dec. 16, 2019 |
Micuța Bijou
De Patrick Modiano
Alexa Georgiana, Școala Gimnazială nr.1 Albești, jud. Botoșani
Micuţa Bijou, numele cu care mama sa o numea în copilărie pe tânăra Thérèse, de 19 ani, născută în Paris. Thérèse a devenit o tânără însingurată ce incearcă să-și găsească drumul în viață.
Așteptând în stația Châtelet pentru a ajunge acasă, o femeie în mantou galben îi atrage atenția în metroul parizian. Lui Thérèse i se pare că o vede pe mama sa privind fața acelei femei, despre care știa că murise când era mica, în Maroc. Thérèse a început să o urmărească pe acea femeie cateva seri, căutând informații despre ea, cu speranța că o va găsi pe mama sa, însă tot acest spionaj îi trezește lui Thérèse amintiri, senzații si dureri. Sunt fantome ce riscă să pună stăpânire pe sufletul său, fiindcă fetița nu știa sigur dacă acea femeie este mama ei sau nu.
Credeți că aceste dureri ale fetei încetează găsindu-și mama?
Oare a fost o pierdere de timp căutarea informațiilor despre acea femeie?
Georgiana Alexa,Școala Gimnaziala Nr.1 Albești,Botoșani
dec. 16, 2019 |
“Întoarcerea Acasă” este a treia carte a seriei “Împărăția Norilor”, dar poate fi citită și ca prima, celelalte două volume încă nefiind publicate, fiind totodată și romanul de debut al autoarei. De asemenea, opera de față poate fi privită și ca un basm cu acțiune adusă în viitor, ca o mănușă întoarsă, cu intrigă spectaculoasă, răsturnări de situație excepționale, conținând o poveste de dragoste, de familie, dar și de trădare și răzbunare.
Această carte abundă de situații parcă desprinse din viața de zi cu zi, făcând-o, mai degrabă, o carte realistă și psihologică, decât una care se află la marginea Science-Fiction-ului cu Fantasy-ul.
Un citat care să sublinieze această idee este:„-Ce nu se poate? Ca tu să mori? Uite ce e, toți suntem efemeri aici, până și eu. Unii ne luăm rămas bun mai devreme, alții mai târziu, murmură Voltar.” Chiar și unele acțiuni sunt construite în așa fel încât îl fac pe cititor să se gândească la societatea actuală. De exemplu, a fost un moment în carte în care unul dintre personajele secundare, Optimo Armaghedon, l-a lăsat pe protagonist, pe Dyon Solaris, să moară, doar pentru a se salva. Chiar dacă mai târziu a regretat acest lucru, și-a dat seama abia în momentul în care nu mai putea face nimic.
Majoritatea personajelor, chiar dacă au puteri supranaturale și trăiesc pe o planetă îndepărtată dintr-un alt sistem solar – și implicit într-o lume cu alte legi și alte principia -, sunt construite în așa fel încât să se asemene cu niște oameni reali. Totuși, unele personaje sunt cam copilăroase. Poate că, într-adevăr, personajele și acțiunea operei epice reliefează în mod indirect sentimentele naratorului – poate chiar și felul de a fi al autoarei – ajungând la concluzia că ea este copilăroasă și visătoare.
Cartea a avut foarte multe întorsături de situație, mai ales la final, care a reușit să întristeze, într-un mod bun. Acest lucru face ca cititorul să aștepte următoarea carte a seriei.
dec. 16, 2019 |
Scriitoarea Andreea Russo debutează cu trilogia „Amintiri din viitor”, poveste ce
îl are în prim-plan pe Mir, un personaj care nu are amintiri din trecut, dar care știe tot ce se va întâmpla în viitor.
El crește învățând cum să-și controleze temperamentul, iar apoi se îndrăgostește de o fată pe nume Amelia, dar hotărăște sa se îndepărteze de ea pentru a nu o răni, iar de aici pornesc toate „aventurile” neplăcute prin care trece personajul.
Nu are o acțiune complexă dar se regăsește în ea o tentă psihologică, ceea ce fascinează si te îndeamnă să continui lectura.
Scriitoarea, chiar daca e foarte tânără, are idei originale si un mod frumos de a le expune, iar adesea, lucrarea aduce in atenția cititorului adevăruri ale vieții asupra cărora poți reflecta.
