dec. 15, 2019 |
Romanul La sud de graniță, la vest de soare de Haruki Murakami prezintă o poveste de dragoste intensă și imposibilă, o poveste despre fragilitatea sufletului uman, despre pierderea unei iubiri și obsesia de a o recâștiga. Este un roman despre criza vârstei de mijloc și consecințele ei asupra celui care trece prin ea și asupra familiei sale.
Deși povestea de dragoste este una diferită față de cea din Pădurea Norvegiană, celălalt roman de Haruki Murakami pe care l-am citit, stilul inconfundabil al lui Murakami se regăsește și la această carte. La fel ca și în cazul romanului Pădurea Norvegiană, titlui cărții este numele unei melodii celebre, care este menționată de mai multe ori de-a lungul romanului, în acest caz, „ South of the border” a lui Nat King Cole.
Hajime, naratorul-personaj al romanului, era un copil singur la părinți, lucru foarte rar întâlnit la acea vreme în Japonia („Acolo unde am crescut eu orice familie obișnuită avea doi sau trei copii, iar prietenii mei din copilărie făceau parte din asemenea familii, adică mai aveau unul sau doi frați. […] Rareori se întâlneau familii cu șase sau șapte copii, dar și mai neobișnuite erau cazurile în care copilul era singur la părinți”), fapt care a dus la un ușor complex de inferioritate al lui Hajime. Întreaga copilărie și-o petrece alături de Shimamoto, o colegă cu un mic handicap la un picior, singură la părinți. Între cei doi se dezvoltă o relație specială de prietenie, nu și o iubire conștientă, ambii fiind prea mici la acea vreme. Cei doi aveau multe pasiuni comune, iar Shimamoto îl ajuta pe Hajime în relația cu ceilalți colegi. Hajime este nevoit sa de îndepărteze de prietena sa odată cu mutarea în alt oraș. Acolo, Hajime începe o relație cu o fată pe nume Izumi. Fără să își dea seama, Hajime o compară pe Izumi cu Shimamoto, ceea ce avea să facă cu fiecare fata întâlnită. El ajunge să îi frângă inima lui Izumi, culcându-se cu verișoara sa, și fără să își dea seama pe moment, să îi distrugă viața. Peste mulți ani, Hajime se căsătorește cu o femeie pe nume Yukiko și ajunge proprietarul unui bar modern din Tokyo, câștigând foarte bine de pe urma lui. Astfel, acesta are o căsnicie fericită, doi copii, un loc de muncă unde se simte foarte bine și care îi asigură o viață liniștită și lipsită de griji financiare, o viață normală. Totul se schimbă într-o zi când Shimamoto își face apariția la barul său. Deși la început a încercat să își ignore setimentele, cu fiecare zi în care ea îl vizita, iubirea dintre ei renăștea. Hajime începe să își neglijeze familia și să mintă pentru a petrece cât mai mult timp alături de Shimamoto. El începe să viseze din nou la viața ideală pe care și-a dorit-o tot timpul alături de Shimamoto, deoarece Hajime nu a renunțat niciodată la ea, a păstrat-o vie în suflet, căutând-o timp de 25 de ani în siluetele femeilor întâlnite pe stradă. Hajime este hotărât să sacrifice totul pentru a o lua de la capăt cu Shimamoto, să renunțe la familie și să lase toată viața lui de până atunci în urmă. Finalul este tragic, însă lui Hajime i se oferă șansa să o ia de la capăt alături de soția sa, care, în ciuda a ceea ce făcut, are puterea să îl ierte.
