
În cartea pe care doresc să o prezint, autoarea surprinde viata, nu tocmai usoară, a unei fetite de zece ani al cărei nume este Melody. Acesta era un copil special, deoarece nu putea să meargă, nici să vorbescă, decât cu ajutorul unui aparat. Dar, în schimb, adoră cuvintele scrise. Melody are puterea încrederii în sine si pe cea a ambitiei. Fata se deplasează cu ajutorul scaunului cu rotile,iar acesta este unul dintre motivele pentru care nu vrea să fie în centrul atentiei. Desi Melody încearcă să facă în asa fel, încât să meargă totul ca pe roate, uneori nu-i reusește.
Recomand cu drag această carte, deoarece Melody ar trebui să fie unul dintre eroii fiecărui copil. Ceea ce Melody dorește să ne transmită prin cuvintele pe care le scrie este faptul că oricine își poate atinge limitele, ba chiar să le depăsească. Un lucru foarte important este că fiecare dintre noi are libertatea de a visa la orice, chiar si la ceea ce nu poate face.
Carina Alysa Catalano Schiop, clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf
aug. 23, 2019 |
Orașul Ember
de Jeanne DuPRAU
Scriitoarea prezintă aventurile unor copii de doisprezece ani. Aceștia sunt o fată, Lina, și un băiat, Doon. Cei doi vechi prieteni explorează necunoscutul din Orașul Ember, care cu foarte mulți ani în urmă fusese ascuns de cetățeni. Ember este un oraș întunecat, care nu duce doar lipsa luminii portabile, ci și a culorilor care au devenit extrem
de rare. Nu orice copil are creioane colorate, vopsele sau hârtie colorată. Unele cuvinte nici măcar nu mai există în Ember, singurii care au avut vreodată ocazia de a gusta un ananas, un piure de piersici sau o supă cremă de porumb, sunt doar vârstnicii.
Una dintre tradițiile din Ember este ca fiecare copil de doisprezece ani să extragă o slujbă pe care va trebuie să o păstreze pentru trei ani. Doon lucrează în Canalizare, și Lina este mesager. Băiatul locuiește împreună cu tatăl său, care deține un magazin de mărunțișuri ce se află în centrul Emberului. Lina locuiește cu bunica ei, deoarece părinți săi murisera în urmă cu câtiva ani, când sora mai mică a Linei Poppy,se născuse. Lina fiind mesager, trebuie să distribuie anumitor persoane vești, însă, observă că tot mai puțini oameni circulă pe străzi, anumite obiecte nu se mai găsesc în magazine, și că penele de curent aveau loc din ce în ce mai des. Treaba lui Doon era cam aceeași zilnic. Canalizarea era unul dintre cele mai importante locuri din Ember.
Într-o zi, care părea destul de obisnuită, când Lina ajunge acasă, bunica acesteia căută ceva de la bunicul Linei, dar nu stia ce anume. Lina descoperise ce anume dorea bunica. Era vorba despre niste bucăti de hârtie pe care le avea Poppy în gură. Acestea erau dintr-o cutie foarte specială, cu o încuietoare destul de sofisticată. Biletele aveau scris pe ele, însă unele erau sterse. Lina le ia repede din mâinile surorii sale si încearca să descifreze mesajul. Cheamă mai multe persoane pentru a o ajuta să rezolve enigma, însă singurul care chiar îi este de ajutor este Doon. Cu timpul, punând totul cap la cap, află că erau niste instructiuni de evadare din Ember. Asta era o mare bucurie pentru amândoi, dar, Lina nu avea parte de atât de multă fericire, deoarece bunica ei murise de curând, iar vecina sa, doamna Murdo, era cea care le luaseră pe cele două surori în grija.
După ce urmaseră toate instructiuniile, ajung în Canalizare, locul prin care puteai evada din Ember. S-au întrebat dacă chiar era adevărat ceea ce se întâmpla, dacă aveau
libertatea să părăsească Emberul. Având în vedere că erau urmăriti de gardieni, deoarece cei doi copii au mărturisit că vazuseră ce făcea de fapt primarul orasului si cum el nu se plângea de lipsurile din Ember si nu amaliza adevărul, au hotărât să plece din ora pentru a nu fi și ei numiti mincinosi pentru tot restul vietii lor. Multumită lui Doon care avea bagajul la el, nu au mai stat pe gânduri si-au luat tălpășita.
După ore de navigat cu una dintre zecile de bărci găsite în Canalizare, ajung în orasul pe care îl visa si il desena, încă de când era mica, Lina. Acolo întâlnesc creaturii nemaivăzute de ei. Când ajung în acel loc de vis, copiii se întreabă dacă nu era mai bine să îi fi însoțit măcar un adult, însă ajung la concluzia că acestia vor ajunge unde sunt Doon si Lina, într-o zi. Se bucură că s-au gândit să o ia pe Poppy cu ei, deoarece aceasta le aducea zâmbete pe buze.