„Cum să descrii ființa iubită în cuvinte? Pentru mine e imposibil. Oricâtă putere ar avea cuvântul, sentimentul în sine e mereu învingător.
Nu pot să o descriu pe ea, dar pot să mă descriu pe mine în momentele în care am fost alături de ea: un om împlinit, care se bucură de orice amănunt; un om care cunoaște încotro merge, pentru ce luptă și unde are să ajungă; un om fericit.”
„Nu este greu să faci o alegere, e greu să trăiești cu ea.”
Oare cum te-ai comporta față de cei din jurul tău dacă ai ști când îți aștepți sfârșitul? Ai fi diferit? Te-ai apropia mai mult de cei dragi? Te-ai îndepărta de ei? Sunt niște întrebări la care oricine ar ezita să dea un răspuns.
Este o carte lejera, dar care impresionează prin finețea temei și prin psihologia ascunsă în spatele protagonistului despre care pot spune ca are un destin mioritic. Își acceptă soarta, deși este conștient de influența actiunilor sale asupra vieților celor din jur.
Recomand aceasta carte tuturor adolescenților si invit la lectură mai
ales pe aceia care apreciază proza scurtă și îndrăgesc suspansul.
dec. 15, 2019 |
Romanul ,,Cum am supraviețuit clasei a VIII-a’’ este o carte ce m-a captivat prin modul ingenios și ștrengar al scriiturii, al modului inedit de a oferi cititorilor aventura pe care aceștia o caută atât la școală, cât și în societate…aventură a puterii cuvintelor, realizată cu ajutorul cuvintelor dătătoare de trăiri, emoții și sentimente profunde, precum euforia, curiozitatea, amuzamentul, melancolia, dar și ironia, sarcasmul!
Și, cum printre cele mai frumoase amintiri ale unui om se află mai mereu cele din copilărie și adolescență, zilele de școală și, mai ales cele dinaintea începerii școlii, reprezintă pentru autor o sursă inepuizabilă de scriitură. „În timp ce unii dintre voi bricolează la becul-fortăreață-protector-de-examen-și-furnizor-de-cereale-cu-lapte, am să vă spun adevăratele tehnici de supraviețuire în clasa a opta. Mai exact, vă propun un ghid, Examenofobia, făcut chiar de o războinică determinată să-și învingă frica. Acest ghid cuprinde cinci pași și, nu vreau să mă laud, dar după ce o să-mi treacă lenea și-l voi scrie pe hârtie, va fi cel mai util, popular și cunoscut ghid din toată lumea.” Și, într-adevăr, cinci pași sunt oferiți, pe un ton ghiduș menit să stârnească interesul, atenția și zâmbetul lectorilor: ,,1. Macazul de bătaie […] 2. Eschimosul singuratic […] 3. Suita uitărilor […] 4. Samuraiul cu carnet de note […] 5.Arme de scriere în masă […]”; însă trebuie luat în considerare faptul că instructajul nu se rezumă sub nicio formă la împărtășirea unor sfaturi utile și eventuala demonstrare a practicabilității lor. ,‚Cum am supraviețuit clasei a VIII-a” este de fapt un manual, o colecție, a unui grup de prieteni –Clara, Dora, Luca, Filip, Raul-, în care ne sunt împărtășite trăirile și impresiile învăluite în atmosfera tensionată a clasei a opta și perturbarea întoarcerii neașteptatw a unei „pacoste” de profesoară de germană, doamna Vlăsceanu.
În ciuda titlului, cartea poate fi o lectură potrivită nu numai pentru elevii aflați în pragul Evaluării Naționale, cât și pentru cei care au trecut de această etapă importantă din viața unui școlar și își doresc să retrăiască din nou anumite emoții, precum extazul, euforia, mulțumirea, dar probabil și melancolia, teama, palpitația și freamătul interior, alături de ,,realitățile de hârtie” create de Robert Ersten.
