dec. 16, 2019 |
Al treilea volum din seria „Detectivii aerieni” este tot o carte de mister, cu detectivi și situații ciudat-amuzante, urmărind răpirea Clementinei (mascota cameleon), de unde și întrebarea obsedantă din carte: „cine e răpitorul?” (o puteți privi ca un joc de cuvinte).
Mie mi-a plăcut această carte, deoarece, pe parcursul lecturii, mi-a stârnit trăiri foarte intense pe marginea întâmplărilor. Cel mai mult m-a atras faptul că era vorba despre rezolvarea unei enigme, iar personajul meu preferat este Bolumbo, deoarece e amuzant.
Când Detectivii Aerieni pleacă într-o vacanță intersemestrială împreună cu cei de la școală, ceea ce nu știau era că se vor caza într-un hotel cu totul neobișnuit. Spre uimirea detectivilor, trebuie (chiar și în vacanță) să rezolve un nou caz: cameleonul Clementina, mascota hotelului, dispăruse ca prin minune…
Pe parcursul acestei aventuri, întâlnesc și obstacole (cel mai adesea reprezentate de personajele negative). Pentru rezolvarea misterului, detectivii caută indicii, pun întrebări și ajung la amenințarea suspecților din hotel.
În ultima zi, echipa detectivilor întinde o cursă în timpul petrecerii de Halloween. Din fericire, echipa îl prinde astfel pe făptaș. Dacă vreți să aflați și cum anume, vă recomand să citiți această carte!
dec. 16, 2019 |
Romanul are ca temă bunătatea, printre altele. Mie mi-a plăcut deoarece povestea era captivantă, amuzantă, iar personajul meu preferat a fost Matilda, deoarece era un copil foarte inteligent (cel mai mult mi-a displăcut directoarea școlii la care învăța Matilda, căci era foarte rea!). Cât despre Matilda, cel mai mult mi-a plăcut momentul când a descoperit că are totuși prieteni.
Matilda este o fetiță deșteaptă. A învățat să citească de la vârsta de trei ani. Este pasionată de lectură. Familia ei este însă dezinteresată de copil; nici măcar binele și siguranța ei nu îi preocupă. Mama ei cumpăra numai reviste, așa că Matilda era nevoită să meargă la bibliotecă pentru a împrumuta cărți de citit.
Având parte de-o asemenea familie, Matilda încearcă să le dea o lecție părinților săi, de fiecare dată când aceștia se comportau urât cu ea, astfel că le puse tot felul de farse la cale.
Când începe să meargă la școală, Miss Honey, învățătoarea ei, descoperă cât de inteligentă este fetița și o îndrăgește nespus, astfel încât, când ajung într-o situație de cumpănă și părinților li se retrage dreptul de tutelă, învățătoarea va deveni tutorele Matildei, spre imensa fericire a amândurora.
dec. 16, 2019 |
Pun preț pe faptul că un copil luptă pentru drepturile copiilor și, în special, ale femeilor/fetelor. Apreciez momentul/momentele în care Malala reușește toate tinerele fete din Pakistan într-un loc foarte important pentru ele, ȘCOALA!
În această carte este vorba despre o fetiță care își imaginează că poate schimba lumea, că poate schimba legi precum aceea care spune că fetele nu pot merge la școală.
Într-o zi, Malala se uită la un desen animat la televizor și văzu un super erou care avea un creion magic ce schimba lumea. Imediat, își dori și ea unul. Când își dădu seama că acest lucru este imposibil, se gândește că ar putea deveni ea actorul principal al schimbării și chiar reușește să facă lumea mai bună, îndemnând/ducând fetele și femeile la școală.
Malala a ajuns cea mai tânără deținătoare a Premiului Nobel pentru pace, cea mai tânără femeie care a schimbat lumea. Recomand cartea în special oamenilor și mai ales acelor băieți care spun că femeile nu au de ce să fie la conducere, deși femeile pot schimba cu adevărat această lume.
dec. 16, 2019 |
Poveste și roman grafic deopotrivă, pe tema Crăciunului, mi-a plăcut pentru că Moș Crăciun o ajuta pe Amelia să se adapteze în Elfhelm (nu mi-a plăcut de Moș Vodol, deoarece a trădat elfii și l-a ajutat pe iepurașul de Paști).
Cartea este despre o fată pe nume Amelia. Ea a avut o viață foarte grea. Mama ei era foarte bolnavă și fata trebuia să lucreze, așa că Amelia curăța hornurile. Dar, într-o zi, când mama a murit, Amelia a fost trimisă la un azil de săraci. Amelia a petrecut mult timp acolo. Persoana ei preferată era Mary, bucătăreasa. Era foarte blândă. Da, într-o seară, Moș Crăciun le-a luat pe amândouă în ținutul lui, în Elfhelm. La puțin timp, Moș Crăciun și Mary s-au îndrăgostit și s-au căsătorit. Când Amelia începu să studieze la școala de elfi, a descoperit că nu era bună la mai nimic. Îi era foarte greu să înțeleagă cum „2+2= Zăpada”, căci totul era diferit de ceea ce știa.
Între timp, ea s-a gândit că ar fi totuși bună la zburatul cu sania. Dar i s-a spus că trebuia să treacă șase luni de când începuse școala ca să o poată conduce. Au trecut apoi șase luni, dar tot nu au lăsat-o să zboare cu sania, deși celorlalți elfi le era permis.
