sept. 11, 2021 |
Domnul Sconcs
David Walliams
Domnul Sconcs avea o duhoare aparte, care era foarte neplacută. El mai avea și o cățelușă pe nume Ducesa. Domnul Sconcs s-a mutat acum câteva luni în oraș, pe o bancă.
Într-o zi Chloe a decis să vorbească cu el. Fiind Crăciunul, sărbătoarea nepreferată a lui Chloe, ea a primit cinci lite de la mătușa ei, iar ea i-a oferit domnului Sconcs bani, dar el a refuzat. El a cerut doar un cârnăcior. A doua zi ea a luat un cârnăcior și i la dut. Ea era supărată ă sora ei, Annabelle, mai mică cu doi ani decăt ea, primea mai multă atenție decât lui Chloe. Peste câteva zile, Chloe s-a decis să meargă să-l viziteze, în scurt timp a început a picura. Ei au mers într-o cafenea iar, din cauza duhori toți oameni au fugit din Starbucks. În următoarele zile domnul Sconcs a fost invitat de Chloe să locuiască în magazia din spatele casei.
Mama lui Chloe candida la postul de prin-ministru, mergând dis de dimineață prin oraș cerând voturi oamenilor. Ziua urmatoare a venit un ziarist să-i ia interviu pentru ziarul The Times, dar domnul Sconcs a intrat în casă, iar domnul de la ziarul The Times a rămas impresionat că doamna Fărâmă are un suflet mare că primește un vagabond în casa ei. Următoarea zi a apărut pe prima pagină a ziarului. Tot în ziua aceea a primit un telefon de la prin-ministru care a invitat-o la un șou televizat pe nume ,,Ora întrebărilor”. Doamna Fărâmă a izbucnit jignindul pe domnul Sconcs în direct la emisiune.
În următoarea zi, dis-de-dimineață o mulțime de oameni care aveau pancarde pe care scriau ,, Sconcs, prin-ministru’’ etc. Domnul Sconcs a primit un telefon de la prin-ministru care spunea că îl așteaptă la o cană de ceai. Chloe și sora ei Annabelle s-au înțeles pentru prima dată.
Dintr-o dată un elicopter a aterizat în curtea din spate, iar domnul Sconcs și Chloe s-au urcat în elicopter și au mers la prin-ministru, dar Chloe și Sconcs s-au supărat pe prin-ministru fiindcă a jicnit toți vagabonzi. Ei s-au înors cu autobuzul, iar Chloe a aflat tot adevărul despre Sconcs, că de fapt era un lord care era foarte fericit, avea o soție și un copil care trebuia să se nască, dar în Ajunul Craciunului, Sconcs era plecat, iar casa în care locuia a luat foc cu tot cu soția sa.
Chloe a dorit să meargă și ea cu domnul Sconcs, dar el nu a vrut, bătrânul a vorbit cu mama lui Chloe și i-a explicat cât de supărată era fata, iar ea a mers în cameră la fetiță și a început să plângă, putând să o convingă să rămână acasă.
Toată familia Fărâmă era împreună și fericită, peste câteva minute domnul Sconcs a plecat, chiar dacă toți au încercat să-l oprească dar nu au putut. Chloe a fugit după el și el i-a explicat că dacă îi este dor de el să se uite la stele. Când a ajuns acasă Chloe a început să scrie o poveste despre domnul Sconcs…
sept. 11, 2021 |
Traducator: Florin Chiritescu, Editura Dacia, 1984
Închide ochii şi ascultă ceea ce îţi spun…Da, tu…cel care acum încerci să pătrunzi într-un univers nou, să dai timpul înapoi cu cel puţin şapte secole. Îţi voi spune ceva simplu, îţi voi destăinui câteva cuvinte cheie. BIBIBLIOTECĂ şi TRANDAFIR. Îmi permit să cred că te-ai întrebat mirat care ar fi legătura dintre cele două…Chiar în clipa asta te gândeşti la un loc mare, plin cu cărţi, poate pentru unii plictisitor, poate pentru tine interesant, şi la tufele de trandafiri roşii din grădină care te adorm cu mireasma lor…Ai găsit cheia, legătura? Dacă nu, ia-mă de mână şi hai să mergem…Te avertizez că va fi o mare surpriză pentru tine, aşa cum a fost şi pentru mine atunci când am deschis pentru prima dată paginile romanului pe care vreau să ţi-l prezint astăzi…,,Numele trandafirului” sau ,,Il nome de la rossa” de Umberto Eco.
