aug. 7, 2019 |
,,Cum să faci sa nu citești dar să ai note MARI” -Tommy Greenwald
Charlie Joe Jakson este cel mai lipsit de chef cititor din lume.Ceea ce inseamă că are note mici.
Așa ca părinții lui il pedepsesc, spunându-i ca daca nu își mărește notele pana la sfârșitul anului, îl vor trimite intr-o tabără se scris si citit numita KARTZULYA .
Charlie le-a promis părinților ca va lua doar note de 10 ca sa nu il trimita in tabara de scris si citit.
Pentru o perioada, lasa un pic chestia cu cititul(cum sa faca sa nu citeasaca)și merge in fiecare zi dupa școala la orele de desen,teatru ,spaniola etc. pentru a obține puncte in plus.
Dar, în timp ce încerca sa isi faca puncte in plus, se îndrăgostește de o fata numita Zoe.
Din pacate, Charlie nu reușește sa promoveze doar cu medii de 10 ,așa ca este nevoit sa mearga in tabăra de citit si de scris, KARTZULYA.
🌊☀Sper ca v-a placut!🌊☀
HANNA, clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf
aug. 7, 2019 |
Cititorul din pestera, Rui Zink
Un baiat de 15 ani este nevoit sa traiască din mici furtișaguri, dupa ce parintii lui au divortat . Intr-o zi, fugarit de garda regala , se trezeste deasupra apei. Astfel a cazut pe o corabie de marinari.
La inceput echipajul il trata pe baiat ca pe un sclav, dar, cu timpul, toti ajung sa il indrageasca. Baiatul afla ca echipajul era in cautarea unui animal numit Anibalectorul, despre care se spunea ca putea sa citeasca.
Dintr-o data o furtuna puternica se iscă si baiatul se trezește intr-o pestera intunecata. Echipajul lui nu este acolo și, in scurt timp, baiatul isi da seama ca se afla in pestera cu insusi Anibalectorul. Acea pestera era plina de oase de oamni si de carti. Baiatul se roaga de Anibalector sa nu fie mancat si astfel ajung la o intelegere.
Baitul urma sa lectureze cartile din pestera si sa le discute cu Anibalectorul,astfel animalul nu se va mai simti singur.
Dupa un timp, echipajul baiatului se intoarce pe insula si este gata sa il captureze pa Anibalector si să îl salveze pe baiat.
Astfel, animalul este capturat si dus pe insula baiatului unde este prizioner intr-o groapa uriasa. Baiatul observa faptul ca Anibalectorul este tot mai trist si isi pierde cheful de viata.
Baiatul planuieste sa il ajute pe Anibalector sa scape si astfel Anibalectorul este liber sa plece pe insula sa, dar inainte de a pleca il intreaba pe baiat daca nu vrea sa mearga cu el. Acesta, refuzand, 
isi va accepta pedeapsa de a deveni cititor pe viata.
Iris C., clasa a VI-a,Liceul Teoretic Elf
aug. 6, 2019 |
Bună ziua, sunt Saria și aș dori sa va trimit o recenzie la cartea ,,Cum sa faci sa nu citești în vacanta de vara” scrisa de Tommy Greenwald.
~~~~~~~~~~~~~~~~
Charlie Joe Jackson urăște din tot sufletul cărțile. Părinții lui doresc sa îl trimită într-o tabăra de vara de 3 săptămâni în care toată lumea nu face altceva decât sa citească. Aceasta tabăra se numește Kartzulya, scopul taberei este sa îi ajute pe copii sa devina genii în viitor. Charlie Joe Jackson se gândește sa îi facă pe toți ceilalți copii să nu mai citească sau sa nu mai fie tocilari. Dacă sunteți curioși cum decurge planul băiatului, citiți cartea!
Mie mi-a plăcut foarte mult aceasta carte, deoarece este foarte amuzanta și mi s-a părut foarte interesanta. M-a impresionat faptul ca băiatul reușește sa-i convingă pe câțiva copii, la început, iar apoi pe mai mulți. Dacă îți plac cărțile amuzante și interesante, atunci cred că seria ,,Cum sa faci sa nu citești „, ,,Cum să faci sa nu citești, dar să ai note mari” si ,,Cum sa faci sa nu citești în vacanta de vara” este potrivita pentru tine. Citit în vacanță, volumul 3 mi-a stârnit sentimente de fericire, suspans și curiozitate. Propun aceasta carte, deoarece este amuzanta și potrivita pentru toate vârstele.