Și au trecut încă două luni și, atunci, Amelia i-a spus toată povestea Moșului, care i-a convins pe elfi să o lase să se dea cu săniuța prin aer. Dar, când a ieșit la primul antrenament cu sania, Amelia a provocat un accident, din cauza pisoiului (Căpitanul Funingine). A aterizat forțat în pădure. Acolo, a întâlnit mai multe personaje fantastice, printre care și spiridușa Adevărului. Cu sania stricată a ajuns înapoi în Elfhelm, unde a încercat să se angajeze, pentru a avea bani de reparații.
Într-un final, și-a găsit un post la ziarul local, „Zăpada zilei”, dar a fost jignită de Moș Vodol, care ura oamenii. El își crease un alt ziar, plin de minciuni. Elfii l-au crezut totuși, așa că Amelia se simțea foarte tristă și a vrut să plece în Laponia. Pe drum, s-a întâlnit cu prinzătorul de scrisori Pippin, care a convins-o să se întoarcă acasă.
Între timp, banca de ciocolată fusese jefuită, dar nu se știa de cine. Întorcându-se prin pădure, împreună cu spiridușa Adevărului, Amelia a descoperit o conspirație a Iepurașului de Paști și a lui Moș Vodol împotriva lui Moș Crăciun. Conspiratorii au descoperit fata și au capturat-o, forțând-o să mintă că Moș Crăciun jefuise banca, minciună pe care lumea a crezut-o, încât Moșul a fost trimis la închisoare, împreună cu toată familia.
Răufăcătorii au vrut să îi înece în ciocolată, dar, grație unei vrăji a lui Moș Crăciun, au scăpat cu bine și, când au ieșit din închisoare, spiridușa Adevărului le-a povestit întâmplările tuturor elfilor. Iepurașul s-a hotărât că vrea să devină bun, să împartă și el cadouri de Paști, așa că Moșul și Amelia au putut să continue să dăruiască oamenilor cadouri de Crăciun.
Peste ani, când Amelia a îmbătrânit, a revenit la azilul de săraci, pentru a le povesti copiilor despre Moș Crăciun. Aceștia ascultau cu multă bucurie poveștile ei.
dec. 16, 2019 |
„O frază memorabilă: „Nils le urmări cu un dor nespus și mai că ar fi vrut să fie iarăși Prichindel, ca să poată călători peste mări și țări”.
Romanul de aventură amestecă scene din copilărie, povești cu gâștele sălbatice, descrieri, reliefuri, călătorii (mie mi-a plăcut pentru faptul că această carte a reușit să descrie/prezinte relieful și clima Suediei ca pe o poveste).
Personajul meu preferat a fost Nils, deoarece îi place să călătorească, la fel cum îmi place și mie. Iar pe lângă toate acestea, mi-a plăcut foarte mult cum a povestit întâmplările pe care le-a trăit. Nu aș schimba nimic din această carte, atât de bine este scrisă!
A fost odată un băiețel pe nume Nils Holgersson. El a fost lăsat singur acasă pentru a citi versete din cartea numită „Comentariile lui Luther”. În schimb, acesta adormi și nu își văzu de treabă. Când se trezi, văzu o umbră ciudată pe sipetul mamei sale, o umbră arătând ca una de elf. Se uită mai bine și înțeles că era cu adevărat un elf! Așa că, neastâmpărat cum era, a făcut o glumă pe seama elfului și acesta, drept pedeapsă, îl transformă și pe Nils într-un fel de elf! Apoi, dispăru. Nils ieși în curte și ceru ajutor animalelor, dar acestea îl refuzară, deoarece și el se purtase foarte urât cu ele în trecut.
Întâmplător, chiar în momentul acela, pe cer trecu un stol de gâște sălbatice care îl îndemnară pe unul dintre gâscanii domestici să le urmeze în călătorie. Acesta acceptă și încercă să își ia zborul.
Când Nils auzi asta, uită că este foarte mic și încercă să îl oprească. Dar când se sui în cârca gâscanului, acesta aproape că nu-l simți și își luă zborul. Așa a plecat Nils Holgersson în călătoria sa prin Suedia.
Au zburat până seara. De-abia atunci se opriră să se odihnească și să decidă soarta celor doi nou-veniți. După multă chibzuință, liderul decise să îl trimită pe Nils acasă în ziua următoare. Apoi, s-au culcat.
A doua zi, ceva foarte rău s-a întâmplat. Un vulpoi (pe nume Smirre) a furat o gâscă. Așa că Nils (acum i se spunea Prichindel) a profitat de ocazie ca să câștige încrederea Akkăi (liderul) și s-a dus să o salveze. S-a bătut cu vulpoiul, i-a jucat fel de fel de feste, iar în cele din urmă a reușit să îl învingă!
După aceea, alături de gâște, Nils a trecut prin tot felul de peripeții care m-au condus prin întreaga Suedie, descriindu-mi și relieful acestei țări.
În cele din urmă, totuși, gâștele sălbatice l-au adus pe Nils înapoi acasă și, pentru că s-a schimbat enorm ca purtare, familia lor s-a reunit, gâscanul alb a rămas în ograda lui, iar Nils a revenit la statura de om, însă nu a mai putut comunica cu gâștele, așa că s-au despărțit cu poveștile lor în suflet.
dec. 16, 2019 |
Recenzie de carte
Dan Brown-Ingeri si Demoni
Consider ca aceasta carte este un „must read” pentru orice cititor caruia ii plac suspansul, aventura si rasturnarile de situatie.Cel mai mult mi-a placut faptul ca actiunea cartii graviteaza in jurul conflictului dintre religie si stiinta, ceea ce face actiunea mult mai interesanta.De asemenea, acest text nu poate fi lasat din mana pana nu este citit in intregime deoarece pare ca, la fiecare pagina, se va intampla ceva ce va schimba cursul intregii povesti.
Recomand cu caldura lecturarea acestei opere absolut fantastice!
Comentarii recente