aug. 1, 2024 |
Salut! Vreau să vă povestesc despre o carte super tare pe care am citit-o recent, „Insula doctorului Libris” de Chris Grabenstein, care a apărut în anul 2015 la Editura Corint Junior. Este una dintre cele mai cool cărți pe care le-am citit vreodată!
Povestea este despre un băiat pe nume Billy, care merge să petreacă vara pe o insulă misterioasă. Acolo, el descoperă o bibliotecă plină cu cărți vechi și foarte interesante. Dar partea cea mai uimitoare este că atunci când citește o carte, personajele și aventurile din ea prind viață în jurul lui! E ca și cum ai putea să intri în poveștile tale preferate!
Billy întâlnește tot felul de personaje fantastice, cum ar fi Hercule și Robin Hood. Împreună, ei trebuie să rezolve tot felul de probleme și să lupte împotriva unor ticăloși. Este foarte palpitant și m-a ținut cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. Plus, sunt și multe momente amuzante care m-au făcut să râd cu voce tare.
Mi-a plăcut foarte mult cum cartea arată că poveștile și cărțile sunt foarte puternice și că pot schimba lucrurile. Este o poveste despre curaj, prietenie și cum imaginația poate face lumea mai interesantă.
Dacă vă plac aventurile și cărțile magice, sigur o să-ți placă „Insula doctorului Libris”. Eu o recomand tuturor prietenilor mei și sunt sigur că și voi o să o iubiți!
Deasemenea împreună cu câtiva colegi, am făcut un trailer la această carte, care va fi disponibil în curând pe YOUTUBE. Sper sa vă placă!
Călin Ianis , școala gimnazială nr.28, Galați.
aug. 1, 2024 |
„Invizibilii” este prima carte pentru copii scrisă de autoarea Ioana Pârvulescu. Publicat în anul 2022, la editura Humanitas, colecţia Humanitas Junior, Bucureşti, romanul ilustreaza povestea unei fetiţe care, la vârsta de opt ani fără o zi, încă nu ştie a citi.
Cartea mi-a atras atenţia de la început, citindu-i titlul. Întotdeauna mi-au plăcut cărţile care au ca temă centrală cunoaşterea de sine. Opera e structurată in două parţi intitulate „Oamenii invizibili” si „Călătorie spre centrul cărţii”.
Asemenea Anei din „Inocenţii”, care nu ştia să decodeze metaforele adulţilor, Laura Cristina Albu nu stie a citi, deşi are aproape opt ani. Cititul o plictiseşte, deoarece are o imginaţie bogată si vede mai mult decât literele de pe o foaie, cum ar fi o casută sau un şarpe. În plus, în mintea Laurei, sensurile par a nu se lega, deoarece parinţii sunt dezamagiţi de faptul ca ea nu citeşte. Orice întarziere în evoluţia unui copil generează un motiv de îngrijorare pentru părinţi. Pentru ca ai ei să n-o mute la altă şcoală şi să-şi piardă prietenii, ambiţioasa Laura parcurge un drum iniţiatic, o călătorie în lumea poveştilor, pe parcursul căreia învaţă să citească.
M-a încantat nespus povestea fetiţei care învinge dificultăţile a şase probe, călăuzită fiind de bibliotecar şi ajutată de minunatele cărţi ale copilăriei. Laura va trece proba finală a cititului în faţa clasei, iesind cu bine din labirintul iniţiatic.
Sunt de părere că lectura transmite un mesaj important copiilor – cum să-şi învingă temerile si cum să depăşească obstacolele, având motivaţie, încredere şi răbdare.
Cu drag,
Preda Sebastian, clasa a VI-a D
Şcoala Gimnaziala nr. 28, Mihai Eminescu, Galaţi
aug. 1, 2024 |
Cartea Don Quijote scrisă de Miguel de Cervantes a fost publicată pentru prima dată în anul 1605 și are ca temă cavaleria.
În conținutul acesteia este vorba despre pasiunea personajului principal, Don Quijote, pentru cărțile cu cavaleri ale timpului și despre decizia lui de a face o călătorie ca un cavaler adevărat pentru o perioadă cât o fi ea de lungă.
