„Motanul de la hanul Cheshire Cheese” de Carmen Agra Deedy și Randall Wright
„Motanul de la hanul Cheshire Cheese” de Carmen Agra Deedy și Randall Wright, cu ilustrații de Barry Moser, este a patra mea recomandare de lectură privind cărțile cu și despre pisici. Titlul dezvăluie personajul și locul, dar nu-ți dă niciun indiciu despre cât de excepțional este Skilley. Subtitlul, „O poveste à la Dickens”, ne orientează în stilul intrigii povestirii. Despre ce va fi vorba? Poate că ați auzit de pactul faustic al lui Goethe, dar sunt convinsă că nu ați întâlnit prea frecvent pactul dintre pisică și șoarece. Ei bine, un motan cu un trecut rușinos și cu un secret condamnabil – faptul că nu-i plăcea carnea de șoarece – se instalează la hanul Cheshire Cheese, unde cade la învoială cu rozătoarele casei, trecând, în ochii hangiului, drept un pisoi eficient, dar trezindu-se antrenat într-o intrigă de zile mari.
Ce mi s-a părut deosebit în această carte este amestecul de pură ficțiune (animalele vorbesc și țes planuri) cu realitatea secolului al XIX-lea, la han perindându-se personalități ale lumii literare, precum Charles Dickens, William Makepeace Thackeray, Wilkie Collins sau Edward Bulwer-Lytton, înfățișați în toată goliciunea defectelor omenești. Astfel, am aflat că „scriitorii sunt niște oameni zgârciți și ar fi fost ceva îngrozitor pentru ei să lase în urmă un bănuț de un penny”. Cine credeți că mai apare la han? Regina Angliei în persoană! Despre modul în care motanul Skilley va deveni un ajutor prețios în salvarea siguranței Majestății Sale, veți afla numai citind cartea. Andrada Trempe, clasa a 7-a, Școala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea
„Super Pisici” de Ashley Morgan
Personaje de ispravă și sursă de inspirație pentru scriitori din toate timpurile, pisicile populează cărțile lumii, după cum v-am convins, sper, în ultimele două prezentări de carte. Nu am fost surprinsă deloc să le găsesc și pe coperta unui alt gen de scriere, nici ficțională, nici nonliterară. Este vorba despre „Super Pisici”, de Ashley Morgan și care cuprinde poveștile adevărate ale unor feline extraordinare. Parcă ar fi biografiile romanțate ale unor personalități, ca acelea de la Editura Polirom, care au apărut recent și în biblioteca mea.
Cartea pornește de la ipoteza că pisicile sunt niște creaturi divergente: prădători iscusiți, dar și prietene de nădejde; solitare, dar foarte iubitoare; energice, dar care dorm 18 ore din 24, ca bebelușii. Însă, fie că vânează, fie că dorm, fie că se joacă, aceste feline sunt pline de surprize. Chiar dacă au un aspect pufos care pare să reflecte o personalitate „moale”, pisicile pot fi niște războinici neînfricați, care se luptă fără frică de moarte pentru cei dragi lor și supraviețuiesc celor mai înverșunate condiții.
Faith, pisica de la biserica Sf. Augustin din Londra, a fost găzduită de părintele Henry și, curând, a dat naștere unui pisoiaș. Simțind pericolul ce avea să vină, Faith și-a părăsit confortabilul culcuș din biserică și a coborât în pivniță, cu motănelul după ea. Părintele Henry nu i-a înțeles comportamentul, dar pe 9 septembrie 1940, când Londra devenise deja un loc nesigur din cauza războiului, sirenele au început să sune. Henry și restul locuitorilor și-au petrecut noaptea într-un adăpost aerian, iar biserica a fost bombardată. A doua zi, părintele și-a găsit pisicile tefere, printre ruine. Acest a fost surprins de instinctul matern și intuiția lui Faith, care a rămas în memoria londonezilor mult timp după aceea.
Faith nu este singura pisică ce a supraviețuit în condiții miraculoase. Citind cartea, veți afla de Oscar, un motan marinar, a cărui abilitate de a trișa moartea i-a adus porecla de „Sam de Nescufundat”. Sau de Sugar, care și-a consumat una din cele nouă vieți când a supraviețuit căderii de la etajul 19. Sau de Tigger, care a călătorit 480 de kilometri, agățat de bara de protecție a mașinii.
