mart. 2, 2019 |
Romanul ,,La răscruce de vânturi” a fost scris de autoarea Emily Bronte, una dintre surorile Bronte, fiind de asemenea și singurul publicat de ea. Pe lângă această carte, Emily Bronte a mai publicat volume de poezii. Inițial, romanul a șocat societatea din cauza poveștii tulburătoare și neobișnuite pentru timpul acela, dar odată cu timpul, adevărata valoare a povestirii a ieșit la iveală.
Emily Bronte oferă în romanul ,,La răscruce de vânturi” o poveste de dragoste tulburătoare, în care răul, suferința și răzbunarea joacă un rol principal. Romanul prezintă povestea protagonistului Heathcliff și dragostea lui pentru Catherine, arătând modul în care această pasiune, în cele din urmă, poate să le strice viața.
Acțiunea romanului se desfășoară în anul 1801, atunci când noul locuitor de la Thrushcross Grange, domnul Lockwood, decide să viziteze tărâmul apropiat, mai exact Wuthering Heights, pentru a face cunoștință cu noii vecini. Î urma acestei vizite, domnul Lockwood, reușește să se apropie de servitoarea Nelly care îl familiarizează cu viața pe care clanul Earnshaw a dus-o la Heights.
În urmă cu treizeci de ani, domnul Earnshaw a adus acasă un orfan pe care l-a botezat Heathcliff, dorind să îl adopte. La început, această decizie a fost împotriva voinței membrilor familiei, dar cu timpul, băiatul s-a acomodat și a legat o strânsă legătură cu Catherine, sora lui vitregă. De-a lungul anilor cei doi încep să își petreacă tot timpul împreună, ajungând să devină inseparabili, dezvoltând chiar sentimente puternice.
În ciuda faptului că cei doi se iubesc, nu pot să ducă această relație până la capăt. Catherine începe o relație cu bogatul lor vecin, Edgar Linton. Lucrurile iau o întorsătură neașteptată atunci când Cathy decide să se căsătorească, iar Heathcliff pleacă fără să spună un cuvânt nimănui.
,,În această lume, marile mele suferințe au fost suferințele lui Heathcliff: le-am văzut și le-am simțit pe toate de la început. Unicul gând al vieții mele este el. Dacă totul ar pieri și n-ar rămâne decât el, eu aș continua să exist; iar dacă totul ar rămâne și el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriașă lume străină mie și mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru Linton seamănă cu frunzele pădurii, timpul o va schimba, îmi dau bine seama, așa cum iarna schimbă pomii. Iubirea mea pentru Heathcliff însă e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Nelly, eu sunt Heathcliff! El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, așa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea ființă.’’
Vestea dispariției celui mai bun prieten a venit ca o lovitură pentru Catherine. Dereglarea psihică și febra o împing la un pas de moarte, dar spre fericirea ei și a celor din jur, aceasta își revine. Cu toate că își iubea soțul, aceasta nu l-a putut uita pe bunul ei prieten, Heathcliff, iar atunci când acesta a revenit la Heights, aceasta s-a vindecat imediat.
Întoarcerea lui Heathcliff aduce la Thrushcross Grange și la Wuthering Heights doar necazuri, având în plan să le distrugă viața tuturor. Heathcliff a profitat de faptul că sora lui Edgar Linton, Isabella, se îndrăgostește de el. Bărbatul a decis să se căsătorească cu Isabella doar pentru a-i face ei și, implicit, lui Catherine viața un iad.
Din acest punct al poveștii, Heathcliff îi demonstrează vechii lui prietene faptul că iubirea dintre ei a fost una toxică și care le-a distrus amândurora viețile.
Consider că această carte prezintă într-un mod diferit pătura superioară a societății. Defectele personajelor sunt mai numeroase decât calitățile lor, lucru care nu este prea des prezentat în alte romane. Pe lângă aceste constatări, autoarea prezintă fața ascunsă a dragostei, cea de care mulți ne ferim și pe care ezităm să o povestim.
Bar Luana, clasa a XI-a, Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
feb. 28, 2019 |
Maria, membră a cercului Aspiratii din Radauti, a postat pe facebook in grupul Lecturiada 2019. Istoria unui posibil viitor un video in care vorbeste despre cartea lui Calvino. Pun coperta cartii si un poster in care Maria interpretează vizual textul.
feb. 28, 2019 |
Cartea ,,O zi mai lungă decât veacul” de Cinghiz Aitmatov îl are în centru pe Edighei, personajul principal, care își aduce aminte de vremurile din tinerețe pe parcursul drumului de înmormântare a celui mai bun prieten al său, Kazangap.
Romanul este structurat pe două planuri narative: unul SF, în care doi cosmonauți merg să cerceteze spațiul și rămân blocați acolo, deoarece oamenilor le era frică de noi conflicte în cazul în care s-ar descoperi o lume extraterestră; cel de-al doilea plan narativ pune accent pe mitologia asiatică: se spune povestea unei mame, Ana Neiman, al cărei fiu era supus mankurșilor. Mankurtul este o persoană care își pierde complet memoria, este un rob perfect care nu cere decât hrană și ceva haine. El execute doar poruncile stăpânului și nu stă cu nimeni altcineva de vorbă. Ana Neiman nu a reușit să-l scoată de sub această influență și a sfârșit ucisă chiar de către fiul ei, deoarece i s-a spus că nu este mama lui, ba chiar dușmanul lui.
