aug. 15, 2024 |
Mă numesc Ioana Caranaș, sunt elevă în clasa a VII-a la Liceul Teoretic Gelu Voievod și doresc să vă prezint cartea mea preferată – Insula roboților. O roboțică pe nume Roz aterizează pe o insulă pustie împreună cu alți roboți, însă ea rămâne singura supraviețuitoare. Misiunea ei er
a să rămână cât mai mult în viață. Caută un adăpost, cercetează zona și îi cade în cap un pui de pasăre pe care îl adoptă. Dacă aș fi fost în locul ei, aș fi mers cu puiul la adăpost, i-aș fi făcut un cuib și apoi a, fi mers să caut de mâncare. Roz este o bună stăpână pentru acea pasăre, își dezvăluie emoțiile, fericirea. De la ea putem învăța ce înseamnă prietenia, bucuria de a trăi și responsabilitatea față de ceilalți.
aug. 15, 2024 |
Sunt Timea Nagy, elevă în clasa a V-a la Liceul Teoretic „Gelu Voievod”, Gilău. Cartea pe care doresc să o prezint în rândurile ce urmează am citit-o la recomandarea mamei mele care și-a adus astfel aminte de anii copilăriei. Într-o discuție, am întrebat-o ce citea ea la vârsta mea și, mai ales, ce i-a plăcut mai mult din lecturile ei și am primit răspunsul: Recreația mare, de Mircea Sântimbreanu. Chiar în aceeași zi am comandat-o și abia așteptam să descopăr și eu cartea preferată a mamei.
Când a sosit coletul și am primit cartea, la prima vedere am crezut că va fi greu să o citesc pentru că avea foarte multe pagini, dar totuși am zis că trebuie să încerc să văd dacă îmi place sau nu.
Ce pot să spun însă este faptul că a mi-a plăcut foarte mult cum era structurată, ca o colecție de întâmplări din viața elevilor, cu bune și cu rele, dar cu foarte, foarte mult umor.
Cartea Recreația Mare a fost publicată în anul 1965 ca un jurnal din perioada când autorul a fost profesor de istorie. Ea cuprinde o serie de 91 de întâmplări hazlii din care putem trage multe învățături. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant la aceste texte este faptul că, deși sunt foarte vechi, ele sunt totuși foarte actuale, fiind valabile și pentru noi, elevii de astăzi. De exemplu, în povestirea „Un șmecher la lecție”, Matei, poreclit Tilică, este ascultat la istorie. Deși pretinde că a învățat, acesta nu știe răspunsurile la întrebările profesorului, încearcă să îi convingă pe colegi să îi șoptească, iar în final îl acuză pe profesor că l-a încurcat. La fel, în povestirea Hamurabi, Eugenița este o elevă inventivă, care, în loc să învețe, folosește diverse trucuri (ridică mâna ca și cum ar ști răspunsul, dar când profesorul vrea să o numească își scapă creioanele pe jos sau tușește… pentru a păcăli profesorul). Bineînțeles, la final, este prinsă.
În alte povestiri, ni se arată cum anumiți prieteni pot profita de bunătatea noastră, ca în „Cel mai bun prieten” sau „Necunoscut la adresă ”, cum nu trebuie să ne jucăm cu sentimentele celor mai mici ca noi în „Oameni fără imaginație”, adică un fel de bullying actual.
Cartea este plină de umor, dar și de învățăminte, finalul fiecărei povestiri ascunde o morală și arată ce urmări poate avea un anume comportament.
Mi-a plăcut foarte mult limbajul folosit de autor, care este unul simplu, pe înțelesul no
stru și consider că această carte este o lectură ușoară care ne distrează, dar ne și oferă multe pilde și învățături.
În final, pentru că, personal, îmi plac foarte mult citatele, am găsit și în această carte unul: „O minte fără cărți este ca o pasăre fără aripi!”.
aug. 15, 2024 |
Sunt Andrei Fodor, elev în clasa a VI-a la Liceul Teoretic „Gelu Voievod” și vă recomand o carte fascinantă, magică. ,,Pădurea fermecată” de Enid Blyton este o poveste minunată despre patru copii: Jack, Lucy, Philip și Dinah. Ei descoperă o lume fabuloasă în adâncul unei păduri. Împreună, ei se întâlnesc cu zâne, elfi și alte creaturi fantastice, rezolvând mistere și înfruntând provocări pe parcursul călatoriei lor.
Partea mea preferată din ,,Pădurea fermecată” este momentul în care copiii descoperă o poartă secretă care îi duce într-o lume magică, plină de aventuri și surprize. Este un moment plin de mister și emoție, care te ține cu sufletul la gură.