Un citat care mi-a plăcut foarte mult este: „Hajime, tristul adevăr este că există lucruri care nu mai pot merge înapoi. Odată ce pornesc înainte, oricâte eforturi ai face, ele nu se mai pot întoarce în punctul în care s-au aflat cândva. Dacă un lucru pornește strâmb, chiar dacă numai un pic, așa va merge până la capăt.” Hajime a trăit toată viața cu iluzia că ar fi putut avea o viață perfectă alături de Shimamoto, gândul la ea nu l-a părăsit niciodată complet. Amintirea acelei iubiri pure, idealizată, a rămas în mintea lui ca o obsesie: obsesia perfecțiunii. O considera pe aceasta un etalon, motiv pentru care nicio altă femeie nu l-a mulțumit și nu l-a împlinit în totalitate. Din același motiv, în momentul în care i s-a ivit oportunitatea de a recupera timpul pierdut cu Shimamoto, Hajime a fost la un pas de a-și părăsi familia, de a renunța la tot, casă, afacere, copii, bani și de a-și lua viața de la capăt cu o femeie practic necunoscută, învăluită de mister, pe care nu o mai văzuse timp de 25 de ani. Ceea ce încearcă Shimamoto să îi spună e că acești 25 de ani nu mai pot fi recuperați, că nu are cum să schimbe faptul că a părăsit-o atunci și că lucrurile nu mai pot fi ca înainte. Relația dintre cei doi se dovedește a fi imposibilă, însă obstacolele nu vin din exterior, ci din sufletele celor doi.
La sud de graniță, la vest de soare este un roman care prezintă o poveste de dragoste tulburătoare, drama bărbatului matur, cu o situație stabilă, cu o căsnicie liniștită, dar care brusc e gata să lase totul pentru o iubire mistuitoare, arzătoare, ca o fantomă din trecut care nu-l mai lasă în pace. Este un roman care ne vorbește despre importanța și influența faptelor aparent insignifiante, despre vieți distruse de fapte minore.
Ghilea Ariana
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
dec. 15, 2019 |
Romanul Lolita scris de autorul american, de origine rusă, Vladimir Nabokov este considerat a fi una dintre cele mai controversate scrieri, prezentând iubirea intelectualului Humbert pentru o copilă de doisprezece ani, Dolores Haze, poreclită de acesta Lolita.
Humbert Humbert, un profesor de literatură, iși scrie memoriile în închisoare și iși mărturisește slăbiciunea și atracția puternică pentru fete pubere, pe care le numește “nimfete”. După o căsătorie eșuată în Europa, se stabilește în America, unde stă în gazdă la familia Haze. Cu frica de a nu o pierde pe Lolita, protagonistul se căsătorește cu mama copilei, care, în mod convenabil pentru Humbert, moare într-un accident. Profesorul devine tatăl vitreg al Lolitei și începe cu aceasta începe o relație amoroasă. Cei doi merg într-o excursie prin țară, dar sunt urmariți de un străin care o ajută pe copilă să scape din mâinile lui Humbert, lucru care îi provoacă profesorului o sete de răzbunare.
Cartea a stârnit numerose controverse din cauza subiectului incomod pe care îl abordează. În adolescență, Humbert se îndrăgostește de o tânără de vârsta lui, însa iubirea lor nu se împlinește. El rămâne captiv în acest timp și de aceea, la maturitate, se simte atras doar de copile: “Mă întreb întruna dacă fisura din viața mea s-a produs atunci, dar, poate, dorința excesivă pe care mi-a stârnit-o acest copil a fost primul simptom al unei ciudățenii personale.” Protagonistul se îndrăgostește de Lolita, dar iubirea se transformă treptat în obsesie și se observă degradarea psihică a personajului: este paranoic atunci când în preajma Lolitei sunt băieți de vârsta ei, are tot mai des crize de furie, devine violent. Humbert încearcă să controleze tot mai mult viața copilei, dar pierde controlul asupra sentimentelor și impulsurilor sale. La sfârșitul romanului, el recunoaște că nu i-a oferit fetei un trai decent: “În timpul coabitării noastre stranii și bestiale, pentru Lolita mea convențională a devenit treptat limpede că cea mai nenorocită familie e preferabilă parodiei de incest, singurul lucru pe care am fost în stare să i-l ofer copilului de pripas.”