Astfel se face trimitere directă la decăderea morală a rușilor în comunism, perioadă în care frica a dus la comportamente de neimaginat pentru umanitate.
Romanul a fost unul de sertar multă vreme, întrucât publicarea lui l-ar fi trimis pe autor direct în lagărele din Siberia.
Hrihorov Elena, clasa a X-a
C.N. ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți
feb. 28, 2019 |
Romanul ”Un erou al timpului nostru”, scris de M.I Lermontov, figură importantă a romantismului rus, este structurat în cinci povestiri. În prima parte, Lermontov povestește prin intermediul lui Maxim Maximâci, tovarășul său în drumul cu poștalionul dinspre Tiflis, aventurile celui pe care în final a ajuns să îl numească ”erou”, deși l-a văzut doar o singură dată în viață. În cea de-a doua parte, este oglindit sufletul lui Peciorin prin propriul său jurnal.
Ne este prezentat un bărbat cu o minte ascuțită, neîngrădită de norme, imoral, orbit de vanitatea satisfăcută prin nefericirea altora. Aceasta a fost prima mea impresie, dedusă dintr-un episod în care tânărul, îndrăgostit de o frumoasă cercheză, o răpește și o amăgește cu daruri scumpe. Când fata ajunge însă să îl iubească, el devine tot mai rece și mărturisește fără niciun resentiment că s-a plictisit de ea. Ca urmare a neglijenței sale, tânăra moare înjunghiată. De asemenea, într-un alt episod, el seduce o nobilă rusoaică de această dată, pe prințesa Mary, doar pentru a-i face în ciudă prietenului său Grușnițki, ca în final să îl ucidă pe acesta dintr-un orgoliu prostesc, iar tânăra să intre în depresie întrucât refuză sa o ia de soție.
Într-un cuvânt… un monstru. O impresie pripită de altfel, căci, după ce am parcurs gândurile revărsate din sufletul său, respectiv din jurnalul propriu, am realizat că există o explicație pentru comportamentul său, iar eu m-am trezit admirându-l fără să-mi dau seama. Punându-și cu sinceritate sufletul pe tavă în tinerețe, a trecut prin niște experiențe care l-au rănit. Asta l-a făcut cinic și batjocoritor. Peciorin se aruncă în experiențe care-i pustiesc sufletul, distrugându-l nu numai pe el, ci și pe cei care-i stau prin preajmă.
Suflete inocente, firave, ce radiază de bunătate, sunt aruncate de soartă într-o cușcă cu lei ce încep să le sfâșie – așa văd eu societatea descrisă de Lermontov.
Interesant este că, după ce ne-a prezentat lumea așa cum este ea, în sufletul lui Peciorin încă mai găsim adânc înrădăcinată o boabă de sensibilitate, născută din credință. El alege să deschidă o unică fereastră prin care își mai poate salva sufletul.
În acest roman autorul alcătuiește portretul unei societăți vicioase, decăzute, în care prea mulți oameni renunță la bunătatea sufletului lor pentru a se încadra într-un mediu în care legătura cu Dumnezeu devine tot mai amară.
Muntean Andreia, clasa a X-a
C.N. ”Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți
feb. 27, 2019 |
„Zece negri mititei / Au cinat sub lună nouă, / Unul însă s-a-necat / Și-au rămas doar nouă.
Nouă negri mititei / Au stat noaptea după trei, / Unul s-a-ntrecut cu somnul / Și-au rămas doar opt din ei.”
Așa începe poezia după care zece persoane vor muri pe Insula Negrului din Anglia. Un anumit domn sau doamnă U. N. Owen invită un judecător, un doctor, un fost general, un polițist, un colonialist din Africa de Sud, un tânar vitezoman, o învățătoare, o bătrână și doi soți majordomi pe insula unde vor fi acuzați de diferite crime.
Cine este această persoană nebună care pedepsește oameni inițial găsiți nevinovați de lege? E undeva ascunsă pe insulă sau e printre invitați? Acestea sunt întrebările la care te provoacă cartea să răspunzi înainte de final. Când ucigașul poate fi oricine, oriunde, personajele sunt obligate să își verifice până și paharul din care beau apă și să se aștepte la orice. Tensiunea din aer îi va provoca pe invitați să își păstreze nu doar calmul și găndirea rațională, ci și sănătatea mentală. Eu nu am reușit să descopăr făptașul, dar recomand cartea tuturor celor care vor să își testeze perspicacitatea sau care vor să citească un mister bun în timpul liber. Răzvan Goldiș, clasa a IX-a, Colegiul Național Moise Nicoară din Arad
feb. 27, 2019 |
“Istoria a început când oamenii au inventat zeii și se va sfârși când oamenii vor deveni zei.”
”Dacă tot universul depinde de experiența omului, ce se va întâmpla atunci când experiența umană va deveni doar un alt produs ce poate fi creat la comandă, identic în esență cu orice alt articol din supermarket?”
Profesori de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim, Yuval Noah Harari analizează scenarii distopice. Visurile frumoase pe care tehnologia le poate împlini curând se pot transforma rapid în coșmaruri. Ce se întâmplă cu libertatea omului de a face opțiuni, în perfectă cunoștință de cauză, ce se întâmplă cu omul unei societăți cinice, în care inteligența artificială este mai puternică decât inteligența umană?! Cartea deschide tot felul de teme din ”agenda” contemporană.
Comentarii recente