Stoica Eduard, clasa a V-a
Colegiul Național ,,Gheorghe Munteanu Murgoci”
Cartea mea preferată este ,,Heidi, fetița munților’’ de Johanna Spyri, deoarece aceasta prezintă o serie de aventuri în care personajul principal, Heidi, este silită să plece la Frankfurt pentru a sta cu o fetiță pe nume Clara, care avea un grav handicap locomotor.
Heidi își dorea din toată inima să plece înapoi în Alpi, la bunicul ei, însă nu voia să o părăsească pe prietena sa. După ceva timp, personajul principal plecă înapoi în Alpi pentru a-și revedea bunicul, iar Clara a urmat-o în călătorie. Acolo, în cabana bunicului, fetele erau fericite cu adevărat, petrecându-și timpul în natură. În locul acela simplu și plin de voie bună, un adevărat miracol s-a petrecut, atunci când Clara a rugat-o pe Heidi să o conducă afară pentru o gură de aer proaspăt și a reușit să se ridice din scaunul cu rotile și să facă câțiva pași. Minunea aceasta i-a făcut pe toți fericiți și, astfel, s-a legat o prietenie pe viață între cele două fete.
În concluzie, se poate spune că prietenia adevărată poate face minuni și chiar, uneori, lucruri aparent imposibile.
E povestea unei fetițe orfane care prin bunătatea și naturalețea ei a adus bucurie în viața tuturor celor care au întâlnit-o. Povestea începe în munții Alpi, unde Heidi se simțea fericită alături de Bunicul. Aici ea trăia foarte simplu, dormea în podul casei, pe patul făcut din fân, bea lapte proaspăt de capră, mergea împreună cu Peter și cu caprele până sus, aproape de stânci, culegea flori și era uimită de frumusețea munților ce părea că au luat foc. Uneori o vizita pe bunica oarbă, care o îndrăgea și ea mult de tot. Dar a venit o zi în care… Read more »