Kafka pe malul mării – Haruki Murakami

Kafka pe malul marii (Top 10+) - Haruki Murakami - elefant.ro
Kafka pe malul mării, de Haruki Murakami

Lovin Ioana-Alecsandra

Clasa a XI-a H

Colegiul Național “Vasile Alecsandri” Bacău

Cercul de lectură “LecturAșii”

„Kafka pe malul marii” este un roman din 2002 al autorului japonez Haruki Murakami. Traducerea sa în limba engleză din 2005 s-a numărat printre „Cele mai bune 10 cărți ale anului 2005″ de către “The New York Times” și a primit premiul “World Fantasy Award” în anul 2006.
După lansarea cărții, Murakami a permis trimiterea de întrebări despre roman și a răspuns la multe dintre ele. Romanul a fost în general bine primit, cu recenzii pozitive din partea lui John Updike și a publicației “The New York Times”.

Povestea începe cu Kafka, un băiat de 15 ani care fuge de acasă în căutarea unui exil autoimpus. Fugind de o profeție macabră prevestită de tatăl său, Kafka se trezește că pornește într-o odisee ciudată care îl duce în liniștitul și sinistrul oraș Takamatsu. Acolo, întâlnește o serie de personaje excentrice, printre care un angajat al unei biblioteci private pe nume Oshima și enigmatica și seducătoarea Sakura.

Între timp, narațiunea alternează cu povestea lui Nakata, un bărbat în vârstă care posedă o abilitate neobișnuită de a comunica cu pisicile, dar care este incapabil să înțeleagă limbajul uman complex. Viața simplă a lui Nakata ia o întorsătură ciudată atunci când acesta se implică într-un caz deconcertant care implică pisici dispărute și un secret întunecat din propriul său trecut. Pe măsură ce călătoria lui Nakata se desfășoară, el se află pe un curs de coliziune cu Kafka, iar destinele lor se întrepătrund în moduri pe care niciunul dintre ei nu și le-ar fi putut imagina.

Pe măsură ce narațiunea avansează, Murakami îmbină perfect elemente de fantezie, realism magic și explorare metafizică. Visele și realitatea se estompează, iar granițele dintre mintea conștientă și cea inconștientă devin din ce în ce mai poroase. Simbolismul, alegoria și meditațiile filozofice abundă pe măsură ce personajele se luptă cu identitățile lor, cu natura existenței și cu sensul vieții însăși.

„Kafka pe malul mării” este o tapiserie bogată de teme interconectate, inclusiv puterea povestirii, fluiditatea identității și natura enigmatică a psihicului uman. Proza lirică și imaginile vii ale lui Murakami îi scufundă pe cititori într-un peisaj suprarealist în care obișnuitul și extraordinarul se întrepătrund.

Vă recomand și vă invit să vă cufundați în lumea captivantă și halucinantă a cărții „Kafka pe malul mării”. Acest roman te poartă într-o călătorie hipnotizantă în care realitatea și imaginația se îmbină.

„Printre tonuri cenușii”, de Ruta Sepetys

printre-tonuri-cenusii.jpg

Ibănescu Alexia Cristina, clasa a XI-a

Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău

Cercul de lectură LecturAșii

 

Ruta Sepetys, de origine lituaniană, este autoarea a mai multe bestseller-uri internaționale cu temă istorică, printre care se numără „O mare de lacrimi” și „Sfârșitul șoaptelor”.

„Printre tonuri cenușii” este romanul de debut al autoarei, apărut în original în anul 2011, respectiv în limba română în anul 2014, la editura Epica, în care ea pune în centrul atenției situația dramatică din Lituania anilor 1940. Ruta Sepetys a subliniat  că romanul „Printre tonuri cenușii” a ajuns să fie destinat tinerilor datorită faptului că ea, la rândul ei, a întâlnit numeroși supraviețuitori ai războiului care erau la vârsta adolescenței în perioada respectivă, asemenea protagonistei, Lina Vilkas.

