aug. 1, 2020 |
Încă din numele acestei cărți îți dai seama că scopul ei este să inspire și să încurajeze milioanele de suflete mici împrăștiate pe tot Globul, să le arate că totul este posibil. Cartea le dă speranță micilor cititori prin prezentarea a o sută de povești ale unor femei luptătoare, care au reușit să facă lucruri mărețe. Nu sunt prezentate doar femei cu un job important sau cu mulți bani, sunt prezentate femei pirați, exploratoare, motocicliste, până și fetițe care abia învață să scrie și să citească.
Uneori mi se pare că fetele sunt subestimate, și chiar așa este. Ați văzut voi vreodată chipul unei femei pe o bancnotă? Asta nu e însă nimic. Cu ceva timp în urmă, femeile nici nu aveau dreptul la vot. În unele țări le-au fost interzise și alte lucruri, iar în unele locuri încă le sunt interzise. Dar această carte mi-a arătat că noi, fetele, putem face orice.
Unele povești m-au emotionat, iar altele m-au lăsat cu gura căscată. Unele dintre aceste femei par venite din lumi magice, dar tot din lumea noastră sunt. Văzând câte se pot realiza cu puțină ambiție și devotament, am știut că vreau să fiu ca ele. Și să vă dau un pont, lucrurile nu se întâmplă cu ,,vreau și eu”, ci cu muncă.
Un strop de istorie combinată cu dorința de a încuraja noua generație, i-ar prinde bine oricărui copil, și nu numai, așa că vă recomand cu căldură cartea ,,Povești de seară pentru fete rebele” de Elena Favilli și Francesca Cavallo. (Anisia Oncioiu, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu)
iul. 2, 2020 |
5
M-a atras foarte mult moto-ul cărţii, cât şi numele acesteia, ambele punâdu-mă pe gânduri înainte de a citi primele pagini. Prin ideea de plecare m-am gândit atât la îndepartarea de locururile natale şi de familie, căt şi trecerea timpului urmată de moarte. Încă de la început autorul aduce în dicuţie tema principală a cărţii, introducându-ne în lumea poveştilor sale. (mai mult…)
iul. 2, 2020 |
Carea se deschide într-un mod sumbru, printr-un cadru funerar, prezentându-ne detalii de imediat după moartea persoanei, de la pregătirile pentru înmormântare („ am văzut-o urmărind pregătirile de înmormântare”),din timpul ei şi înainte de aceste eveniment tragic. Autoare ne prezintă întâmplările din perspectiva unei persoane care a fost martoră şi a cunoscut trecutul( mai bine spui povestea de viată ) a persoanei decedate. (mai mult…)
iul. 2, 2020 |
N.A. Bogdan este autorul acestei minunate cărţi de istorie, acesta s-a născut în Iaşi, în anul 1858, de-a lungul vieţii sale ocupând mai multe funcţii.
Această carte fiind scrisă de el în timpul vieţii sale , întâmplarile fiind scrise la puţin timp după ce aveau loc. N.A. Bogdan a fost angajat ca scriitor și traducător, apoi primit ca secretar la Corpul de Portărie al Curții de Apel din Iași. Devine apoi artist-gagist la Teatrul Național, de-a lungul vieții ocupând și diferite posturi de colaborator, secretar, tachigraj, Ofițer de stare Civilă și Prim-Ajutor de Primar al Iașului. Cu ocazia Centenarului dorinţa lui N.A.Bogdan a fost îndeplinită, cartea fiind rescrisă, după noile tehnologii şi prezintă în conţinutul ei ilustraţii atât din lucrarea originală( scrisă de mână) şi fotografii cu persoanele, clădirile, evenimentele cele mai importante, afişe şi acte din perioada anilor 1916-1918 din Iaşi. Având uneori aspectul uniui jurnal, acţiunea începe pe la sfârşitul verii anului 1916, terminându-se pe la finalul anului 1918, chiar şi puţin din 1919. Descrierea evenimentelor, acţiunii, a societăţii, a traiului greu şi a imposibilităţii oamenilor de a supravieţui de pe o zi pe alta, a formelor de guvernae şi a politicii din acea vreme în Iaşi este realizată cu un lux de amănunte, uneori ele fiind necesare alteori inutile. Autorul prezentând în mod evident impresia sa asupra celor întâmplate. În momentele de la declararea războiului şi după încheierea acestuia, naţiunea română a fost supusă unor grele încercări, înregistrându-se un număr foarte mare de morţi, într-o perioadă atât de scurtă. Datorită marilor greutăţi ale iernii, a fenomenelor de îmbogăţite ale autortăţilor locale şi săracirea locuitorilor, frământările momentului (frigul, lipsa lemnelor, foametea, transformarea oraşului…), unii dintre ieşeni caută loc în aşa-numitele trenuri ,,directe” în alte judeţe sau chiar înafara ţarii. N.A.Bogdan isi exprimă poina prin dreptate, uneori şi critici cu privire la reacţiile celor din jur, a acţiunii pe aspre, a campaniilor zomotoase, desciind şi personalităţi de seamă ale vieţii culturale şi politice române, în special ieşene. Principalele teme abordate în această carte fiind: „Din vremuri întunecate. Orașul jertfelor.”, „Ziua de 14/26 august 1916.Agitații. Arestări. Mișcări militare.”, „Gara Iași-Frământări de trupuri și suflete!”, „Trăiască Romania Mare!”, „Organizările Carității publice și sanitare”, „Internarea străinilor.”, „Aliații noștri ruși…”, „Venirea în Iași a familiei Regale”, „Martirii Iașului.”, „Reprezentanții puterilor straine în Iași.”, „Iașul descris de Regina Maria.”. Acestea prezintă diferite momente , semnificative din istoria orașului Iași.