Recomand această carte, pentru ca te poarta ca intr-un carusel al emotiilor. Atunci când te astepti mai putin, lucrurile iau o întorsătură aparte. Este o carte plină de mister, care este dezlegat de niste personaje fabuloase. Lina si Doon, eroii acestei cărti, dau dovadă de ambitie, de spirit justitar si de curaj.
Carina Catalano Schiop, clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf
aug. 23, 2019 |
Picteaza vantul
Maia este „captiva” in casa bunicii sale. Aceasta ii interzice totul:
prietenii,iesitul din casa,distractia….
Parintii Maiei au decedat cu mult timp in urma si singurul lucru pe care il mai stie fata despre mama sa este ca aceasat indragea caii
Intr-o zi, bunica Maiei se comporta mult mai ciudat decat de obicei si dupa ce tranteste o farfurie de perete, aceasta lesina. Salvarea este chemata iar fata afla ca bunica ei a murit.
Avocatul bunicii o instinteaza pe Maia ca se va muta la familia mamei sale in Wyoming.
Aceasta ia aviaonul ,iar cand ajunge la aeroport un domn inalt ii spune ca este bunicul ei si o duce pana la casa .
Matusa Maiei este o persoana buna la suflet, dar si aspra deoarece nu ii da voie fetei sa se planga si nici nu o lasa sa se dea jos de pe cal pana aceasta nu invata sa calareasca.
Maia afla de existenta Artemisiei,o iapa salbatica . Aceasta fusese calarita de chiar mama ei.
Intr-o zi caii salbatici sunt capturati de oameni,singura ramasa fiind Artemisia.
Fata impreuna cu matusa sa isi doresc sa o aduca pe iapa in tabara, deoarece stiu ca nu se va descurca singura in libertate.
Matusa Vi si verisorul fatei sunt plecati o zi din tabara. Maia ramane singura.Dupa un timp, fata o observa pe Artemisia in departare si fara a se gandi se duce sa o salveze ,dar isi risca propria viata
Iapa si fata se intalnesc pentru prima data,iapa nu are inca incredere in fata dar dupa ce aceasta este prinsa sub un trunchi de copac iar apoi salvata de Maia ,ii castiga increderea. Din pacate, dupa un cutremur ,amandoua au rani grave,mancare putina si nu sunt destul de puternice pentru a ajunge in tabara,numai daca lucreaza impreuna. Ajutandu-se una pe cealalta ele reusesc sa ajunga in tabara unde sunt poftite cu bratele deschise de catre familia Maiei.
Dupa ce iapa este dusa in tabara , in fiecare zi pe deal se iveste Remington,un alt cal salbatica care doarea sa fie impreuna cu iapa si dupa ce Maia observa ca Artemisia isi doreste si ea sa fie libera,impreuna cu Remington,ii da drumul din tarc si isi ia la revedere de la ea.
Maia este o fata buna la suflet ,pentru ca si-a riscat viata pentru a salva o iapa, desteapta ,deoarece a invatat repede sa calareasca, dar si un pic descurajata ,fiindca nu se simtea destul de puternica pentru a calari un cal salbatic . Ea nu a fost iubita multi ani si cred ca nu stia ce inseamna sa iubesti, dar incurajata de noua sa familia a devenit mai curajoasa,puternica si a invata (atunci cand a lasat-o pe iapa libera) ce inseamna iubirea arevarata si ca are nevoie de prieteteni in viata.
Iris C., clasa a VII-a, Liceul Teoretic Elf 
aug. 23, 2019 |
Doi ani de vacanta, Jules Verne
Cincisprezece baieti calatoresc cu vasul Sloughi.Acesta naufragiaza pe o insula.Baietii trebuie sa munceasca impreuna pentru a supravietuii.
Acestia descopera o grota unde se adapostesc. Acolo gasesc trupul neinsufletit al unui francez, care naufragiase si el cu ani in urma pe acea insula.
Dupa aproape doi ani petrecuti pe insula, baietii gasesc o femeie in stare critica ,strigand dupa ajutor.Aceasta, dupa ce este adusa la grota,le povesteste copiilor despre vasul pe care se afla. Pe acel vas mai multi banditi ii ucisera pe aproape toti pasagerii.
Dupa un timp, copiii au auzit un strigat din fata grotei. Era un barbat ranit. Femeia il recunoaste imediat si le spune copiilor ca el fusese cu ea pe vas.
Unindu-si puterile,ei pun la cale un plan pentru a recupera vasul ,a-l repara si a naviga spre casa.