Pe parcursul celor optzeci și cinci de capitole se urmărește experiența Linei Vilkas, o adolescentă care visează să studieze la „Școala de Arte” din Vilnius, din momentul în care este săltată de către N.K.V.D.-iști din propria casă în miezul nopții de 14 iunie 1941, până în momentul în care pacea este restabilită.

Romanul prezintă toate încercările prin care trece protagonista împreună cu familia ei, iar ideea ce orchestrează întreaga acțiune este aceea că iubirea este o forță nevăzută, dar și una extrem de puternică.

Tema holocaustului nu este una des abordată în beletristica internațională, dar talentul Rutei Sepetys de a pune pe hârtie toate gândurile și sentimentele provocate de discuțiile ei cu supraviețuitorii dărâmă orice barieră stereotipicală.

Când am citit această carte, am fost captivată imediat de modul de a povesti al Rutei Sepetys. Romanul ei surprinde pas cu pas experiențele deportaților lituanieni, alături de detalii despre nivelul de dezumanizare la care se poate ajunge într-o astfel de situație. Lectura cărții a fost o experiență de sine stătătoare care m-a răscolit pe interior mult timp după ce am dat până și ultima pagină.

Recomand cu încredere această carte oricărui pasionat de lectură, indiferent de vârstă sau de genul literar preferat. Debutul Rutei Spetys vorbește despre iubire, despre forța interioară pe care nimeni nu ne-o poate lua și despre folosirea valorilor interiore ca arme. Am devorat fiecare pagină, capitol după capitol, simțind o bucurie de nedescris de fiecare dată când Lina Vilkas reușea câte o victorie în fața sistemului sovietic.

„Frida Kahlo și culorile dragostei”, de Caroline Bernard

descărcare (2).jpg

Ibănescu Alexia Cristina, clasa a XI-a

Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău

Cercul de lectură LecturAșii

 

Caroline Bernard este pseudonimul autoarei de origine germană pe nume Tania Schlie, născută în anul 1961. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără „Die Muse von Wien” (2018) și „Rendezvous im Cafe de Flore” (2016).

„Frida Kahlo și culorile dragostei” este de departe cea mai îndrăgită carte a autoarei, romanul spunând povestea uneia dintre cele mai cunoscute pictorițe ale secolului trecut. Cartea a fost publicată inițial în 2019, fiind tradusă în limba română la editura Nemira, în anul 2022.

Pe prcursul celor 27 de capitole cititorii au șansa de a afla informații exclusive despre viața Fridei Kahlo. De la accidentul din 1925 care i-a marcat irevocabil viața, la succesul de care s-a bucurat în calitate de pictoriță și, în cele din urmă, la moartea liniștită, viața Fridei și munca acesteia au rămas permanent în istorie, acest volum ajutând la păstrarea artistei în memoria colectivă.

Caroline Bernard reușește cu brio să reproducă cadrul latino american care a consacrat-o pe Frida prin numeroase pasaje descriptive. Romanul reușește să surprindă atât viața profesională a pictoriței, cât și viața familială, lectorul făcând cunoștință și cu soțul ei, Diego Rivera, care a avut o influență semnificativă asupra Fridei, a modului în care aceasta se exprima în arta sa și a modului în care pictorița se percepea.

„Frida Kahlo și culorile dragostei” este o carte despre o femeie puternică, cu o voință de neînvins, care nu lasă greutățile vieții să o doboare. Este o adevărată lecție de viață, dată fiind atitudinea veșnic pozitivă a Fridei, chiar și atunci când universul pare să fie împotriva ei. Picanteriile și relațiile extraconjugale cu care atât Frida, cât și Diego au de-a face înclină balanța, fiind astfel introdus factorul surpriză în această lectură despre artă și frumusețea vieții.

Când am citit această carte, am simțit, prin cuvintele lui Caroline Bernard, emoția pictoriței din Mexic, feminitatea si forța pe care Frida Kahlo le emana chiar și atunci când era doborâtă de boală.