Saria Cataranciuc, clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf
aug. 5, 2019 |
„Oamenii nu devin mai buni, se fac mai deştepţi doar. Şi când te-ai făcut mai destept nu încetezi să smulgi aripile muştelor, nu faci decât să cauţi motive mai serioase pentru a o face.”
aug. 5, 2019 |
Recomand cartea ,,Numără stelele”, deoarece m-a captivat foarte tare.
Personajele seamana cu mine: pline de curiozitate si aventuroase.
Firul narativ este pe gustul meu: cu aventura si intamplari desprinse, parca, din realitate.
Annemarie si Ellen tocmai veneau de la scoală, când au fost oprite de către soldatul din capatul strazii care le-a cerut explicatii. Kirsti, sora de 5 ani a Annemariei, îi explicase. Ajunse acasă i-a povestit mamei sale cele intamplate.
Au mers la culcare si Annemarie i-a citit o poveste lui Kirsti care i-a amintit cum regele Christian al X-lea spunea ca poporul era garda lui de corp.Isi aminti si ca sora ei, Lise, a murit cu doua saptamani înainte de nunta cu Peter.
Kirsti avea nevoie de un nasture de la magazinul doamnei Hirsck.Dupa scoală, au mers acolo, dar magazinul era inchis.Mama lor, cand auzi asta, dupa ce a venit acasă, le-a explicat cum nazistii au inchis toate magazinele evreilor. Annemarie s-a gândit ca acum ei trebuie sa fie garda de corp a evreilor.
Aflate singure acasă, fetele, au vazut-o pe Kirsti venind supărată de la cumparaturi.Dupa ce au inveselit-o rezolvand problema, in ziua de Anul Nou al evreilor, Ellen speriata a venit sa doarma la Annemarie.
Dupa cateva ore, au sosit soldatii.Au vazut parul negru al lui Ellen si nu stiau cum acea familie are un copil brunet cand ei erau blonzi.Atunci tatal lui Annemarie a luat o poza din album cu Lise, care semana cu Ellen de acum si astfel i-a convins.
A doua zi, dupa o discutie la telefon, fetele si mama au mers la unchiul Henrick, in tren fiind controlate.
Ajunse acolo, Annemarie se simtea ca pe vremuiri, doar ca nimeni nu mai era vesel ca odinioara.
Dimineata, Anemarie a auzit ca matusa ei Brite a murit, ea stiind ca nu are o matusa cu acest nume, dar nu a spus nimic.
Unchiul i-a explicat de ce e mai bine sa nu stie prea multe. Ellen a intrat in casă odată cu parintii ei cand cosciugul a fost adus.
Apare si un soldat, care a făcut o cercetare si apoi a plecat. Peter a spus ca a sosit timpul.Ellen si parintii ei impreuna cu alti cativa au plecat cu Peter si toti si-au luat ramas-bun.
Mama ei a plecat sa-i conduca, dar dimineata Annemarie a văzut-o cazuta jos.
Mama i-a povestit si apoi a vazut pachetul. A trimis-o pe Annemarie la docuri sa-l duca si fata plecat in fuga, prin padure, spre port.
S-a intalnit cu soldatii care aveau caini.
Annemarie a început sa se comporte ca un copil mic pentru a-i face sa plece si a reusit.
Când a ajuns la doc, i-a dat batista care era in pachet unchiului ei.Apoi acesia au plecat cu totii spre Suedia, unde erau in siguranta.Când, în sfârșit, razboiul s-a terminat și lumea părea fericită, Annemarie sa hotarât sa poarte medalionul lui Ellen cu steaua lui David pana cand se vor reintalni.
Alesia N., clasa a VI-a, Liceul Teoretic Elf
aug. 5, 2019 |
Lupul de stepă, poate cea mai cunoscută carte scrisă de Hermann Hesse, este în esență călătoria spirituală a unui om spre cunoaștere de sine și lupta permanentă între viciu și vindecare, răzvrătire și acceptare.
Protagonistul romanului este Harry Haller, un bărbat de 47 de ani ce trăiește o viață monotonă și tristă simțindu-se mai degrabă mort decât viu. Un intelectual convins, Harry s-a retras din sfera publică fiind oripilat de cultura modernă europeană ce se năștea în acel secol. Și-a pierdut familia, locul de muncă și casa, fiind transformat într-un lup de stepă, izolat, singur și fără un scop exceptând dorința sa nestăpânită de a se sinucide. Astfel trăiește pentru a vâna taverne pe timp de noapte și pentru a-și analiza existența pe timp de zi. Dualitatea îl caracterizează, „lupul de stepă” care dorește izolare și răzvrătire și omul, intelectualul ce caută cultura, societatea și iubirea. Cu toate că dorește să se sinucidă, Harry Haller este legat cu încăpățânare de existența sa mizeră pe care uneori o urăște, iar alteori o adoră.