Totul începe într-o abaţie de călugări italieni. Protagoniştii noştri, călugărul franciscan Guglielmo de Baskerville şi novicele Adso din Melk, ajung aici cu scopul de a descoperi cauzele morţii misterioase a călugărului Adelmo din Otranto. Între timp, mor şi alţi călugări, iar cu o isteţime de detectiv Guglielmo înţelege că ceva nu e bine la mijloc, mai ales că atunci când a sosit i s-a permis accesul peste tot în cetate, numai NU în BIBLIOTECĂ. Acest lucru îi ridică câteva semne de întrebare. Bibioteca era cea mai mare şi mai vestită din acea zonă, dar cu toate acestea chiar şi accesul călugărilor era restricţionat.şi nu toate cărţile le puteau trece prin mână. Ciudat, nu? Hei, tu, sper că nu m-ai părăsit…Mai am atâtea să îţi povestesc…Bun, acum să revenim la biblioteca care de fapt nu era bibiotecă pentru toţi. Însuşi Abatele mărturisea că BIBLIOTECA era un mister, un labirint, o construcţie realizată în vechime, după un plan încurcat şi greu de descifrat, pe care doar bibliotecarul îl ştia şi îl mărturisea doar ajutorului de bibliotecar, înainte de a muri. ,,Biblioteca era plină de secrete şi mai ales de cărţi care nu fuseseră date niciodată călugărilor să le citească.” Deşi accesul era interrzis, mânaţi de curiozitate, Guglielmo şi Adso se avântă în bibliotecă, care, după spusele călugărilor ar fi fost Infernul. ,,Pentru aceşti oameni devotaţi scripturilor biblioteca era în acelaşi timp Ierusalimul ceresc şi o lume subpămînteană la marginea dintre pămîntul necunoscut şi Infernul”. Asta era doar bănuiala lor, ceea ce mai ştiau de la bibliotecar, care exagera tocmai pentru a fi convins că nimeni nu va intra acolo. Cei doi străbat mai întâi osuarul, unde erau oasele celor ce se presupune că ar fi murit acolo. Când au intrat şi-au dat seama că biblioteca era de fapt un uriaş labirint, din care era aproape cu neputinţă să mai scapi. Peste tot erau vase cu ierburi halucinogene,oglinzi ce distorsionează imaginea, simboluri ce cred că ar întruchipa răul din om, şi spaţiile libere dintre cărţi produceau curent, iar şuieratul semăna cu vocile celor morţi. Cu ajutorul testamentului unuia dintre cei morţi, protagoniştii înteleg că elementul ce i-a curmat moartea ar fi o carte interzisă din Finis Africae. A doua noapte, cei doi descoperă secretul labirintului încurcat. Numărând ferestrele camerelor, deschizăturile şi tinând seama de literele scrise pe perete la intrarea în cameră, înţeleg că BIBLIOTECA era o hartă a lumii. În fiecare punct cardinal erau aşezate cărţi reprezentative unor regiuni ce se află acolo, spre exemplu YSPANIA, LEONES, HIBERNIA. După multe încercări, asocieri, indicii, legături, este descoperită intrarea în Finis Africae, unde se gaseşte cartea cu pricina ,,Cartea lui Aristotel” , care a produs atâtea morţi pentru că era a unui filosof şi cuprindea unele teorii ereziste pe care călugării nu trebuie să le afle. Romanul se încheie brusc, cu arderea abaţiei.