Lolita există doar ca obiect al atracției și obsesiei lui Humbert, fiind din start un simbol al tentației. Protagonistul susține că fata l-a sedus pe el, dar fiind adultul, Humbert este, în mod clar, avantajat în această relație. Pentru fata rămasă orfană, conviețuirea cu acesta este singura ei opțiune. Aventura cu profesorul își manifestă efectele asupra adolescentei: “și ea stătea aici cu trăsăturile ruinate și cu mâinile de adultă, înguste, cu vinele ca niște sfori și brațele albe cu pielea ca de găină și urechile mici, lipite de cap și subțiorile neîngrijite, stătea aici (Lolita mea!) iremediabil de uzată la șaptesprezece ani.” Humbert a iubit-o pe Lolita și ar fi făcut orice pentru ea, dar este imposibil să nu îl judeci pentru ce a făcut, distrugând viața familiei Haze.
În ce măsură este Lolita o carte vulgară, una despre iubire, cât de mult încalcă normalitatea aventura dintre cei doi și cât de mult se înscrie în categoria pedofiliei rămâne la latitudinea fiecărui cititor: “Lolita, lumină a vieții mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mișcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinții.
Cogianu Patricia
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
dec. 15, 2019 |
După ce își pierde ambii părinți în lagărele naziste,Jonathan Noel este crescut de unchiul său abuziv.Jonathan suferă zilnic,lucru care îl determină să își continuie viața de adult într-un stil diferit.Acesta își cumpără un apartament minuscul în Paris și se angajează ca gardian la o bancă.Jonathan urmează o rutină strictă pentru următorii 30 de ani,ferindu-se de orice fel de eveniment care ar putea să îl deranjeze. Acest mod solitar de viață îl afectează,mai ales psihic, pe Jonathan.Intr-o dimineață oarecare, bărbatul gasește un porumbel în fața apartamentului său.Acest lucru îl face să se abată de la rutina sa strictă. Jonathan înțepenește în fața porumbelului, simțind cum frica și confuzia îl cuprind.După câteva minute, acesta găsește puterea sș se întoarcș în apartamentul sșu.Jonathan trece printr-un atac de panicș, lucru care îl determină, într-un final să își radicalizeze stilul de viață. Bărbatul decide să își părăsească mult iubitul său apartament pentru că știe că nu se va mai putea întoarce acolo, motivul fiind porumbelul..
Danciu Mihai
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
dec. 13, 2019 |
Numele vântului
de Patrick Rothfuss
Șuchea Rareș-Andrei, clasa a X-a
Colegiul Național ,,Gheorghe Munteanu Murgoci”
“Numele vântului” este un roman fantasy scris de autorul american Patrick Rothfuss. Acesta a fost publicat inițial pe 27 martie 2007 și este prima carte din trilogia “Cronicile Ucigașului-de-regi”, care relatează povestea de viață a personajului principal, Kvothe.
Romanul este divizat in trei linii temporale. Prima este prezentul, cu un narator obiectiv, a doua este trecutul lui Kvothe, relatat de el însuși, iar a treia se întâlnește sub forma unor legende despre eroi, divinități și entități malefice, povestite de diferite personaje. Prin această abordare complexă și rar întâlnită, Rothfuss reușește să contureze cu succes universul fantastic al operei sale, creând o fundație pentru restul trilogiei.
Cartea aceasta este povestea lui Kvothe, deci ar trebui să vorbesc despre el. Băiatul s-a născut într-o familie de actori ambulanți și a ajuns o legendă, un erou crezut mort. Cum a reușit? Ei bine, va trebui să citești întreaga serie (din păcate, incompletă în acest moment) pentru a afla. De mic, Kvothe este un geniu, fapt remarcat de primul lui profesor, care declară că poate deveni cel mai bun muzician, cel mai bogat negustor sau cel mai puternic arcanist (cuvântul folosit pentru “vrăjitor”) care a trăit vreodată. Kvothe are un caracter competitiv, impulsiv, o limbă ascuțită (care îi face probleme), dar și un simț dezvoltat al binelui și al răului. În mare parte din poveste, Kvothe are vârsta de 15 ani, fiind un protagonist în care unii adolescenții se pot regăsi, deși cartea nu este considerată YA (young adult).
Sistemul magic! Există mai multe discipline. Magia simpatetică, utilizată cel mai des, se bazează pe manipularea energiei și are reguli bine definite, respectând principiile fizicii. Pe de altă parte, știința numelor este descrisă vag. Pe scurt, numele îți acordă control total asupra posesorului, iar pentru a cunoaște numele cuiva/a ceva, trebuie să îl înțelegi întrutotul. Kvothe vrea să afle numele vântului. O misiune dificilă pentru cel mai tânăr membru al Universității (da, cu U mare), chiar dacă este și cel mai promițător.