Recomand cu încredere această carte, atât celor pasionați de pictură și de istorie, cât și celor care au nevoie de un imbold pentru a putea să se bucure cu adevărat de fiecare zi care le este dată. Romanul „Frida Kahlo și culorile dragostei” este o scrisoare de iubire către viață, către bucuriile mici pe care le experimentăm în viața de zi cu zi, către ceea ce ne face viața să merite trăită.

„Daisy Jones and The Six”, de Taylor Jenkins Reid

516FyELi9IL.jpg

Ibănescu Alexia Cristina, clasa a XI-a

Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău

Cercul de lectură LecturAșii

 

Taylor Jenkins Reid, de origine americană, în vârstă de 39 de ani, este autoarea a mai multe bestseller-uri internaționale destinate tinerilor, printre care se numără și „Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo” și „Malibu Rising”.

„Daisy Jones and The Six”, publicat în anul 2019, tradus în limba română la editura Leda, în anul 2023, este un roman în care autoarea spune povestea unei trupe din anii ’70 care ajunge să se bucure de un succes de rang mondial.

Deși povestea este  ficțiune, atmosfera indusă  te face să te întrebi dacă nu cumva ai omis această trupă din pură întâmplare. Fiecare pagină radiază de verosimilate, atuul principal fiind reprezentat de structura de tip interviu a romanului. De asemenea, volumul are un aer umoristic, prin antitezele ce se creează atunci când personajele prezintă, în timpul interviurilor, versiuni complet diferite ale aceleiași întâmplări.

Toate cele doisprezece capitole spun povestea ascensiunii, respectiv declinului, celei mai mari trupe din acea vreme, așa cum este adesea numită în paginile cărții. De la începuturile celor din The Six, la gura de aer proaspăt pe care Daisy Jones o reprezintă pentru scena muzicii rock, povestea este cu certitudine una inegalabilă.

Tema muzicii, a vieții de artist, a părții întunecate din spatele reflectoarelor, nu este una adesea abordată in literatura destinată adolescenților. Totuși, Taylor Jenkins Reid reușește să introducă auditoriul în atmosfera anilor ’70, creând un cadru favorabil prin prisma pasajelor descriptive, integrate cu măiestrie în structura interviului.

Când am citit acest roman, preț de două zile m-am simțit de parcă am luat parte la destăinuirile exclusive ale unor artiști consacrați precum Freddie sau Bowie. Pasionată de muzică la rândul meu, trebuie să spun că am empatizat cu personajele instrumentiștilor, cu urcușurile și coborâșurile prin care treceau în procesul de creație.

Recomand cu încredere această carte oricărui cititor care se numără printre fanii trupei Fleetwood Mac, formație care pare să fi servit ca sursă de inspirație pentru crearea personajelor din „Daisy Jones and The Six”, dar și oricăror pasionați de istoria rock-and-roll-ului. De asemenea, serialul eponim produs de Amazon Prime în 2023 dă viață tuturor legendelor create de Taylor Jenkins Reid, bucurând publicul cu o coloană sonoră ce urmărește exact parcursul trupei din roman, aducând muzica acestor artiști fictivi la doar un click distanță, cu ajutorul actorilor Suki Waterhouse, Camila Morrone, Sam Claflin și Riley Keough.

Pădurea Norvegiană – Haruki Murakami

Padurea norvegiana (Top 10+) - Haruki Murakami - elefant.ro
Pădurea Norvegiană, de Haruki Murakami

Lovin Ioana-Alecsandra

Clasa a XI-a H

Colegiul Național “Vasile Alecsandri” Bacău

Cercul de lectură “LecturAșii”

„Pădurea Norvegiană” este un roman din 1987 al autorului japonez Haruki Murakami. Romanul este o poveste nostalgică despre pierdere și sexualitate în plină dezvoltare.

Murakami a adaptat prima secțiune a romanului după o nuvelă anterioară, „Firefly”. Povestirea a fost inclusă ulterior în colecția „Salcia oarbă, fată adormită”.

