aug. 10, 2026 |
Într-o seară de toamnă din anul 1949, o scrisoare de la doamna Helene Hanff ajunge în cutia poștală a librăriei britanice Marks & Co. Helene trimite o listă cu cele mai dorite cărți ale ei, în speranța de a le găsi în acest colț de paradis din Londra. În New York, unde trăiește, „nu se găsește niciodată nimic”. Așa începe o prietenie cum rar se poate trăi și povesti.
Prin insistența Helenei, ușor, ușor, proprietarul bibliotecii, Frank Doel, începe să-i dezvăluie, în scrisorile care însoțesc pachetele de cărți, mici detalii despre viața de după război a englezului și despre promisa prosperitate care nu mai vine. Cu timpul, cărțile pe care librăria le trimite peste Ocean încep să fie acompaniate, de câteva ori pe an, inclusiv de cadouri. Iar generozitatea sinceră primește un răspuns: când Helene află că londonezii sunt încă supuși raționalizării alimentelor de după război, începe să expedieze pachete cu alimente care să le facă viața mai ușoară oamenilor de la Marks & Co. De sărbători și cu alte ocazii, are grijă să aleagă lucruri care să-i distreze sau să le fie utile. Așa se face că, din State, încep să vină ouă și carne, materiale de cusut, până și ciorapi pentru soția și fiicele lui Frank. Drept mulțumire, familia Doel o roagă pe vecina lor irlandeză, doamna Mary Boulton, să coasă o față de masă pentru Helene. Din acea zi, doamna Boulton e și ea inclusă în gândurile și scrisorile Helenei, ca și în pachetele ei cu daruri. Cercul prieteniei se lărgește cum nu se poate mai firesc.
Corespondența dintre Helene și librarii din Charing Cross ajunge să se întindă pe două decenii și, deși conversațiile lor se concentrează în principal asupra cărților pe care domnișoara Hanff preferă să le citească, există ceva deosebit de fermecător în scrisorile în sine. Farmecul lor stă în simplitate. Scrisorile emană o amabilitate și o deschidere lipsite de egoism, precum și bucuria oamenilor de a ajunge mai ușor unii la alții, prin intermediul lor.
Până la final, Helene nu îi mai scrie doar lui Frank; corespondează, la fel de firesc, cu colegii lui, cu soția, cu fiicele și cu vecina irlandeză, doamna Boulton. Ceea ce a început ca o simplă tranzacție s-a transformat într-o țesătură de prietenii adevărate între oameni hotărâți să le pese unii de alții, deși nu se întâlniseră niciodată față în față.
Am citit această carte într-un tren care mă aducea acasă de la mare. Stătuse o săptămână în ghiozdan, fără să fie deschisă. Simțise razele soarelui pe copertă și parcursese discret distanța care pare a exista adesea între oameni aparent necunoscuți, ca și personajele din paginile ei. Odată ce am început-o, timpul a încetinit. Să fii parte a acestei călătorii care comprimă timpul îți taie respirația. Anii se schimbă de la o scrisoare la alta, generațiile se transformă, singurul lucru care rămâne constant este omenia fiecărui personaj.
„Str. Charing Cross Nr. 84” m-a făcut să îmi închipui, cu un dor necunoscut generației mele, vremurile în care puteai scrie o scrisoare unei librării de oriunde de pe hartă și unul dintre angajați îți răspundea politicos adresându-ți-se cu „Domnișoară”. M-a făcut să tânjesc după o vreme în care oamenii scriau scrisori, în general. Corespondența este o artă pierdută și, deși aș ezita să numesc scrisorile Helenei „artă”, în sensul clasic (bariera unui întreg ocean i-a oferit probabil curajul de a scrie cu mai multă libertate decât ar fi făcut-o dacă destinatarul ei ar fi locuit după colț), scrisorile ei au dezvăluit o altfel de artă: a prieteniei.
Umanitate, căldură, umor și iubire – toate acestea au avut timp să se infuzeze precum o ceașcă fierbinte de ceai englezesc, dându-le Helenei și lui Frank Doel răgazul necesar pentru a-și scrie scrisorile și pentru a aștepta, fără grabă, un răspuns. În aparenta ei banalitate, scrierea unei scrisori cere dedicare, atenție și răbdare. Iar aceste virtuți sunt esențiale pentru o prietenie profundă. Nu e de mirare, așadar, că ceea ce a început ca o comunicare utilitară a devenit, prin mirajul scrisului de mână, prietenie autentică.