Pe măsură ce parcurgi cartea, devine din ce în ce mai interesantă și nu o vei putea lăsa din mână până nu ajungi la finalul ei.
Dintre toate cărțile citite până acum, aceasta mi-a captivat cel mai mult atenția, începând de la ediția în sine, până la fascinanta poveste.
Aventurile lui Don Quijote mi se păreau grozave, dar în același timp și ciudate. El nu călătorește singur, ci își alege un prieten să îl însoțească în această aventură, pe servitorul său, Sancho Panza.
Personajul m-a fascinat prin ambiția sa, prin modul în care a reușit ceea ce și-a propus chiar dacă uneori, acțiunile lui par absurde.
Aș recomanda această carte persoanelor cărora le place acțiunea, aventura, cei care visează să trăiscă pe vremea cavalerilor și a domnițelor, în castele și palate. Poate viața cavalerească nu e chiar cum ni-o închipuim și poate drumul nostru zilnic este o înfruntare a prejudecăților și modelor vremii.
Am citit o ediție dedicată copiilor, și anume o ediție publicată la editura Curtea Veche Publishing în 2021. Am citit că în Spania Cervantes este un scriitor foarte prețuit și că aceste rescrieri dedicate cititorilor mai mici sunt foarte populare. Sunt curioasă dacă versiunea oricinală este diferită de aceasta și în viitor o voi căuta să o citesc și pe aceasta.
Șerb Ioana Adriana, Clubul de lectură Cititorincii din cadrul Școlii Gimnaziale Zelk Zoltan, Valea lui Mihai, Bihor
aug. 1, 2024 |
Bălan,
20 iunie 2024
Dragă Holly Jackson,
Mă numesc Alexandra Polbaci și sunt o mare admiratoare a creației tale scriitoricești. Îți scriu această scrisoare pentru a-mi exprima aprecierea pentru cărțile tale minunate și pentru a-ți recomanda o carte care cred că te-ar putea interesa și captiva atenția, anume ”Războiul Lumilor” de M. G. Wells.
Am fost profund captivată și impresionată de felul în care construiești poveștile, în special în seria ”A Good Girl´s Guide to Murder”. Abilitatea ta de a îmbina misterul cu dezvoltarea profundă a personajelor și de a menține suspansul până la ultima pagină este remarcabilă. De aceea, m-am gândit că ai putea găsi interesantă și provocatoare o capodoperă clasică precum ”Războiul Lumilor”.
Această carte prezintă o poveste fascinantă despre invazia Pământului de către marțieni, descrisă cu claritate și imaginație remarcabilă de către autor. Romanul explorează teme de supraviețuire, frică și rezistență în fața necunoscutului, toate într-un context de invazie extraterestră. Descrierile vii și tensionate ale lui Wells, alături de analiza sa a comportamentului uman în situații extreme, sunt elemente care, sunt sigură, te-ar interesa.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la această carte este modul în care Wells reușește să creeze o atmosferă de tensiune constantă și să exploreze reacțiile umane diverse la o amenințare necunoscută. Cred că aceste aspecte ar putea oferi o nouă perspectivă asupra felului în care pot fi abordate teme similare în romanele tale viitoare.
Îți mulțumesc din suflet pentru tot ceea ce faci și pentru poveștile tale care continuă să inspire și să captiveze cititorii. Sper că vei avea timp să citești ”Războiul Lumilor” și că această lectură îți va aduce la fel de multă plăcere și inspirație, cum mi-au adus și mie.