Pădurea Norvegiană a fost extrem de populară în rândul tinerilor japonezi și l-a făcut pe Murakami un fel de superstar în țara sa natală (aparent, spre disperarea sa la momentul respectiv)

Narațiunea începe cu povestea lui Toru Watanabe, reflectând la tinerețea sa, în special la anii de facultate, când se vede prins într-o rețea delicată de emoții. Viața lui Toru ia o întorsătură neașteptată atunci când cel mai bun prieten al său, Kizuki, se sinucide în mod tragic, lăsându-i pe Toru și pe prietena lui Kizuki, Naoko, devastați și luptând să se împace cu durerea.

În timp ce Toru și Naoko își plâng pierderea, ei dezvoltă o legătură profundă care înflorește într-o poveste de dragoste fragilă și complicată. Cu toate acestea, starea mentală fragilă a lui Naoko și trauma nerezolvată a acesteia în urma morții lui Kizuki reprezintă provocări semnificative pentru relația lor.

În timp ce Toru se luptă cu sentimentele sale pentru Naoko, el se implică într-o relație pasională și tumultuoasă cu Midori, o colegă de clasă vibrantă și feroce și independentă. Toru se află împărțit între legătura sa profundă cu Naoko și atracția imprevizibilă a lui Midori, în timp ce navighează prin complexitatea iubirii, a dorinței și a creșterii personale.

Pe măsură ce povestea se derulează, Murakami aprofundează teme precum singurătatea, alienarea și căutarea unui sens într-o lume aparent haotică. Prin intermediul narațiunii introspective a lui Toru, cititorii sunt invitați să exploreze profunzimea emoțiilor umane și complexitatea relațiilor.

„Pădurea norvegiană” surprinde în mod minunat esența tinereții, a vulnerabilității și a puterii memoriei. Proza lui Murakami este evocatoare și contemplativă, cufundându-i pe cititori într-o lume de o frumusețe melancolică. Romanul explorează intersecțiile dintre iubire, sexualitate și identitate personală, aprofundând complexitatea conexiunii umane și impactul profund pe care aceasta îl poate avea asupra modelării vieții cuiva.

Vă sugerez să citiți „Pădurea Norvegiană”. Este un roman captivant și introspectiv, care abordează teme legate de dragoste, pierdere și impactul profund al trecutului asupra prezentului cuiva. Proza lui Murakami este foarte bine realizată, atrăgându-i pe cititori într-o lume de o frumusețe melancolică și evocând o gamă largă de emoții.

„Eu, robotul”, de Isaac Asimov

robotii-eu-robotul-cover_mobil.jpg

Dănilă Tudor-Mihail, clasa a XI-a

Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău

Cercul de lectură LecturAșii

Isaac Asmiov a fost un scriitor american, născut în 1920, în Rusia, cel mai bine cunoscut pentru scrierile sale science fiction. Alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke, el este considerat drept unul dintre „Cei Trei Mari” („The Big Three”) din science fiction. „Eu, robotul” este o colecție de povestiri, publicate inițial în revistele „Super Science Stories” și ”Astounding Science Fiction” între 1940 și 1950, mai târziu fiind puse laolaltă într-o singură carte publicată de „Gnome Press” în 1950.

În această carte, Susan Calvin, o faimoasă specialistă în psihologia roboților, narează 9 povestiri-cheie legate de roboți. Prin aceste 9 scurte povestiri, Isaac Asimov ne introduce în lumea pe care o va folosi în următoarele sale volume. Ce este fundamental să reținem ca cititori sunt cele 3 legi ale roboticii: „Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.”, „Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.” și „Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.”

Personal, consider fascinantă această operă prin faptul că Asimov a reușit să creeze o lume atât de bogată doar prin introducerea acestor trei legi. Dacă ar fi să vorbesc despre ceva ce nu mi-a plăcut, acela ar fi faptul că povestirile nu se leagă între ele, decât prin intermediul unor personaje recurente.