În anii 60, Hermann Hesse a declarat că ”Lupul de stepă„ a fost cea mai neînțeleasă operă a sa. El a simțit că majoritatea cititorilor săi s-au identificat cu rebeliunea și disperarea lui Harry, dar au ignorat călătoria sa din punctul în care o întâlnește pe frumoasa Hermine, până la finalul cărții. Hermine îi deschide ochii lui Harry, arătându-i că viața nu este așa serioasă cum o considera el și că o mentalitate alb-negru nu îi va fi de folos. Harry învață astfel treptat că are mult mai multe suflete decât și-ar fi putut închipui și că trebuie să le lase pe fiecare în parte să se dezvolte pentru a deveni Harry Haller în întregime, nescindat.
Nuvela devine bizară, chiar ireală din momentul în care Haller străbate Teatrul Magic. Experiența sa în acest loc este oarecum haotică și pare chiar patologică fiindcă nici personajul, nici cititorii nu pot spune cu exactitate ce este real, indus datorită drogurilor sau ce derivă din propria nebunie a lui Haller. Totuși aceasta este partea cea mai interesantă a cărții, partea cea mai intensă care va duce sau nu la o rezolvare a identității personajului.
Lupul de stepă este o carte despre sinucidere, dar și despre lupta dusă pentru a supraviețui. Trecând prin toată tortura și disperarea existenței, ajungem în final să realizăm că avem de fapt de a face cu un subiect nu atât de șocant, dar cu siguranță mult mai important: vindecarea.
În fine, este o carte ”NUMAI PENTRU NEBUNI”.
Todor Alexandra Camelia
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Lupul de stepă, poate cea mai cunoscută carte scrisă de Hermann Hesse, este în esență călătoria spirituală a unui om spre cunoaștere de sine și lupta permanentă între viciu și vindecare, răzvrătire și acceptare.
Protagonistul romanului este Harry Haller, un bărbat de 47 de ani ce trăiește o viață monotonă și tristă simțindu-se mai degrabă mort decât viu. Un intelectual convins, Harry s-a retras din sfera publică fiind oripilat de cultura modernă europeană ce se năștea în acel secol. Și-a pierdut familia, locul de muncă și casa, fiind transformat într-un lup de stepă, izolat, singur și fără un scop exceptând dorința sa nestăpânită de a se sinucide. Astfel trăiește pentru a vâna taverne pe timp de noapte și pentru a-și analiza existența pe timp de zi. Dualitatea îl caracterizează, „lupul de stepă” care dorește izolare și răzvrătire și omul, intelectualul ce caută cultura, societatea și iubirea. Cu toate că dorește să se sinucidă, Harry Haller este legat cu încăpățânare de existența sa mizeră pe care uneori o urăște, iar alteori o adoră.
În anii 60, Hermann Hesse a declarat că ”Lupul de stepă„ a fost cea mai neînțeleasă operă a sa. El a simțit că majoritatea cititorilor săi s-au identificat cu rebeliunea și disperarea lui Harry, dar au ignorat călătoria sa din punctul în care o întâlnește pe frumoasa Hermine, până la finalul cărții. Hermine îi deschide ochii lui Harry, arătându-i că viața nu este așa serioasă cum o considera el și că o mentalitate alb-negru nu îi va fi de folos. Harry învață astfel treptat că are mult mai multe suflete decât și-ar fi putut închipui și că trebuie să le lase pe fiecare în parte să se dezvolte pentru a deveni Harry Haller în întregime, nescindat.
Nuvela devine bizară, chiar ireală din momentul în care Haller străbate Teatrul Magic. Experiența sa în acest loc este oarecum haotică și pare chiar patologică fiindcă nici personajul, nici cititorii nu pot spune cu exactitate ce este real, indus datorită drogurilor sau ce derivă din propria nebunie a lui Haller. Totuși aceasta este partea cea mai interesantă a cărții, partea cea mai intensă care va duce sau nu la o rezolvare a identității personajului.
Lupul de stepă este o carte despre sinucidere, dar și despre lupta dusă pentru a supraviețui. Trecând prin toată tortura și disperarea existenței, ajungem în final să realizăm că avem de fapt de a face cu un subiect nu atât de șocant, dar cu siguranță mult mai important: vindecarea.
În fine, este o carte ”NUMAI PENTRU NEBUNI”.
Todor Alexandra Camelia
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Comentarii recente