Francesc Miralles, Iubire cu i mic

iubire cu i mic.jpg

Mara Constantinescu (Șc.Gimn. „IOANID”, București) citește „Iubire cu i mic” 

Povestea începe într-o seară frumoasă de iarnă. Era revelionul. Samuel de Juan, un bărbat de treizeci și șapte de ani făcea același lucru pe care îl făcea în fiecare zi… Citește, se uita la televizor sau asculta muzică clasică.

Viața lui era foarte plictisitoare. De când a murit soția lui, nu are mai nimic de făcut. Își omoară timpul făcând „chestii normale”, dar cam anoste și lipsite de culoare.

Ziua lui era planificată astfel: se  trezea, se  spăla, mânca, se ducea la școală (el fiind profesor de filologie), preda, se întorcea de la școală, făcea un duș, mânca, se uita la știri, asculta muzică clasică, citea și se culca. Singura aventură a lui era să se mai ducă la supermarket o dată, de două ori pe săptămână. În rest, totul era la fel.

Până într-o zi când se întâlnește la el acasă, după ce se întoarce de la școală,o mică pisică, un motănel căruia îi va pune numele Mishima. Era singura ființă,  ,,..care nu mai vrea să plece de la casa aceasta”.

Acest ghem mic de blană l-a făcut pe Samuel de Juan sa iasă din casă și nu pentru școală sau cumpărături, ci pentru a cunoaște lumea vecină sau oamenii simpli care se plimbau prin zonă. L-a făcut să mai renunțe la obiceiurile lui plictisitoare și să invite prieteni și vecini la ceai sau o cafea ca să mai stea de vorbă.

Un simplu animăluț a făcut dintr-un om încuiat în sine și cu nasul mereu în cărți un profesor și prieten devotat și cât ai zice peste s-a făcut cunoscut în tot cartierul (deși nu asta a intenționat… nicio clipă, măcar, căci este o persoană retrasă).

Și nu doar atât. Să știți că Samuel nu a fost mereu atât de trist. Când era un copil mic avea multi prieteni. Dar, mai ales, avea și o „cea mai buna prietenă”. O chema Gabriela. Din păcate, a rupt orice legătură cu ea de când a intrat la facultate. De atunci este așa. Dar când a văzut o doamnă drăguță în fața ochilor, aproape a început sa plângă. Era ea. Pisica l-a dus la Gabriela. Parcă omul s-a luminat brusc la față.

Cartea prezintă toate eforturile, schemele și planurile, micile ritualuri pe care Samuel le pune la cale și le execută crezând că va putea relua legătura cu Gabriela. Paradoxal, îi iese și a păstrat motanul, ca talisman pentru o noua viață, mai frumoasă.

Horia Corcheș, Istoria lui Răzvan

images.jpg

Eu consider că este foarte important să citești cărți. Ele lărgesc orizontul de cunoaștere, ajutând la dezvoltarea cititorilor din diferite puncte de vedere.

Lectura are rolul de a forma gustul adolescenților pentru literatură. După ce termină de citit o carte, cititorul își formează o părere, aflând dacă acel gen de carte i-a plăcut, sau dacă ar dori să citească și alte genuri literare. Prin lectura cărților, oamenii află lucruri noi, își dezvoltă exprimarea, își îmbogățesc vocabularul, descoperă povești care îi pot ajuta la dezvoltarea interectuală, dar și cea afectivă. De exemplu, în urma lecturii cărții ,,Istoria lui Răzvan” de Horia Corcheș, am aflat o gramadă de informații despre istoria țării noastre, România, redată printr-o poveste simpatică a unui băiețel, astfel fiindu-mi mult mai ușor să rețin informațiile decât dacă aș fi citit o carte de isorie.

Prin urmare, lectura ajută la educarea cititorilor, reușind uneori chiar și să ne schimbe viețile. Bianca, clasa a VIII-a

 

A.E. van Vogt, Vrăjitorul din Linn

 

Vrajitorul.jpg

„Cu ce ramânem, până la urmă, din cărțile pe care le citim?”.

Din cărțile pe care le citim, ramânem, până la urmă, nu cu informații despre ceea ce am citit in carte, ci cu emoțiile și sentimentele pe care le-am simțit când am citit cartea. Cărțile cititte ne ajuta să scăpăm de lumea în care ne aflăm și în care avem multe griji și ne transpune într-o lume în care uităm de lumea în care trăim și suntem atrași să citim cât mai mult, pentru a simți în continuare alături de personajele carții și a trăi în acea poveste.