Întreaga acțiune pornește de la întemeierea unei societăți secrete, formată dintr-un grup restrâns de prieteni, Clara, Dora, Filip, Luca și Raul, care are la bază vorbele poetului latin Vergiliu, ,,Fugit irreparabile tempus (tradus ca timpul se scurge fără întoarcere sau the irreplaceable time escapes)”. O trăsătură captivantă se găsește în decizia celor cinci prieteni de a-și numi societatea Reparabile Tempus, decizie luată fără nicio urmă de ezitare, ca o formă de revoltă intenționată la adresa Timpului nerăbdător. Personajele își motivează alegerea susținând și că vor să salveze lumea, însă în subconștient, știu că vor trebui să se ajute pe ei înșiși odată cu începerea anului școlar.
Întâlnirile societății capătă contur și un aer misterios din clipa în care doamna Vlăsceanu, noul „infractor periculos”, stăpânește teritoriul școlii prin comportamentul său paradoxal, aproape greu de crezut, și cei cinci prieteni sunt nevoiți să-și poarte discuțiile, pe fugă, fie pe un grup WhatsApp (numit sugestiv ,,Fugit”), fie în biblioteca școlii, de ani buni aflată în renovare. Printre numeroasele meditații pentru pregătirea examenului, sunt strecurate investigații care adâncesc din ce în ce mai mult misterul revenirii profesoarei. Pe lângă observațiile și presupunerile făcute, puse cap la cap, Clara, Dora, Filip, Luca și Raul au tendința de a rememora diverse amintiri neplăcute cu doamna Vlăsceanu și devin din ce în ce mai hotărâți de a scoate la iveală latura sa secretă. Prin urmare, fiecare capitol, care e structurat asemea unui jurnal scris din cinci perspective presupune momente din trecut povestite în detaliu, frământări din prezent și speranțe proiectate în viitor. Adevărata putere a copiilor nu stă doar în ușurința de a-și exprima stările într-un stil neobișnuit și prietenos, ci mai degrabă în capacitatea extraordinară de a trăi simultan trecutul, prezentul și viitorul. S-ar putea spune că scopul întregii cărți este de a anula orice noțiune a timpului și de a-l trimite pe cititor cu gândul la posibilitatea unor aparente imposibilități.
În fond, ,,Cum am supraviețuit clasei a VIII-a” se transformă într-un ghid aparte, cu instrucțiuni strecurate printre rânduri și intențiile personajelor. Într-o permanentă criză de timp, eroii din Reparabile Tempus nu aleg să fie liderii atemporali, ci preferă să-și construiască o armată stabilă și să meargă pe același ritm cu cititorii de o inteligență perspicace. Cu fiecare privire aruncată în jur se dezvoltă simțul observării -într-un mediu cotidian, bine cunoscut de tineri: „grupurile tot mai compacte, de fete și băieți de toate vârstele, de la prichindei cu aparate dentare și fetițe gen zână, până la băieți de-ăia, de-a douășpea, ba cu un cercel în ureche, ba cu brățări Untold, din ață”-, cu fiecare pătrundere în adâncul minții și al sufletului se va evidenția o nouă perspectivă ieșită din tipar, elevii din Reparabile tempus fiind convinși că imposibilul poate fi posibil.
Astfel, cartea este o sursă bună de ponturi pentru puști și puștoaice, aflate la începutul anevoioasei vărste a adolescenței, dar și o provocare adresată adolescenților aflați în pragul uneia dintre cele mai așteptate…sau nu…evaluări , mai degrabă a adolescenței decât a cunoștințelor! De un lucru putem fi siguri, însă: imposibilul poate fi posibil!
dec. 15, 2019 |
”RĂZBOIUL CARE MI-A SALVAT VIAȚA”, Kimberly Brubaker Bradley
Cartea ,,Războiul care mi-a salvat viaţa’’, tradusă de Iulia Arsintescu, face parte din colecţia Violet History a editurii Arthur, apărută in anul 2016.
Iniţial nu mă simţeam atras atât de această categorie de carţi, cât şi de cartea menţionată anterior, ce a fost premiată cu ,,Newbery Honor’’, însă drama, ficţiunea istorică, îmbrăcate într-o haină a tristeţii, m-au captivat încă de la primele rânduri.
Titlul este foarte expresiv, creându-ne, nouă, lectorilor un orizont de aşteptare, reprezentând un element de compoziţie care se raportează la conţinutul textului. ,,Războiul care mi-a salvat viaţa’’ este de fapt un titlu ce are o conotaţie proprie, în ciuda ideii care ne încearcă: Cum poate un război să salveze o viaţă?
