dec. 18, 2019 |
Cartea „Mințile lui Billy Milligan” de Daniel Keyes se bazează pe fapte reale, întrucât este povestit cazul lui Billy Stanley Milligan, care la 22 de ani este acuzat de viol de către trei studente dintr-un campus universitar din Ohio. Ulterior procurorii află adevărul sinistru, și acesta fiind că Billy suferea de personalitate multiplă și avea 24 de personalități. Cartea este o biografie a lui Billy, un mod de a vedea problema din altă perspectivă, perspectiva victimei. Problemele lui Billy încep din copilărie, când, tatăl său se sinucide, iar mama sa se recăsătorește cu altcineva. Tatăl său vitreg avea să fie abuzatorul, întrucât Billy este agresat de acesta, atât fizic cât și verbal, atunci disociindu-se pentru prima dată. De atunci acesta a dezvoltat încă 22 de personalități care îl fac să fie din ce în ce mai confuz, să „piardă tot mai mult timp” și să-l aducă în pragul sinuciderii. Personalitațile, pentru a se salva, știind consecintele sinuciderii băiatului, îl „adorm” pe Billy, pentru binele tuturor, și în special al lui.
Pe parcursul poveștii, descoperim odată cu psihiatrii și psihologii toate personalitațile lui Billy, și totodată această descoperire duce la evoluția în domeniul psihologiei, aducând în scenă problemele oamenilor ce suferă de personalitate multiplă. La acea vreme, 1970, oamenii care aveau probleme mintale nu aveau parte de tratamentul corespunzător, iar Billy este unul din milioanele de oameni care a avut de supraviețuit într-un sistem corupt, în care nevoile umane sunt puse pe ultimult loc, iar viața este o supraviețuire continuă.
Un alt subiect abordat este modul în care privim interacțiunea cu personalitățile. Pe parcursul cărții, personalitățile explică modul lor de a „ieși la lumină”. Acestea spun că ele se află într-o cameră întunecată din mintea lui Billy în care se află un punct luminos. În momentul în care o personalitate intra în lumină, acesta preia controlul asupra conștiinței lui Billy temporar. Acestea ieșeau când abilitățile lor erau necesare situației. Probabil că nu vom ști niciodată dacă Milligan a păcălit o întreagă lume sau chiar a fost victima propriei bolii, aici totul rămâne la credințele cititorului. în final, motivul pentru care am ales această carte este pentru că m-am regăsit în ea, în reprezentarea realitătii în care trăim și m-a făcut să-mi deschid ochii și inima la tabloul pe care oamenii contemporani îl pictează în fața mea.
Avram Atelia, clasa a X-a
Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți
dec. 18, 2019 |
Romanul realist este ancorat în realitate, dar oferă totodată cititorului o poveste de dragoste neașteptată. Tema romanului face referire la statutul femeii în secolul al XVII-lea. Prin această scriere este adusă o critică societății atât pentru condițiile de trai, cât și pentru situația femeii din acea vreme. Dacă o femeie nu avea bani sau nu era căsătorită, aceasta era limitată la meserii prost plătite, cum ar fi cea de guvernantă.
Experiențele trăite de către autoare sunt evocate și în scrierile sale. Acestea nu au reprezentat pentru ea o oportunitate de a evada din realitatea cruntă, ci tocmai o destăinuire în care prezintă realitatea, așa cum era ea. De aceea, Charlotte și Jane trec prin experiențe asemănătoare. Autoarea, asemenea protagonistei, rămâne orfană de mică, mama sa murind de cancer. Tatăl său, fiind rece și violent, îi dă pe copii în grija surorii mamei lor. Ambele femei dau dovadă de un caracter puternic.
Textul are trei părți distincte. La început este relatată copilăria lui Jane, începând cu perioada de după moartea mamei sale. Urmează o perioadă în care fata locuiește la Școala Lowood, apoi, devenind mai matură, obține postul de guvernantă la conacul Thornfield.
Bianca Halunga, clasa a X-a
Colegiul Național ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți 
dec. 17, 2019 |
Ghiorghiu Andra-Maria clasa a IX a
Colegiul Naţional ,,Gheorghe Munteanu Murgoci”
„O familie frumoasă şi distinsă.
O insulă privată.
O fată vulnerabilă şi îndrăgostită.
Un băiat curajos, plin de pasiune.
Un grup de patru prieteni, Mincinoşii, a căror prietenie se dovedeşte a fi distructivă.
O revoltă. Un accident. Un secret.
Minciună după minciună.
Dragoste adevărată.
Adevărul.”
Această carte care, la prima vedere, te duce cu gândul la o dramă adolescentină, de dragoste neîmplinită, se dovedeşte a fi de o frumuseţe şi profunzime şocantă şi tulburătoare, în care se pune accent pe cât de înşelătoare sunt aparenţele, cât de obsedante pot deveni acestea, dar se accentuează şi intensitatea trăirilor adolescenţei, a dragostei naive şi a dorinţei de a se revolta, a încălca regulile.