Copiii au descoperit creaturi magice, plante neobișnuite și locuri fermecate în lumea magică din spatele porții secrete din pădurea fermecată. Aceste descoperiri i-au purtat în aventuri incredibile.
Cea mai mare aventura a lor a fost atunci când au explorat un castel vechi și misterios din adâncurile pădurii fermecate. Acolo au întâlnit un vrăjitor înțelept care i-a ghidat într-o călatorie plină de provocări și învățăminte magice.
Din aceasta carte am învățat că prietenia și curajul sunt esențiale atunci când te confrunți cu necunoscutul. De asemenea, am învățat că lumea este plină de mistere și că trebuie să fim mereu deschiși la noi experiențe și aventuri.
aug. 15, 2024 |
Mă numesc Luca Stoica, sunt elev în clasa a VI-a la Liceul Teoretic „Gelu Voievod” din Gilău și vă mărturisesc că am avut de ales dintre multe cărți frumoase și interesante, iar eu sper să fi luat decizia cea bună. Am decis să prezint o carte plină de aventură și magie: „Harry Potter și camera secretelor”, al doilea volum din seria „Harry Potter”. După cum am scris mai sus, este o carte foarte interesantă și plină de mister la tot pasul, iar când m-am apucat de serie, nu mi-a venit să cred ce repede am terminat-o.
Harry Potter are o vară plină: petrece o aniversare groaznică, primește avertizări sinistre de la un elf de casă pe nume Dobby și fuge de la familia Dursley cu mașina zburătoare a prietenului său, Ron. La Hogwarts începe un nou an școlar, iar Harry aude niște șoapte ciudate pe coridoare goale. Apoi au loc mai multe atacuri misterioase, previziunile lui Dobby par să se adeverească.
În acest volum, Harry Potter a trecut prin multe aventuri și și-a arătat curajul și devotamentul față de Ron Weasley, Hermione Granger și mulți alți prieteni, care nu îi erau alături întotdeauna.
Dacă eram eu în locul lui Harry Potter, nu cred că salvam Hogwarts nici măcar de Quirrell, care era sub stăpânirea lui Voldemort, moștenitor al lui Slytherin Salazar. De aceea, Harry Potter este un adevărat erou care și-ar da viața ca ceilalți să poată trăi în siguranță.
Despre profesorul Snape nu am o părere prea bună, de fiecare dată când Harry era nevoit să încalce regulile puse de Dumbledore, fiind în stare de urgență, găsea mereu o cale prin care Harry Potter să fie exmatriculat sau pedepsit. În schimb, ceilalți profesorii sunt drăguți cu Harry, măcar că Lockhart voia să îi ștreagă amitirile cu adevărul despre el.
Aș recomnda această carte, deoarece este plină de mister, magie și animale fantastice. Dacă te apuci de întreaga serie, nici nu știi când ai citit-o. Cărțile „Harry Potter” nu sunt trecătoare ca alte lucruri, ele stau și așteaptă să te facă mai vesel, dacă ești trist.
aug. 15, 2024 |
Romanul Veronicăi D. Niculescu, „O vară cu Isidor”, a fost publicat în România, în anul 2017, la Editura Polirom și are multiple teme, printre care prietenia și libertatea.
Acest roman surprinde povestea Serenei, o fată de 13 ani, care vine cu o idee trăsnită, în urma unei știri văzute la TV. Respectiva știre era despre cum condorul Isidor preluase titlul de cel mai bătrân locatar al Grădinii Zoo Băneasa, în urma decesului unui cimpanzeu. Fata, văzând imagini cu el dintr-o cușcă foarte mică de la zoo, în care de abia încăpea, este cuprinsă de un sentiment de vinovăție. Aceasta își imaginează cât de greu trebuie să-i fie unei asemeni păsări impozante, precum un condor, să stea închisă atâta timp, să nu poată să zboare sau să simtă vântul bătând sub aripile sale și ridicându-l mai sus de noi, muritorii condamnați doar să admirăm. Își imaginează cum este să-ți fie întemnițată libertatea de niște bucăți de fier. Așa că pune la cale un plan pentru a ajuta acest biet condor: își propune să-l ajute să devină liber. Se furișează și reușește să-l elibereze.
Când îl vede afară din cușcă, Serena se așteaptă ca acesta să-și ia zborul, însă, spre surprinderea ei, condorul Isidor nu știa să zboare. Fără să stea prea mult pe gânduri, îl bagă într-un taxi și-l duce acasă. Îl ascunde în camera sa și aici are o surpriză mai mare decât cea de la zoo: Isidor știa să scrie și să citească.