Cu cele mai bune gânduri și multă admirație,
Alexandra Polbaci
Clasa a-IX-a A
Liceul Tehnologic ”Liviu Rebreanu” Bălan
aug. 1, 2024 |
Bălan,
20 iunie 2024
Dragă Jane Austen
Mă numesc Diana Călugăr și sunt o mare admiratoare a ta. Îți scriu această scrisoare pentru a-ți exprima aprecierea și recunoștința pentru cărțile tale minunate și pentru a-ți recomanda o carte care cred că te-ar putea interesa și captiva atenția, anume „Totul se termină cu noi” de Colleen Hoover. Această carte ocupă un loc special în inima mea deoarece nu prezintă doar o simplă poveste de dragoste, ci o explorare profundă a relațiilor complexe și a alegerilor dificile pe care le facem în viață. Personajele tale sunt foarte bine conturate și descrise în mod realist, astfel încât fiecare emoție se transmite cititorului. Cred că această carte te-ar putea interesa în mod deosebit, în special povestea de dragoste. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la această carte este modul în care personajul Lily Bloom ne inspiră curajul de a ieși din toate greutățile vieții. De asemenea, modul în care este abordat subiectul te fascinează de-a dreptul, încă de la prima lectură. Am recomandat această carte tuturor prietenilor și am observat că fiecare dintre ei a fost „atins” în moduri diferite de povestea autoarei. Este o carte care te face să gândești, să simți, și, cel mai important, să crezi în puterea schimbării și a iubirii adevărate. De aceea, recomand, cu multă căldură, această carte tuturor cititorilor pasionați de o lectură atractivă, încă de la primele pagini.
Cu drag și apreciere,
Călugăr Diana,
Clasa a-IX-a A
Liceul Tehnologic ”Liviu Rebreanu” Bălan
aug. 1, 2024 |
Am citit undeva că un copil de patru ani pune celor cu care intră în contact 437 de întrebări pe zi. Nu știu dacă s-a făcut un studiu cu numărul de întrebări pe care și le pune un adolescent de 16 ani. Nu pot vorbi în numele generației mele,dar în ce mă privește, nu am încetat să pun întrebări și să caut răspunsuri. Dimpotrivă. Numai că acum întrebările mi le pun mie și caut răspunsurile ăn mine și în cărți
Pentru reședința Părintelui Națiunii și a celor 301 de tineri din Consiliu, termenul de „casă” poate părea neobișnuit de familiar, așa că nu poți să nu te întrebi:
CASA: Paradis sau închisoare? Pe scurt, e Casa Poporului a anului 2045, fiindcă aceasta a fost dărâmată după Revoluția Verzilor, la ordinul Președintelui, iar actuala îi ocupă locul, devenind simbol al statului, cu toată banalitatea aspectului exterior. O oglindă a intențiilor conducătorului: să „corecteze” trecutul, condamnându-l și înlocuindu-l cu inovațiile vremii și așa-zisa revoltă contra gerontocrației – care se manifestă sub forma creării Consiliului celor 301 de tineri. Într-adevăr, sunt metode inteligente de a câștiga încrederea poporului și de a se camufla drept un conducător deschis și responsabil.
Dar cum ajunge un tânăr oarecare să devină mare demnitar de stat peste noapte? Aici intră în discuție Algoritmul. O tehnologie creată de Președinte, însă pe care nici acesta nu o poate controla în alegerile pe care le face. Nimeni nu știe pe ce criterii sunt aleși adolescenții, așadar oricine poate ajunge în Consiliu la vârsta de 18 ani, odată ce se retrage un membru care a împlinit 22 de ani (sau care a dispărut în mod misterios). În decursul primelor nouă zile în CASĂ, fiecare tânăr trebuie să adere la una dintre cele trei facțiuni: Constructorii (conduși de Anisia Dragu), Războinicii (conduși de Teodosie) și Economiștii (conduși de Manasia).
CASA e ca o lume paralelă celei exterioare. Dacă regulile impuse se resimt accentuat în viața oamenilor comuni, care au restricție în folosirea anumitor cuvinte, în consumarea de alcool și tutun și le e interzis să iasă din case după ora 22, atunci în CASĂ acestea sunt aproape inexistente, fiind adesea trecute cu vederea. Desigur, absența regulilor, accesul la obiecte de lux și statutul înalt abia căpătat sunt ispite pe care trebuie să le înfrunte tinerii odată cu intrarea în CASĂ, când deja nu își mai aparțin. CASA devine o utopie materializată, care le permite locatarilor să trăiască în lux și concupiscență. Așa am ajuns să mă întreb, să fie CASA un Paradis sau o închisoare?