Din pacate, se ajunge la o lupta crancena in care copii aproape isi pierd vietile, dar, intr-un finl, ajung sa o castige.
Ei reusesc sa repare vasul si ajung la cei dragi cu bine.
Romanul ,,Doi ani de vacanta” scris de Jules Verne este palpitant si aventuros .
As recomanda aceasta carte copiilor cu varste de peste 10 ani, dar si adultilor .
Din cartea ,,Doi ani de vacanta”eu am ințeles ca munca in echipa poate duce la castig si cred ca acestei carti i se potriveste proverbul „Unde-s doi puterea creste”.
Iris C., clada a VII-a, Liceul Teoretic Elf 
aug. 19, 2019 |
,,Hoțul de carti” scrisa de Markus Zusak
In timpul perioadei naziste, Liesel si fratele ei mai mic sunt duși la o familie adoptivă din afara Münchenului, dar, pe drum, fratele fetei moare, iar ea este singura dusa la familia adoptiva. Fiindca nu se putea adapta asa bine la scoala, deoarece nu știa sa citească tatăl ei o invata cu ajutorul primei cărți furate pe care o luase de la înmormântarea fratelui ei.In fiecare zi, Rudy, partenerul ei de joacă, venea sa o conducă de acasa la scoala si înapoi.Pe cand trupele germane conduse de Hitler omorau evrei, Max, fiul unui prieten de-al lui Hans, tatăl lui Liesel, a cerut sa il ascundă la ei in pivniță pana se termina această perioadă împotriva evreilor.Dupa putin timp, Rosa, mama ei adoptivă, a trimis-o sa duca hainele călcate la primărita pentru a mai primi niste bani ca sa trăiască mai bine. In fiecare zi, primărița o astepta pe Liesel cu rufele si o invită la ea in biblioteca pentru a putea citi cărți, dar intr-o zi primarul a văzut că cele două citesc si această scenă i-a amintit de fiul său iar din acesta cauza a dat-o afară pe Liesel si nu o mai poftit-o în casă lui niciodată. Totuși, asta nu a împiedicat-o pe Liesel sa ia carti din biblioteca primăriței, deoarece ea se strecura prin fereastra lăsată deschisă chiar de primărită pentru ca Liesel sa ajunga la cărți. Chiar dacă prietenul ei a indemnat-o sa nu faca asa ceva, ea tot nu l-a ascultat si a continuat să fure cărțile din bibliotecă. Dupa cativa ani, Hans a fost recrutat in armata, iar cand s-a intors într-o seară americanii au bombardat casele oamenilor, iar Liesel a fost singură care a supraviețuit, fiindca a adormit in pivniță scriindu-și cartea primită de la Max. Dupa cativa ani de la pierderea celor dragi, Liesel l-a întâlnit din nou pe Max, evreul ascuns de ei, care a plecat înainte de bombardament pentru binele familiei.
Cartea m-a invatat multe lucruri si as vrea sa o citesc din nou, pentru ca este o carte foarte atractivă,interesantă si cred ca oricărui cititor i-ar face plăcere să o citească.
Aceasta carte m-a facut sa realizez cat de scurtă poate fi viata si ca intr-o secunda se poate schimba totul, de aceea trebuie prețuită fiecare clipa.
O carte buna trebuie sa iti transmită emoții, iar această lectură mi-a stârnit curiozitatea, bucuria, mila, entuziasmul, tristețea și speranța.
O recomand tuturor cititorilor dornici de o carte buna care te poate face a chiar să plângi (eu una chiar am plâns la final).
Patricia Andreica, clasa a VII-a, Liceul Teoretic Elf
aug. 19, 2019 |
,, Podul catre Terabithia ” scrisa de Katherine Paterson.
Aceasta carte mi s-a parut foarte interesanta si aventuroasa . Mi-a placut foarte mult, chiar daca ,din pacate, final nu a fost asa cum ma asteptam. M-a impresionat ca cei doi copii , Jess si Leslie, au inventat taramul Terabithia peste care ei domneau si impreuna au descoperit lucruri noi . Mi s-a parut foarte dragut faptul ca cei doi copii s-au imprietenit repede si au ajuns amici foarte buni . Am apreciat ca a fost vorba , despre magie si despre aventura . Sentimentele pe care le-am avut au fost de fericire , pentru ca Leslie si Jess au trecut peste câteva încercări foarte palpitante. Lectura acestei cărți mi-a stârnit curiozitatea, pentru că am asteptat cu nerabdare sa vad ce se va intampla si, la final , m-a copleșit tristețea . Recomand aceasta carte copiilor cărora le place aventura. Am adorat aceasta carte si sper ca si colegiilor mei sa o îndrageasca si sa o aprecieze. Multumesc ! Stefania Voinea, clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf
Comentarii recente