Cred că titlul cărţii este unul predestinat. Dacă facem o analogie a întâmplărilor cu componenetele sale am putea zice că semnificaţia întregii opere stă într-o simplă floare. Ghimpii reprezintă încercările protagoniştilor de a desluşi secretul bibliotecii, iar floarea este reuşita, urmată de arderea cetăţii misterioase.
Ei, dragă cititor, ai ajuns până la final? Am reuşit să îţi dezleg dilema de la început? După cum vezi, azi am prezentat o altă latură a bibliotecii, viziunea marelui scriitor italian Umberto Eco. Şi ce aş mai putea adăuga acum decât: Spor la citit şi la descoperit!
Petruţa Maria Bădeliță, Colegiul Naţional ,,Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuţi, Cercul de lectură ,,Muguri”
sept. 11, 2021 |
Una dintre cărțile mele preferate este ,,Universul știe” de Erin Entrada Kelly. Aceasta este despre curaj, familie, suferință, batjocură și acceptare de sine. Este cartea al cărei personaj principal este un copil. Dar nu orice copil, ci unul care a trecut prin multe greutăți ale vieții, un copil care a fost batjocorit și considerat inferior de ceilalți, din cauza faptului că era mic și timid.
Cartea aduce în discuție o perioadă prin care orice copil trece în viața lui. Perioada în care personalitatea și stima de sine scad, perioada în care este timid și poate fi influențat ușor, perioada în care își pierde încrederea în el și se simte neajutorat. Mai mult, este perioada în care oamenii din jur judecă înainte de a-l cunoaște cu adevărat pe cel de lângă el și nu îi observă calitățile, ci doar aspectele pe care i le consideră defecte.
Un astfel de copil a fost și Virgil, care, trezindu-se într-o dimineață și mergând spre casa lui Kaori Tanaka, prietena lui cititoare în stele, nu știa că avea să i se întâmple ceva rău. După o întreagă aventură și o întâlnire cu bully-ul școlii, Virgil a dovedit curaj și bunătate.
Astfel, Virgil s-a acceptat pe sine, a reușit să-și învingă toate fricile și a înțeles că nu contează aspectul, ci firea. Mai întâi și-a dovedit lui că este puternic și bun în interior, apoi le-a demonstrat și celorlalți. Eu am înțeles că în viață nu trebuie să fii neapărat puternic din punct de vedere fizic, ci psihic.
,,Universul știe” este cartea care poartă cititorul printr-un carusel de emoții, este cartea care oferă o lecție de viață și este cea în care, un copil mic transmite un mesaj puternic. Mi-a plăcut că autoarea a descris un copil ca oricare altul, un copil care avea frici, curiozități, visuri, un copil care simțea nevoia de a fi înțeles, de a se adapta, de a avea prieteni și de a nu mai fi batjocorit. Virgil este eroul acestei cărți și unul dintre personajele mele preferate.
,,Slăbiciunea n-are nimic de-a face cu kilogramele. (…) Există mai multe feluri de-a fi puternic. A fi războinic n-are nimic de-a face cu mărimea. Cu siguranță au mai existat războinici mici.”
Denisa Maria Havași – Școala Gimnazială Nr. 2 Diaconu Coresi Brașov.
sept. 11, 2021 |
„Cișmigiu & Comp.” (publicată în 1942) este o carte scrisă de Grigore Băjenaru (1907- 1986), cunoscut pentru cărțile sale ”Cișmigiu & Comp.” și ”Bună dimineața, băieți!”, care aduc în prim-plan tema școlii, fie din perspectiva elevului, fie din cea a profesorului.
La început, titlul cărții m-a nedumerit, fiindcă nu știam ce înseamnă cuvântul Cișmigiu. Așa că am consultat dicționarul și am aflat că acest cuvânt are două sensuri: 1.”cișmigiu” este un meșter care face cișmele (fântânar); 2. ”Cișmigiu” este numele unei grădini publice din București, localizată lângă Liceul Gheorghe Lazăr, înființată pe locul grădinilor unui bogat fântânar, în 1847. Am dus documentarea și mai departe și am citit despre legenda și istoricul parcului, despre care am aflat că este un topos literar frecvent întâlnit în operele scriitorilor români (”Dicționar de locuri literare bucureștene”, Corina Ciocârlie și Andreea Răsuceanu, Editura Humanitas).