Cine e Tara Medinski? Complexată, recalcitrantă, încăpățânată, sinceră, isteață – să fie oare ce caută Algoritmul? Toți sunt de părere că Tara e o tânără ratată, o greșeală în sistemul perfect al Algoritmului. Să fie oare așa, sau să fie oare prezența ei în CASĂ o bombă cu efect întârziat? E clar că Tara „s-a trezit” odată ce a ajuns aici, unde a aflat mai multe secrete ale familiei ei, a cărei istorie e strâns legată de cea a mișcării de rezistență Pajura (libertate), din care tatăl ei făcea parte. De aceea Tara e privită cu suspiciune de cei din CASĂ, neajutând-o să se piardă în mulțime independența ei sfidătoare, care o îndeamnă să refuze ofertele liderilor facțiunii de a li se alătura (votul ei e esențial pentru implementarea legii voxurilor, așadar liderii o doresc).
Într-adevăr Tara se dovedește a fi o armă secretă a mișcării de rezistență, întrezărindu-se spiritul său de sacrificiu, din moment ce acceptă să fie parte din planul acestor revoltați, în speranța că își va cunoaște tatăl (care a dispărut după ce s-a opus Președintelui).
După cum am spus, odată ce intră în CASĂ, tinerii nu își mai aparțin, fiind subjugați de presiunea de a-și alege o facțiune pentru următorii patru ani și „donându-și” parcă gândurile Președintelui. În această situație se află și Tara, a cărei salvare este scrierea în jurnal, o activitate nepromovată de societate, fiind considerată învechită și vulnerabilă, însă care îi poate oferi fetei intimitatea adevărată.
Președintele – Fratele mai Mare? Președintele tinde spre a asigura o ordine perfectă, chiar dacă asta ar însemna anihilarea celor care par să repete, într-un mod fatal, greșelile istoriei. El proiectează o lume utopică (bazată pe ordine, simetrie și uniformitate), știind că poate să își exercite controlul absolut, instalând frica în rândul oamenilor și reducându-i la tăcere pe cei care i se opun. Are avantajul carismei, asumându-și un rol mesianic, care îi inspiră Tarei o teamă confundată cu fascinația. Îl ajută de altfel faptul că e îndrăgit de tineri, care sunt încântați de visul lui, acela ca tinerii să ajungă să conducă lumea (cu toate că el e cel la putere în momentul actual). Legea voxurilor – care presupune implantarea în creierul fiecărei persoane a unui dispozitiv ce le urmărește gândurile – devine o oportunitate pentru Părintele Națiunii de a obține controlul și obediența absolută a poporului, fiind astfel disciplinat și manipulat mult mai ușor. În final, va crea un mecanism disciplinar sub forma unei noi facțiuni (Ortodoxă), a cărei misiune va fi aceea de a veghea asupra ordinii în societate și care va fi condusă de Ian, dușmanul Tarei.
Așadar, vorbim despre o distopie? Cartea lui Alex Moldovan se înscrie în genul controversat al distopiilor, fără ca autorul să devină un sceptic în ceea ce privește destinul protagonistei sale. Sunt, într-adevăr, reflectate neliniști, frici și superstiți ale lumii în care trăim, fără a avea însă o miză tragică. Până la urmă, distopia este „oglinda neagră a lumii în care trăim” (Adela Dinu, „Al treilea gen. Când utopia întâlnește apocalipsa”), aici nefiind însă dusă la extrem, ca în cazul romanului lui Bradbury („Fahrenheit 451”) sau ca în binecunoscutul roman „1984” al lui Goerge Orwell, deși sunt de remarcat anumite similitudini, în mare parte în ceea ce privește personajele: Președintele îmi amintește de Fratele mai Mare (dictatorul, cel care deține puterea regimului opresiv), Ian se aseamănă cu O’Brien (îndoctrinatul care execută comenzile venite de sus, fiind mâna dreaptă a conducătorului), tatăl Tarei poate fi Goldstein (revoltatul, considerat dușman al poporului). De asemenea, legea voxurilor m-a dus cu gândul la „crima-n-gândire” și la Poliția Gândirii, întrucât societatea din „CASA” pare a se îndrepta spre soarta uniformizantă a celei din 1984, oamenii pierzându-și dreptul de a gândi liber, fără îngrădirea celor de sus. Alexia Ciobănuc, clasa a IX-a
Comentarii recente