În era noastră digitală, e greu să ne imaginăm astfel de legături. Desigur, comentăm la articolele celorlalți, dăm like fotografiilor postate pe Instagram, trimitem emoji-uri în abisul reacțiilor la story-uri. Aceste interacțiuni ne pot face să simțim că ne-am conectat unii cu alții, dar eu cred că s-a pierdut ceva prețios în trecerea de la corespondența fizică la cea digitală. Când interacționăm digital, nivelul de implicare este scăzut. Nimeni nu se așteaptă la mai mult decât un simplu „like” care să confirme că ai văzut comentariul. Nu are loc o interacțiune autentică, nu apare, în timp, o relație adevărată.
Scrisorile (sub orice formă, dar mai ales cele scrise de mână) mi se par un semn al angajamentului față de relații, un fel de rezistență în era comunicării instantanee cu risc și implicare minime. Tânjesc după prietenii precum cele pe care le-a legat Helene Hanff și cred că nu sunt singura – e unul dintre motivele pentru care această carte a atins inimile atât de multor oameni. Nu am ajuns la librăria din Charing Cross Road, dar scrisorile Helenei m-au făcut să simt că fac parte din viața celor de acolo.
Prietenia dintre Frank și Helene depășește paginile scrisorilor lor și ne invită să revenim la o comunicare simplă, dar autentică, unii cu alții. Dacă ai nevoie de o lectură bună anul acesta, îți recomand „Str. Charing Cross Nr. 84”. E un punct de lumină și căldură într-o lume permanent conectată, dar din ce în ce mai însingurată.
Mara Pădureț
mart. 6, 2024 |
Draga Mark Twain, am venit cu propunerea de a iti oferi o carte. Aceasta se numeste „Povesteste-mi ceva ” , de Sharon Creech. Acum iti voi spune ce se intampla in ea , Salamanca Tree Hiddle sau cum ii spuneau toti Sal. Ea impreuna cu bunicii ei porneste intr-o aventura cu masina , din Ohio pana in Idaho . Cei trei strabat America de la est la vest , si ca sa treaca timpul mai repede , bunica o roaga pe Sal sa-i povesteasca ceva. Timp de sase zile , adica cat dureaza călătoria , Sal le spune povestea unei prietene foarte bune de a ei, pe care o cheama Phoebe ,si le vorbeste despre imaginatia ei . Apoi despre mama disparuta , despre biletele misterioase pe care cineva le lasa pe veranda si despre nebunul pe care il tot intalneste prin oras. Si poveste dupa poveste descopera ca nu mai vorbeste despre altcineva , ci chiar despre ea .
mart. 6, 2024 |
Dragă J.K. Rowling,
Numele meu este Leia și anul acesta împlinesc 12 ani . Îți mulțumesc mult că ai scris Harry Potter. Este cartea mea favorită.
Însă, aș dori să-ți recomand o carte, dacă nu te deranjează. Se numește One Piece. Cartea este o serie manga japonez scrisă de Eiichiro Oda. One Piece urmărește aventurile lui Monkey D. Luffy, un adoleșcent de 19 ani, care obține puteri supernaturale după ce mănâncă un fruct magic. Echipajul său de pirați se numește „Straw Hats” . Visul lui Monkey D. Luffy este să găsească cea mai mare comoară din lume, One Piece, devenind astfel următorul Rege al Piraților.
Echipajul ,,Pălăriilor de paie” este un echipaj de pirați care s-a format în Marea de Est.
,,Straw Hats” sau ,,Pălăriile de paie” sunt numiți așa fiindcă Luffy are o pălărie de paie, primită de la Shanks Roșcatul. Alături de Luffy ,în echipajul lui sunt: Sanji un bun bucătar care dorește să gătească în East Blue, Nami care visează să facă o hartă a lumii întregi, Roronoa Zoro visul lui este să devină cel mai bun spandasin din lume,iar Usopp visul lui este sa devină un brav luptător pe mare, precum tatăl său Yasopp.
Nu-ți spun mai multe detalii , fiindcă eu chiar aș dori să citești cartea sau manga-ul sau puteți viziona anime-ul sau filmul!
Sper că o să citiți cartea!
Cu drag,
𝓛𝓮𝓲𝓪 ♡
mai 29, 2023 |
Degeratu Andrada, Clasa a IX-a, C.N.V.A. Bacau
Autor: Alex Michaelides
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2019
Numar de pagini: 368
„Pacienta tăcută” este un thriller psihologic scris de Alex Michaelides, care te captivează de la prima pagină până la ultima. Cu o intrigă complexă și personaje bine dezvoltate, acest roman te ține în suspans și îți provoacă mintea într-un mod captivant.