Poposind pe o bancă în parcul Cișmigiu, naratorul-adult își amintește cu nostalgie și cu duioșie de viața de elev de la începutul secolului 20, de prima zi de școală, de regulile vestimentare, de teze, de poreclele date profesorilor și de întâmplările uneori amuzante, alteori tragicomice. Acesta își aduce aminte că era un elev talentat la limba română, deși primește note nu mai mari de 8 din cauza faptului că el este protagonistul, în mare parte, al năzbâtiilor făcute împreună cu colegii lui atât în cursul inferior (gimnaziu), cât și în cursul superior (liceu). Băjenaru evocă zilele pregătirilor pentru examenul de admitere în cursul superior, când va da lucrări scrise la română, franceză și matematică și va răspunde oral la diverse întrebări, în fața unei comisii formate din 6 profesori. Acesta reconstituie din amintiri momentele petrecute în Cișmigiu, fie la o întâlnire romantică, fie cu barca pe lac alături de colegi sau pur și simplu când se refugiau de la ore împreună: ”Atâta nostalgie potopea sufletele bieților lăzăriști, încât foarte puțini rezistau ispitei de a rămâne timp de patru ore încheiate între pereții clasei și, din când în când, evadau în ținutul învecinat, unde crengile își plecau frunțile împodobite de flori și îi primeau ca pe niște Feți-Frumoși autentici, cu sute de miresme și zâmbete: roșii ca focul dragostei ce abia le mijea în suflete; albastre ca seninul cerului și culoarea liceului nostru; galbene ca aurul și violete ca amurgurile târzii de toamnă!”.
Cu siguranță ”Cișmigiu & Comp.” și-a făcut loc printre cărțile mele preferate, în mare parte datorită întâmplărilor amuzante care nu mi-au dat voie să mă plictisesc de carte, dar și datorită asemănărilor dintre mine și Băjenaru, cum ar fi faptul că amândoi suntem ”lăzăriști”, doar că eu sunt din Sibiu, apoi mama mea este profesoară de limba română precum tatăl lui Băjenaru, deși ea nu îmi face temele și, cred eu, amândoi suntem destul de buni la română. De asemenea, vă mărturisesc că m-am emoționat până mi-au dat lacrimile când am citit despre întâlnirea de după 20 de ani de la finalul cărții, fiindcă m-am văzut pe mine alături de clasa mea și de profesorii mei la întâlnirea de după 20 de ani și am realizat că de fapt chiar dacă doresc să scap de teme și învățat, nu vreau ca timpul să treacă atât de repede. Cine știe, poate sunt eu prea sensibilă, dar cartea asta s-a jucat cu sentimentele mele, îndemnându-mă uneori să râd cu lacrimi, alteori să mă emoționez.
(Ciobănuc Alexia, clasa a VII-a, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr” Sibiu)
sept. 11, 2021 |
Anne de L.M.Montgomery este un roman indragit de cititori, care vor descoperi plini de incântare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina ramâne un personaj iubit din literatura pentru copii .Anne farmecă cititorul prin felul ei de fetita vorbareață, cu o imagințtie atât de vie ,cu o inima plină de loialitate si entuziasm. Cititorilor le este usor sa empatizeze cu firea ei plina de dramatism. Sunt momente in care eroina se afla in culmea bucuriei sau in abisul disperarii,dar exista capacitatea ei de a vedea frumusețea pretutindeni ,aceasta fiind o sursă continuă de inspirație .Romanul se citeste pe nerăsuflate ,cititorul este nerăbdator sa descopere mersul evenimentelor, ramânând fermecat de acțiunile eroinei.i.
Comentarii recente