Cartea este este una foarte interesantă, în care ne sunt prezentate adevăruri ale istoriei şi trăiri din viaţa ieşeanului N.A.Bogdan. Captivantă prin modul familiar de înşiruire al evenimentelor ,cronologic, realitatea fiind prezentata din umbra unui martor şi personaj al acelor vremuri.
iul. 2, 2020 |
”Cea mai trăsnită excursie cu clasa din ultimul catralion și ceva de ani” de Dave Barry este de mult pe lista cărților musai de citit, dar abia acum am reușit să o cumpăr și trebuie să recunosc că m-a captivat încă de la primele rânduri.
În această carte este vorba despre un băiat pe nume Wyatt Palmer din clasa a-8-a care, alături de alți 4 colegi de-ai săi, pornește într-o excursie cu clasa la Washington. Cei cinci ajung să urmărească doi tipi ciudați pe care i-au întâlnit în avion, și pe care îi consideră teroriști. Mai exact, îi suspectează că vor să atace Casa Albă și să-l omoare pe președintele Americii. Copiii sunt hotărâți să-i oprească pe teroriști, astfel că pornesc pe urmele lor într-o aventură contra cronometru, uitând de ce se află, de fapt, la Washington. În cele din urmă, acești tipi se dovedesc a fi oameni buni, iar scopul lor este tocmai de a-l salva pe președinte de la un atac. În urma acestei excursii Palmer devine cel mai popular copil, atât pe rețelele sociale cât și în viața reală.
Întreaga poveste și toate acțiunile pe care acești puști le întreprind în încercarea lor de a-i prinde pe suspecți se transformă într-o aventură haioasă, plină de peripeții și adrenalină, dar și de întâmplări neprevăzute, care te țin în suspans, dar și cu zâmbetul pe buze până la final.
Citind cartea, am intrat rapid în pielea personajului principal și cred că mi-ar plăcea să trăiesc cu adevărat o astfel de aventură – cu multă, multă acțiune, suspans, cu dispozitive de urmărire, detonatoare de rachete, răpiri, curse contracronometru, momente trăsnite, etc. Mi-ar plăcea cu condiția ca finalul să fie același: unul fericit, în urma căruia să mă aleg cu popularitate și cu o sumedenie de amintiri.
(Sebastian Fărcașiu, clasa a V-a, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu)
iun. 23, 2020 |
Omenirea a fost întotdeauna fascinată să cunoască, să exploreze Pământul. Astfel, în 1900, Emil Racoviță a publicat o carte în care a descris călătoria sa de la Cercul Polar. Cartea este, de fapt, jurnalul lui și a fost intitulată „Spre Polul Sud”.
El a participat ca naturist la expediția navei „Belgica”. Scopul acestei expediții era să adune cât mai multe informații despre clima, fauna și flora regiunilor antarctice. Ca să adune aceste date, Emil Racoviță și tovarășii lui au trebuit să străbată strâmtori, să debarce pe insule pustii, să înfrunte geruri năprasnice și furtuni și… șobolani. Toate acestea pentru a descoperi o nouă specie de scoică și trei feluri de acarieni. Au făcut de asemenea importante descoperiri geologice, meteorologice, magnetice și hidrografice.
Chiar dacă a fost scrisă în urmă cu un veac, cartea este foarte amuzantă. Emil Racoviță descrie cu un umor cald, zilele extrem de geroase de iarnă polară. Acest jurnal a fost scris de un mare biolog și are informații științifice ce sunt scrise într-un mod hazliu și foarte captivant.
Pe mine m-a fermecat Emil Racoviță cu umorul său, care descrie momentele dramatice prin care a trecut. Peisajul mohorât al banchizei înghețate și viața monotonă pe care a dus-o pe „Belgica” sunt transformate în momentele vesele și amuzante. Lui i se potrivește perfect proverbul „a face haz de necaz”.
O recomand tuturor celor ce vor să străbată paralele până la latitudinea 71 de grade. O mai recomand celor ce vor să afle din tainele științei într-un mod haios. Veți râde cu gura până la urechi și sper că veți păstra din ea o bucățică în sufletul vostru.
(Andrei Țiplic, clasa a V-a, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu)
Comentarii recente