Nu pot spune ca e doar un lucru care mi-a plăcut în acest roman, deoarece povestea sa e de o unicitate nemaiîntâlnită până acum, de mine.
Ada, o fetiţă de doar zece ani ,era umilită de mama sa din cauza defectului său fizic. Problema sa putea fi rezolvată, dacă mamei i-ar fi păsat de propria fiică, în loc să fie interesată de ce spun cei din jur. Fata avea o boală, însă sufletul său era pur, plin de speranţă, spre deosebire de mama ei haină.
,,O carte a speranţei, disperării, a oamenilor ce distrug vieţi fără băgare de seamă’’. Până să înceapă al doilea război mondial, Ada nu mai ieşise din apartament, dar a învăţat singură să meargă in ambele picioare, fapt ce o ajuta atunci când toţi copiii Londrei sunt trimişi la ţară pentru a nu avea de suferit. Evacuarea acestora reprezintă şansa ei de a avea o viaţă nouă, o doză de libertate (cum îmi place sa spun), momentul unei schimbări majore.
Ada si fratele ei, Jamie sosesc la doamna Smith ce ajunge să aibă grijă de cei doi, ca de proprii copii. Fata face cunoştinţă nu doar cu libertatea de care avea nevoie , ci şi reuşeşte să îşi descopere şi cultive pasiunea pentru pentru călarit. Datorită lui Susan Smith, Ada învaţă să aibă încredere in oameni.
Protagonista ajunge să creadă in ea însăşi şi să realizeze că piciorul său olog e de fapt o piedică mentală, simţindu-se ca un ,,copil normal’’.
Romanul ,,Războiul care mi-a salvat viaţa’’ de K.B.Bradley este sensibil, provocând emoţii greu de stăpânit când Ada se consideră ,,un nimic’’, de aceea pot spune că acest lucru e cel ce m-a uimit… cum poate un copil să se considere in acest fel?…
Punctul pe ,,i’’ este pus de propria ei mamă incapabilă de dragoste pentru a sa fiică. Cartea aceasta reprezintă un îndemn la toleranţă pentru toţi cei ce sunt consideraţi diferiţi, marginalizaţi, doar pentru că au un anume defect fizic sau un alt punct de vedere , mesajul transmis fiind: ,,În viaţă contează pe cine ai, nu ce ai.’’, fapt pe care l-am experimentat (din nefericire) pe propria piele.
Elev: Bondoc Flavius Cristian
Colegiul Național ”Gheorghe Munteanu Murgoci”, Brăila
dec. 15, 2019 |
Participarea la Simpozionul de didactică a limbii și literaturii române de la Cluj din acest an mi-a atras atenția asupra unui volum la care a făcut referire doamna Alina Pamfil.
Volumul Eros și agape. Prefaceri ale iubirii creștine de Anders Nygren a apărut la editura Humanitas în 2018. Încercând să răspundă la întrebarea ”Ce aduce nou creștinismul?”, autorul afirmă că este vorba despre iubirea-jertfă, agape, iubirea lui Dumnezeu îndreptată spre om, iubire oferită nu numai celor demni de ea, dar mai ales celor nevrednici. Iubirii-agape i se opune erosul, concept din cultura religioasă elenistică, definit ca aspirație umană, ca dorință ce tinde spre Dumnezeu. Dacă la începutul creștinismului cele două concepte se aflau în opoziție, de-a lungul timpului ele au avut numeroase puncte de confluență, astfel că a devenit dificil de răspuns care dintre ele definesc mai bine ideea de iubire creștină.
”Dacă ideea de agape este ca un pârâu care, în istoria creștinismului, curge pe un făgaș extrem de îngust, iar uneori pare că se pierde cu totul, eros-ul este fluviul larg ce se revarsă din albie, mătură totul în urma lui și, de aceea, nici nu poate fi stăvilit teoretic și încadrat sistematic, iar când pătrunde în creștinism caută să clatine agape și să-i ia locul.” (Anders Nygren)
Întrucât iubirea este o temă atât de prezentă în toată literatura, implicit și în literatura studiată la școală, o astfel de lectură, pusă în relație cu textele studiate, ar fi un interesant punct de plecare pentru meditație.
Comentarii recente