Din cartea „” de A.E. van Vogt am rămas cu ideea că Universul este mult mai mare decât am putea crede și cu curiozitatea de a afla daca exista alte forme de viață în Univers și dacă există posibilitatea ca civilizația noastră să se traga dintr-o civilizație umană mai veche dispărută precum imperiul din Linn. Din cartea „Indiile Negre, Goana după meteor” am ramas cu mirarea față de ingeniozitatea oamenilor atunci când vine vorba de modalități si dispozitive de exploatarea minelor de cărbune din Anglia. Matei, cls a VII-a, CN Emil Racoviță, Cluj

 

Michelle Obama ,,Povestea mea”

F6153894-4777-4B0D-AE3C-EFDA05B10F17.jpeg

Povestea mea – Michelle Obama
Această carte este o autobiografie prin care Michelle Obama ne dezvăluie toate etapele vieții sale:de la adolescență la maturitate, de la un om obișnuit la Prima Doamnă. Prin această carte este transmis un mesaj puternic: cu ambiție, seriozitate si încredere de sine, poți să îți îndeplinești orice dorință. Copilăria ei a fost una simplă cu bucurii si probleme. Faptul că ea este de altă culoare nu a avantajat-o foarte mult,dar ea a reușit să treacă de toate răutățile. A fost o elevă foarte bună fiindcă invățatul pentru ea a devenit o pasiune.De mică ea a învățat ce înseamnă responsabilitatea, iar acest lucru a ajutat-o foarte mult un viitoarea carieră.Momentul in care ea il cunoaște pe Barak Obama este unul dintre cele mai frumoase momente ale vieții. Cei doi au avut parte de o iubire sinceră, bazată pe onestitate si respect. În momentele in care Michelle își pierdea încrederea de sine, el era cel care îi ridica moralul.
Recomand această carte pentru cei ce vor să afle ce stă in spatele unei femei de succes.

Ambiția și credința ca dorintele pot deveni realitate mi – au fost întărite in urma lecturii acestei cărți.
Ei ii datorez încrederea in forțele proprii care a dus creșterea stimei de sine.
Ma simt o învingătoare!

-Iulia Mara-

Autor: Michelle Obama

An aparitie:2018

Editura: Litera

Liceul teoretic ,,Aurel Vlaicu” Orăștie
Clasa a X-a.

Jocul Lui Westing – Ellen Raskin

westing.jpgdate.jpeg

Moartea suspectă a unchiului Sam și miza finală : două milioane de dolari îi fac pe cei șaisprezece posibili moștenitori să cadă imediat în patima jocului.
,, Nu contează ce aveți, ci ceea ce nu aveți ”
O poveste care tulbură minți. Tot ceea ce credeai că ai aflat odată cu personajele, se năruie în indiciile lui Westing. Un final neașteptat și un moștenitor poate prea neînsemnat în fața celorlalți 15, dar care reușește să pună mâna pe averea unchiului Sam și să păstreze SECRETUL. 

Dezsi Diana Ioana
Clasa a X-a . Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” Orăștie

Recomandările de lectură ale lui Răzvan

Cu ce am rămas după ce am citit o carte?
Dupa ce am citit seria „Fundația” de Isaac Asimov, am rămas cu descrierile frumose care le făcea; mi-a placut faptul că știa să explice ceea ce facea un personaj ( alegerile care le facea) si când zic ca îmi plăcea cum explica, mă refer ca explica, niște lucruri grele în așa fel încât sa înțeleagă și cititorul; în plus am mai rămas cu faptul că avea un subiec interesant. Am auzit atatea teori despre spatiu, timp, planete locuibile, care facea ca ceea ce povestea in carte greu de imaginat( daca te gandesti realist) dar el explica, cum timpul trecea la fel in toate locurile, cum de erau planetele nelocuibile facute locuibile.
Am mai citit si „Papillon” de Henri Charriére, in aceasta carte inveti din experientele altor persoane, ce sa faci si ce sa nu faci in viață, de exemplu „îți dai seama cât de valoros era lucrul pe care îl aveai, doar după ce îl pierzi”; in cazul prizonierilor, libertatea, familia, viața pe care o aveau inainte. Sau mai inveti ca nimic nu este intamplator, de exemplu, Henri daca nu ar fi luat pasarea hocco sa o manance, atunci, nu mai facea rost de o barca…
In „Balada spaniolă” scrisa de Lion Feuchwanger, este o secventa in care regele Spaniei, se credea deja învingător, el credea ca are voctoria bataliei, dinainte sa faca batalia; nu trebuie sa nu fi increzator, dar, nici sa crezi ca deja s-a terminat, ai câstigat, ce aveai de câstigat; ajungi atat de increzator incat, uiti sa te mai pregatesti de „batalie” si, doar o pierzi…
Aceste carti te ajuta sa te dezvolți, atat intelectual, cât și moral, și cultural. De la Asimov am invatat cum sa scriu o carte interesantă, un text bun, am invatat sa gandesc mai logic, mai inteligent, sa judec altfel; de la Henri, am ramas cu faptul ca trebuie sa pretuim ce avem, atat timp cat il mai avem, iar de la Lion, am invatat cateva din cultura altor popoare, si iarasi, sa fim încrezători si atenti in acelasi timp.
Toate cartile ne ajuta intr-un fel, trebuie doar sa ne dam seama cum.AFBE4FE3-3944-419C-96F4-650E21012C35.jpeg