Cadence este personajul principal, aceasta caracterizându-se încă din primele pagini:
„Numele meu întreg este Cadence Sinclair Eastman. Locuiesc în Burlington, Vermont, împreună cu mami şi trei câini. Am aproape optsprezece ani. (…) Eram drăguţă, dar acum arăt de parcă aş fi bolnavă. E adevărat că sufăr de migrene de când am avut accidentul. (…) Îmi plac întorsăturile de frază. Aţi văzut?”
Este prima moştenitoare a familiei Sinclair, familie pentru care aparenţele sunt esenţiale şi, în final, distructive. Cadence trebuia să fie perfecţiunea întruchipată, dar dragostea ce i-o poartă lui Gat, minciunile şi misteriosul accident, o împiedică.
Povestea celor doi reprezintă clişeul îndrăgostiţilor care provin din lumi diferite, dar care se completează, în modul lor unic. Cadence este moştenitoarea unei familii „perfecte” şi înstărite, împreună cu Gat, orfan de tată, „ambiţie şi cafea tare”, după cum îl descrie ea. Dragostea lor era oarecum copilărească şi inocentă, aceştia ascunzându-se pentru a fi împreună şi lăsându-şi bileţele sub pernă, alături de cadouri micuţe.
„Cineva a scris la un moment dat că un roman ar trebui să provoace o serie de mici uimiri. Obţin aceleaşi lucru petrecând o oră împreună cu tine
De asemenea, uite o periuţă verde legată cu panglocă.
Îmi exprimă, inadecvat, sentimentele.
Mai bun decât ciocolata a fost să fiu împreună cu tine azi-noapte.
Ce prost sunt, credeam că nimic nu poate fi mai bun decât ciocolata.
Ca gest profund, simbolic, îţi ofer acest baton de Vosges, pe care l-am luat când am fost cu toţii în Edgartown. Poţi să-l mănânci sau doar să stai lângă el, simţindu-te superioară.”
Mincinoşii: Cadence, Johnny, Mirren şi Gat. Patru persoane care sunt complet diferite. Deşi opuşi din punctul de vedere al personalităţii, cei patru adolescenţi şi-au petrecut verile împreună, pe insula izolată a familiei Sinclair, aceştia unindu-se în mod inconştient, împotriva mincinilor adulţilor.
„Johnny e ca argintul-viu, sudoare şi sarcasm.”
„Mirren, numai miere şi zahăr, curiozitate şi ploaie.”
Personajele, precum şi acţiunea, sunt prezentate într-un mod diferit şi special. Romanul nu oferă descrieri detaliate, fapt ce face lectura surprinzătoare, încărcată de suspans şi încordare. Toate evenimentele sunt povestite din perspectiva lui Cadence, care suferă de amnezie în urma unui accident ce este dezvăluit în ultimele pagini, oferind un răspuns la întrebările cititorului de pe parcursul cărţii şi creând altele. Astfel, romanul întruchipează, de fapt, un fir încurcat al gândurilor fetei, împletite cu trecutul.
Răsturnarea situaţiei este învăluită într-un mister intrigant, ce impresionează prin complexitate şi îl determină pe cititor să caute un mod de a afla adevărul. Atenţia cu care a fost construită acţiunea îi dă un farmec aparte romanului, lucru ce m-a captivat la această lectură. În opinia mea, „Mincinoşii”, de E. Lockhart este o carte ce atrage cititorii într-un labirint de sentimente, amintiri şi gânduri.
dec. 17, 2019 |
Ion Raisa clasa a IX-a
Colegiul Naţional ,,Gheorghe Munteanu Murgoci”
„Pacienta tăcută” de Alex Michaelides atrage cititorul încă din descriere…o descriere şocantă, care ne ghidează către o carte plină de intrigi şi suspans, termenii de bază ai unui thriller bun şi promiţător.
Sentimentele pe care mi le-a provocat această carte sunt, în mare parte, de confuzie, iar celorlalte nici măcar eu nu pot să le descifrez sensul. Cartea s-a jucat cu mintea mea şi încă mă resimt.
Alicia este un artist, o pictoriţă talentată cu o carieră strălucitoare şi o căsnicie perfectă. „Căsnicie perfectă” până în seara în care îşi ucide soţul, împuşcându-l de cinci ori în faţă. Din acel moment, nu mai scoate nicio vorbă şi devine „pacienta tăcută”, la spitalul de psihiatrie „The Grove”, unde comportamentul îi este de neînţeles. Tăcerea ei este motivul intrigii, deoarece vrei să ştii neapărat ce i s-a întâmplat şi ce anume a determinat-o să ajungă în stadiul acesta.
Un alt personaj la fel de intersat, ca şi noi, cititorii, de povestea ei, este Theo, psihoterapeutul Aliciei şi, aparent, singura ei şansă de a spune adevărul. Până atunci, gândurile că Theo ar fi putut avea un rol mai important în viaţa Aliciei nu erau prezente. Cu cât citeam mai mult şi aflam mai multe detalii interesante, cu atât mai repede voiam să ştiu ce se va întâmpla. Chiar când credeam că ceva se leagă, atunci apărea punctul culminant. Povestea nu te lasă să îţi tragi propriile concluzii. Devenise o obişnuinţă să mă aştept să se întâmple ceva care să-mi schimbe cursul gândirii.
