0723152898 office@anpro.ro

„Luminile din septembrie” de Carlos Ruiz Zafon

aug. 2, 2020 | 0 comentarii

1974837-0.jpeg

 

„ – Nu trebuie să crezi tot ceea ce vezi. Imaginea asupra realității pe care ne-o oferă ochii nu este decât o iluzie, un efect optic, zise el. Lumina e o mare mincinoasă.”

Într-o lume în care nimic nu e ceea ce pare a fi, salvarea poate fi doar încrederea în cei din jur. Familia Sauvelle va avea să constate acest fapt lucrând pentru un fabricant de jucării din Golful Albastru, de pe coasta Normandiei. Primele zile totul decurge normal, însă o crimă cumplită zguduie apoi orașul, iar o investigație veche se redeschide. Irene, fiica familiei Sauvelle, împreună cu Ismael, un tânăr marinar inteligent, caută răspunsuri în casa fabricantului de jucării, implicându-se într-o aventură periculoasă. Povești de viață sunt dezvăluite, indicii sunt deslușite, iar misterul prinde contur din ce în ce mai mult. Însă finalul este cu totul și cu totul neașteptat. Cartea aceasta mi s-a părut deosebit de interesantă, trezind adrenalina și setea de mister din mine. Citind mai multe cărți ale domnului Zafon, am constatat că acestea seamănă între ele, având aproximativ aceeași intrigă și aceeași temă: dezlegarea unui mister legat de trecutul întunecat al unei persoane. În ciuda acestui fapt, m-au impresionat mult contrucția personajelor care au o complexitate aparte și finalul deschis al acestei cărți. Recomnd acest roman cu promisiunea unei povești emoționante de viață și a unui mister nemaipomenit! Trempe Andrada, clasa a 7-a, Școala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea

„Insula” de Gellu Naum

aug. 1, 2020 | 0 comentarii

5ae0a47b648b3.png

 

Ați citit vreodată o carte scrisă după o altă carte? E ca un dialog al autorilor, peste timp și spațiu. Ei bine, piesa „Insula” este versiunea demitizată pe care Gellu Naum o oferă romanului „Robinson Crusoe”, a lui Daniel Defoe. Cunoaștem cu toții aventura solitară a naufragiatului Robinson, care a supraviețuit 27 de ani pe o insulă. Robinson al lui Naum numai singur nu se poate spune că e, deși acesta insistă să spună tuturor că suferă de singurătate. În piesă, se păstrează, în mare, aceeași situație – Robinson, izolat pe o insulă, încearcă să se salveze – și aceleași personaje cheie: Robinson Crusoe și Vineri. Subiectul însă suferă vizibile transformări, unele chiar caraghioase. De pildă, Robinson se îndrăgostește de o Sirenă, însă nu vrea să rămână alături de ea, deoarece consideră că datoria lui de naufragiat e să rămână singur. Dialogul cu Vineri este, de asemenea, foarte hilar, deoarece sclavul cere să fie învățat să vorbească, deși se exprimă cursiv. În piesă apare o avalanșă de personaje: familia misionarului Selkirke, piratul Pierre, beduinii, regele insulei, câțiva turiști, o pisicuță, un papagal, foci cântărețe și alte animale care au comportament uman. Să fiți pregătiți de o serie de răsturnări de situație, regăsiri neașteptate, reuniuni de familie ca în telenovele, răsturnarea timpului și, bineînțeles, de un final fericit. Chiar dacă uneori limbajul și acțiunile par să iasă din logica obișnuită (pentru piratul Pierre, până și vârsta se măsoară în țoli, Vineri e albastru), piesa o să vă țină nedezlipiți de paginile ei, până la ultima replică. Vă garantez AndradaTrempe , clasa a 7-a, Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna”, Oradea

”Șirul pierdut al timpului”, Paige Britt

aug. 1, 2020 | 0 comentarii

”Șirul pierdut al timpului” este o carte plină de suspans și aventură, scrisă de autoarea Paige Britt. M-a atras încă de la primele pagini, pentru că m-a făcut să-mi doresc să aflu ce se va întâmpla cu Penelope, o fată mai mereu ocupată, care pierde adesea șirul timpului căutând idei neobișnuite pentru povestiri. Penelope dorește să devină scriitoare, însă mama ei nu o susține, spunând că fetei i-ar trebui un loc de muncă mai stabil. Mama lui Penelope e o femeie serioasă, poate prea serioasă, care îi planifică viața lui Penelope, aceasta devenind un robot gata să execute ordinele mamei. Penelope însă nu renunță așa ușor. Aceasta continuă să scrie în caietele ascunse sub patul ei.  Penelope decide să creeze o povestire pentru a-i convinge pe părinții ei că scrisul nu e o pierdere de timp, și că are o șansă să devină scriitoare. Însă, la un moment dat, ideile fantastice ale lui Penelope dispar misterios, iar în programul fetei apare  o zi liberă, pe care mama ei nu dorește să o accepte. Neștiind ce să facă fără idei, Penelope o vizitează pe domnișoara Maddie, vecina ei cu care se înțelege foarte bine și singura care susține visul lui Penelope, pentru a se lămuri în legătură cu pierderea ideilor. Însă, pagina goală, care trebuia să fie o zi aglomerată ca toate celelalte zile din viața lui Penelope, se dovedește a fi un portal către Tărâmul Posibilității. Aici Penelope îl întâlnește pe Mărar, un tip ciudat și prietenos, care îi povestește despre situația Tărâmului. Marea Zăbovitoare era conducătoarea Tărâmului Posibilităților. Era o maestră a zăbovitului, ceea ce înseamnă că avea idei nemaipomenite, iar atunci când zăbovea, inventa posibilități noi cum ar fi vestita ”poți face orice” din care a fost creat Tărâmul. Însă Cronos, un vrăjitor malefic, a izgonit-o pe Marea Zăbovitoare și a preluat controlul asupra Tărâmului Posibilității, făcându-i pe locuitori să creadă că zăbovitul e o pierdere de timp. Oare va reuși Penelope să ajute Tărâmul, chiar dacă a rămas fără idei și nu mai poate zăbovi?

Se pare că această aventură a schimbat-o pe Penelope, a făcut-o să aibă încredere în ea și în visurile ei. A ajutat-o să înțeleagă ce e de fapt timpul, ce sunt ideile și cum să prețuiască prietenia. Așa, Penelope se va putea aventura în lumea povestirilor create de ea, se va împrieteni cu copacii și va zbura pe Fantezii.

”Nu Timpul este prețios, tu ești!” (AlexiaCiobănuc , clasa a V-a, Colegiul Național Gheorghe Lazăr, Sibiu)