Povestea se învârte în jurul Aliciei Berenson, o pictoriță talentată care a fost condamnată la o clinică psihiatrică în urma asasinării soțului ei. Alicia refuză să vorbească și pare complet închisă în propria ei lume. Theo Faber, un terapeut obsedat de cazul Alicia, își propune să descopere motivul din spatele tăcerii sale și să dezlege misterul întunecat al crimei.
Unul dintre aspectele remarcabile ale cărții este narativa captivantă și stilul de scriere al autorului. Alex Michaelides îmbină abil elemente de terapie, artă și psihologie în poveste, oferindu-ne o privire adâncă în mintea personajelor și în complexitatea condiției umane. Paginile se întorc rapid, iar suspansul și tensiunea cresc pe măsură ce descoperim indicii și secretele ascunse în spatele cazului Alicia.
Personajele sunt complexe și bine conturate. Alicia Berenson este un personaj enigmatic, iar povestea ei este prezentată prin intermediul unui jurnal pe care îl scrie în timpul șederii sale în clinică. Theo Faber, terapeutul determinat să o ajute pe Alicia, este un personaj interesant, cu propriile lui secrete și obsesii. Interacțiunea dintre acești doi protagoniști este tensionată și plină de imprevizibil.
Alex Michaelides abordează teme precum vindecarea, demența, identitatea și natura artei în cadrul romanului. Întrebările despre adevăr, memorie și percepție sunt întrețesute cu abilitate în poveste, provocându-ne să ne punem întrebări și să ne punem în discuție propriile convingeri.
„Pacienta tăcută” este o carte captivantă și recomandată în special fanilor genului thriller psihologic. Dacă ești în căutarea unei lecturi tensionate, cu personaje complexe și o poveste plină de secrete și surprize, acest roman îți va oferi o experiență captivantă și plină de satisfacții.
oct. 8, 2022 |
Arheologia iubirii
Cătălin Pavel
Arheologia este știința care, pe baza izvoarelor istorice găsite, desprinde informații, formulează ipoteze și trage concluzii despre fapte petrecute în trecut. Exact aceste lucruri le face Cătălin Pavel în această carte. Ducând cititorul prin diverse ere și epoci, ajungând până la vremurile noastre, autorul combină gândirea unui profesionist și umorul său pentru a discuta o temă greu de abordat, dar des întâlnită : iubirea de cuplu.
Dacă la început, autorul dezvoltă ideea existenței hibrizilor Neanderthal-Sapiens, pornind de la premisa că omul modern are 2-4% ADN provenind de la Homo-Neanderthalis, mai departe descrie cum, la Valdaro și Pelopones, sunt descoperite necropole, în fiecare găsindu-se oasele a doi oameni îmbrățișându-se, de unde izvorăsc nenumărate idei privind identitatea lor și semnificația acestui tip de înmormântare.
Ajungând la greci, vorbește despre diferite scrisori între soți și soții, frați și surori și un jurământ al unei femei, urmate de figurine de lut folosite pentru farmece, iar, la romani, descrie cum arhitectura erotizată a unor clădiri este folosită de Cezar și Augustus pentru a-și declara puterea.
Autorul discută despre vikingi, despre Adam și Eva, abordează trăirile a doi arheologi și multe altele.
Recomand această carte orcui îi place arheologia sau este pasionat de tema iubirii și a evoluției acesteia de-a lungul timpului.
Elev: Apostol Ștefan Lucian Clasa: 10E
Profesor coordonator: Jitaru Ramona
Colegiul Național “ Vasile Alecsandri”
oct. 4, 2022 |
De ce plânge mama?
Editura Arthur, 2022
Începutul cărții, chiar și titlul „ De ce plânge mama?” nu sunt aspectele care te vor face să îndrăgești cartea imediat. Vei prinde drag de ea când vei descoperi cât de complexe și inedite sunt construite personajele și câtă emoție și trăire transmite subiectul ales de autor. S-ar putea spune că este chiar unul de actualitate.
Din această carte vei învăța că o echipă este întotdeauna de neînvins, atâta timp cât luptă pentru un scop comun. Înstrăinarea unuia dintre părinți afectează viața copiilor, iar acest lucru le-a dat curaj Ligiei și lui Radu să parcurgă un drum foarte lung și să își creeze o nouă perspectivă prin care să privească lumea din jur. Dragostea și dorul pe care cei doi frați îl simt față de mama lor, le oferă curajul și puterea necesară. Atunci când în joc este vorba despre o persoană dragă, problemele adulților capată o rezolvare chiar și prin ochii unor copii.
(Alexia Petruțu, Colegiul Național „Vasile ALecsandri” Bacău)
Comentarii recente