Ce faci cu un condor care nu știe să zboare, dar este înzestrat cu o inteligență desăvârșită pentru o pasăre și trebuie să-l ascunzi în camera ta? Ei bine, Serena nu deține răspunsul la acestă întrebare, deci cei doi noi prieteni trec prin niște experiențe interesante, periculoase, dar care îi fac mai puternici decât la început.
Această carte ne demonstrează că prietenia și sentimentul de grijă apar unde te aștepți mai puțin. Prietenia nu are cerințe sau standarde, este clădită din iubire, încredere și sacrificiu, iar prietenia adevărată, atunci când este găsită, este un semn clar de iubire divină. Noi, oamenii, o găsim fie în semenii noștri, fie în animale, la fel ca Serena.
Aceasta dă dovadă de curaj și bunăvoință atunci când îl eliberează pe Isidor, iar pe parcursul aventurii lor, descoperim că este, de asemenea bună, răbdătoare, altruistă și chiar iubitoare. Serena devine o luptătoare pentru libertate și o prietenă de care orice condor are nevoie. Nici Isidor nu trece neobservat, el însuși devenind un prieten nemaipomenit, care o îndrăgește pe Serena și ar face orice să nu o supere sau să nu fie prinși. Împreună sunt o echipă imbatabilă, care luptă pentru eliberarea de frică și de prejudecăți.
Libertatea este un drept cu care ne naștem, dar, uneori ne este luat fără ca noi să ne dăm seama. Ne este îngrădit de persoane care nu ne vor întotdeauna binele, iar noi, orbi ca un condor căruia i-au intrat razele de soare în ochi, ascultăm și ne supunem. De asemenea, și noi singuri ne îngrădim libertatea, deoarece ne lăsăm copleșiți de emoții, de frică, de cum îi afecteză asta pe cei din jur, de ce vor zice cei din jur sau pur și simplu credem că nu suntem destul de buni.
Toate aceste sentimente sunt vii înăuntrul nostru și ne fac să trăim, pierzând lucruri, experiențe și poate chiar persoane. Într-devăr, libertatea fiecăruia dintre noi se termină unde începe libertatea celuilalt, dar atâta timp căt nimeni nu este afectat, nu avem nicio scuză pentru care să lăsăm teama să ne conducă și să uităm să trăim liberi. Isidor a fost captiv într-o cușcă pentru că așa au decis alții. Condorul, datorită Serenei, acum este liber.
Hai să nu rămânem captivi când încă avem puterea de a zbura și de a descoperi orizonturi noi!
Cărbunaru Maya, clasa a VIII-a B
Colegiul Național,,Traian”, Drobeta Turnu Severin
aug. 15, 2024 |
Val are 10 ani și face parte dintr-o familie frumoasă. Este singur la părinți. Îi place să se joace în aer liber și să citească povești. Într-o zi el este cuprins de dorul bunicului său care a plecat fără putință de întoarcere în Cetatea Sufletelor. Val decide să caute cetatea, cu toate că nu este trecută pe nici o harta care să existe.
El decide să facă această aventură cu Malila (o broasca țestoasă care a întâlnit-o cu puțin timp înainte de plecare). Val pleacă într-o călătorie provocatoare pentru el și Malila. Ei trec prin numeroase probe de foc cum ar fi: probe de curaj multe întrebări fără răspuns și cu descoperiri care se fac la sfârșitul copilăriei.
Drumul îi duce pe Val și Malila în mare la Ela (o caracatiță care știe să vindece rănile sufletești prin povesti), apoi într-un oraș ciudat care era în continuă mișcare din cauza locuitorilor care aveau puterea cuvântului. Apoi în ținutul unui balaur pe nume O, după care în palatul Lunii. În acel palat ”stăpânesc,, visele tuturor tainelor omenești. Val își dă seama că în acel palat se află la capătul drumului și că pentru el abia atunci începea marea aventură.
Mie mi-a plăcut cartea pentru că este povestea unui personaj care nu s-a dat bătut indiferent de problema cu care urma sa se confrunte si asta îl face sa fie pozitiv, lucru deosebit pentru un copil de vârsta mea.
Nu mi-a plăcut faptul că Val a plecat fără să își anunțe părinții. Aceștia își puteau face griji pentru el.
Cartea se citește repede și este plina de surprize, când crezi ca totul este liniștit atunci intervine ceva neobișnuit.
Mie mi-a atras atenția faptul că Val își dorea cu orice preț să își găsească bunicul care a plecat în Cetatea Sufletelor.
Zlate Andreea, clasa a VI-a
Școala Gimnaziala D. D. Patrascanu Tomesti, j6d. Iasi
Comentarii recente