Stilul de scriere al autorului este unul exemplar, chiar poetic, dar traducerile ediției originale îi pot afecta calitatea.
Dacă ar fi să aleg un element favorit al romanului, nu m-aș putea decide deoarece absolut toate aspectele acestuia mi-au plăcut extrem de mult.
Din păcate, nu am reușit să cuprind grandoarea acestui roman într-o recenzie de 400 de cuvinte. Dacă recenzia mea v-a convins, citiți “Numele vântului”! Dacă nu v-am convins … citiți “Numele vântului”!
dec. 13, 2019 |
Stoica Eduard, clasa a V-a
Colegiul Național ,,Gheorghe Munteanu Murgoci”
Cartea mea preferată este ,,Heidi, fetița munților’’ de Johanna Spyri, deoarece aceasta prezintă o serie de aventuri în care personajul principal, Heidi, este silită să plece la Frankfurt pentru a sta cu o fetiță pe nume Clara, care avea un grav handicap locomotor.
Heidi își dorea din toată inima să plece înapoi în Alpi, la bunicul ei, însă nu voia să o părăsească pe prietena sa. După ceva timp, personajul principal plecă înapoi în Alpi pentru a-și revedea bunicul, iar Clara a urmat-o în călătorie. Acolo, în cabana bunicului, fetele erau fericite cu adevărat, petrecându-și timpul în natură. În locul acela simplu și plin de voie bună, un adevărat miracol s-a petrecut, atunci când Clara a rugat-o pe Heidi să o conducă afară pentru o gură de aer proaspăt și a reușit să se ridice din scaunul cu rotile și să facă câțiva pași. Minunea aceasta i-a făcut pe toți fericiți și, astfel, s-a legat o prietenie pe viață între cele două fete.
În concluzie, se poate spune că prietenia adevărată poate face minuni și chiar, uneori, lucruri aparent imposibile.
dec. 13, 2019 |
Tudor Vlad, clasa a V-a
Colegiul Național Gheorghe Munteanu Murgoci
Seria “Harry Potter”, scrisă de J.K. Rowling, a atras, încă de la publicarea primului volum, în anul 1997, mulți cititori de toate vârstele, devenind celebră în toată lumea.
Romanul “Harry Potter și Pocalul de Foc” este al patrulea volum din cele șapte ale seriei, publicat în anul 2000.
În acest volum, Școala de vrăjitoare și vrăjitori, Hogwarts, se pregătește de Trimagiciadă, o competiție periculoasă, la care au voie să participe numai elevii vrăjitori de minimum 17 ani. Deși Harry are doar 14 ani, printr-un mod misterios, în ziua de Halloween, el este selectat de Pocalul de Foc ca fiind un al patrulea participant în competiție.
Harry trece prin probe foarte periculoase, cum ar fi: lupta cu un dragon sau salvarea unor elevi din imensul lac al Hogwarts-ului. În final, câștigă Trofeul Trimagiciadei din periculosul labirint de pe terenul de Quidditch, lucru care ia o întorsătură spectaculoasă și înfricoșătoare, în care Voldemort, ucigașul părinților lui Harry, revine în forma lui fizică, urmat de armata sa de Mortivori, care încep să atace Hogwarts-ul prin cele mai groaznice moduri.
Însă Harry reușeste să treacă chiar și de cele mai grele obstacole, cu ajutorul prietenilor săi care îl ajută și îl susțin în toate dintre aceste aventuri.
Acțiunea acestui volum este foarte captivantă, iar aventurile incitante prin care trec personajele te țin cu sufletul la gură pe măsură ce avansezi în lectura fiecărui capitol.
Am apreciat în mod deosebit descrierile foarte detaliate și realiste făcute de autoare pe tot parcursul cărții atunci când caracterizează personajele sau întâmplările, făcându-te să te simți în mijlocul acțiunii.
Comentarii recente