În concluzie, cartea „Pacienta Tăcută” de Alex Michaelides îşi merită titlul de „Thrillerul anului 2019”, fiind o carte de debut.
dec. 16, 2019 |
E un roman de aventură (marinari, vecini, prietenie, căutătoare de chestii, fidilipom și pidililei…)
Mi-a plăcut că această carte era mereu imprevizibilă, ca personajul principal. Mi se pare amuzant că Pippi își dădea seama când făcea o năzbâtie, chiar se supăra, dar, la scurt timp, făcea altă prostie.
Am îndrăgit-o pe Pippi pentru curajul său, pentru faptul că era foarte puternică (sufletește) și pentru sinceritatea sa.
Pippi, o fetiță ce trăise pe mare, se mută singură în Vila Villekulla, unde întâlnește doi copii, Tommy și Annika, devenind prieteni. Pippi, care era o căutătoare-de-chestii, se dovedește a fi foarte puternică atunci când se ia la harță cu alți cinci copii și „învinge”.
Într-o zi, polițiștii află că Pippi era orfană și încearcă să o ducă la o casă de copii, iar fetița se apucă să joace leapșa cu ei!
Trăind pe mare, Pippi nu a mers niciodată la școală, dar Tommy și Annika o conving că ar trebui să încerce măcar, gândindu-se că școala ar fi mai amuzantă cu această fetiță prin preajmă. Planul lor nu a funcționat, însă, astfel că Pippi decide că se va întoarce la școală altă dată.
Copiii mai au un plan: să o ducă pe fetiță la circ. Ajunsă acolo, ea crede că e nevoie să intervină în spectacol, dar ideea nu a fost la fel de bine privită și de angajații circului…
Fiind singură acasă și „lipsită de apărare”, hoții îi fac „o vizită” fetei, care… joacă scoțiana cu ei! La scurt timp după întâmplarea cu hoții, fata e invitată la o cafea de părinții vecinilor ei. Fetița se comportă „ca atare”: mănâncă tot tortul, sparge ceștile de ceai și mai face și alte năzbâtii.
După toate prostiile pe care le-a făcut în timpul vizitei, Pippi nu are o reputație prea bună în oraș, de aceea toți sunt uimiți când salvează viețile a doi copii.
De aniversarea ei, fata explorează podul „bântuit” și, în stilul caracteristic, mai găsește o sursă de năzbâtii: trei pistoale, cu care să se joace!
dec. 16, 2019 |
Cum ar fi ca la vârsta de 16 ani să ai puterea de a salva sau de a distruge Olimpul?
Toată vara, semizeii s-au antrenat pentru război. Percy trebuia să facă un lucru înfricoșător: baie în Styx, ca să devină invincibil pentru lupta cu titanii. Războiul pentru cucerirea Olimpului (suprapus Manhattanului geografic) începu. Muritorii sunt adormiți de Morfeu, iar semizeii își fac tabăra în Olimp. Și, pentru că deja Cronos ataca, fiecare pod era păzit de ocupanții câte unei cabane din tabăra semizeilor. Excepție unul, până când vânătoresele lui Artemis își fac apariția. Percy și armata lui trec cu bine de prima noapte, dar, în următoarea, Prometeu își face apariția cu o ofertă de pace. Totuși, Cronos nu voia să se mulțumească decât cu a cuceri Olimpul, astfel că luptele se reiau și, când sunt pe cale să fie depășiți numeric, Chiron și rudele lui, „poneii petrecăreți” își fac salvator apariția.
Situația se dezechilibrează din nou când semizeii descoperă că în ajutorul lui Cronos s-a implicat și Typhon și, dacă Poseidon, divinul părinte al lui Percy, nu i-ar fi ajutat să îl adoarmă, tabăra semizeilor ar fi fost distrusă, iar Olimpul cucerit. Ceea ce puțini știau era că invincibilitatea lui Cronos (care a pus stăpânire pe trupul lui Luke, vechiul prieten al lui Percy) se datora unei băi în Styx, dar că rezistența presupunea că, sufletește, cel care se scufundă în Styx trebuie să își creeze o legătură puternică și ascunsă cu lumea amintirilor și a emoțiilor personale. Așa că, atunci când, rănit, Luke își reia pentru o clipă în stăpânire trupul bântuit de Cronos, primul lucru pe care i-l cere lui Percy este un cuțit. Percy e în fața unei decizii grele, dar cu un singur răspuns posibil: înmânează cuțitul lui Luke, deși știe că se va sinucide. Luke se înjunghie, distrugând astfel șansa lui Cronos de a rămâne întrupat. Războiul e câștigat și, drept recompensă, zeii vor să îl facă pe Percy nemuritor, dar acesta nu a vrut.
El și-a dorit ca toți semizeii să fie recunoscuți de părinții lor divini până la vârsta de 13 ani. După terminarea războiului, au plecat cu toții spre tabăra semizeilor, unde au sărbătorit o săptămână întreagă.
Comentarii recente