Nu, nu sunt ficțiuni, deși unele istorisiri parcă țin de domeniul fabulosului. Sunt doar dovezi că pisicile sunt ființe extraordinare, care merită toată atenția și afecțiunea noastră. Sunteți de acord cu mine? Andrada Trempe, clasa a 7-a, Școala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea
„Crângul de Alun” de Melissa Albert
„Crângul de alun” de Melissa Albert „Am mers în crângul de alun căci în minte-mi ardea un foc”
În vara aceasta am citit, printre altele, o carte plină de magie: „Crângul de alun” de Melissa Albert, ce spune. povestea a două vieți: a lui Alice și a mamei sale, Ella. Înainte de citi carteai, mi-a atras atenția pe coperta a patra următorul citat: „În parte basm întunecat, în parte horror psihologic, Crângul de alun este o poveste despre puterea imaginației de a da frâu liber cruzimii pe hotarul (de obicei) pașnic al realității.” (The Guardian). Cum nu sunt mare fan al acestui gen de literatură, am vrut s-o abandonez, însă ceva parcă mă împiedica s-o las, mai ales că începutul nu mă atrăgea: două ființe, mamă și fiică își petrec timpul fugind, (nu e clar de ce?), până la moartea bunicii. Ceva nu îmi era clar, așa că am reluat începutul și am înțeles că i-a prins bine fuga personajului nostru principal, Alice, pentru că are nevoie să o salveze pe mama sa și are de trecut prin câteva teste și asta o ajută să crească să se schimbe și să se descopere. Tot ce aduce această carte: întuneric, coșmaruri negre, caractere malefice din povești, toate acestea intră în realitatea noastră și crează haos: „Hinterlandul. Locul unde poveștile, cum să zic, se leagă între ele. Toate se petrec în același loc”. Greu de crezut că toate personajele malefice pot lua viață. Avem parte de o poveste despre puterea imaginației, unde totul este posibil. Alice își dorește să o cunoască pe bunica sa, însă află că ea locuiește pe tărâmul numit Crângul de Alun. Când dispare mama sa, Ella, trebuie să se gândească cum să o găsească. Cunoaște un băiat care îi deschide și mai mult lumea Hinterlandului și până la urmă se gândește cum să ajungă pe proprietatea bunicii sale, Althea, și să o găsească pe mama sa. Tot felul de creaturi îi bântuie pe Alice și Finch. Din ce ne dăm seama tot ce își dorește Alice să facă este să o găsească pe mama sa, să o cunoască pe Althea și să înțeleagă ce se întâmplă cu lumea sa, știind că este dată cu totul peste cap. Cum am menționat, Alice are de trecut anumite teste și pătrunde cât mai mult în lumea poveștilor. Dar serios acum, cui nu i-ar plăcea să treacă prin așa ceva măcar o dată? Dacă mă gândesc mai bine la lumea în care trăim acum… e mai bine, așa că rămânem la povești cu creaturi dubioase doar din cărți.
Crângul de alun este o carte magică, cu o poveste de neuitat despre o fată care își dorește să afle ce se întâmplă cu ea și cu lumea despre care știa că este simplă și cum ajunge să se lupte cu creaturi pentru a-și salva mama și a face cunoștință cu bunica sa. „Am clipit ca să alung pânzele de păianjen ale basmului . Asta nu era o carte, era viața . Trebuia să-mi revin in fire.” Cartea aceasta mi-a dat impresia că lumea reală uneori poate fi confundată cu lumea basmelor doar că diferă anumite „personaje” și faptul că această carte are o poveste emoționată, agitată, dar în același rând este și bizară o face să pară foarte interesantă și poate acesta este și succesul unei cărți. Damian Bianca Andreea Miruna clasa a 10-a, Colegiul Economic „ Virgil Madgearu”, Galați
„Vorbește!” de Laurie Halse Anderson
Vorbește!
de Laurie Halse Anderson
Nu de puține ori auzim din media că un elev a devenit victima unei agresiuni din partea altui elev. Din păcate, fenomenul de bulling a devenit o problemă contemporană tot mai des întâlnită în mediul școlar, iar un studiu realizat de fundația „Salvați Copiii” România arată că unul din patru copii a fost umilit în fața colegilor. Cum ne comportăm în fața unui astfel de comportament agresiv? Răspundem cu aceeași monedă, ne închidem în sine sau căutăm ajutor? Cartea „Vorbește!” de Laurie Halse Anderson încearcă prin povestea Melindei, o tânără aflată în clasa a noua să ne ofere un model de comportament al unei persoane agresate. Melinda este adolescenta în care m-am regăsit cumva, fiind boboc ca și mine, și trăind uneori sentimentul ignoranței. Ca și Melinda, am trăit sentimentul dezamăgirii și am observat că bobocii sunt de cele mai multe ori ignorați, că unii intră în bucluc, că alții se ceartă cu profesorii, cu părinții sau cu alți elevi.
Am descoperit prin această carte că tinerii își caută refugiul într-o activitate care le place sau oră de clasă, cum devine pentru tânăra noastră ora de artă, singura la care se simțea în largul ei și în care profesorul o încurajează să își exprime sentimentele. În opinia mea, o scenă semnificativă ar fi când Melinda realizează un eseu la istorie despre femeile care s-au luptat pentru drepturile lor acum câteva sute de ani în urmă. Tema ei a fost așa de bună, încât profesorul i-a cerut să o prezinte în fața clasei următoarea zi. Melinda a pregătit o prezentare altfel: a ales să nu vorbească deloc și chiar scriind pe tablă că alege să păstreze tăcerea. Profesorul ei nu i-a dat o notă prea bună. Supărată, se plânge unui coleg că a fost nedreptățită, în condițiile în care eseul era foarte bun. Colegul ei o susține, dar îi spune că și-a meritat nota totuși, femeile acelea îndurând închisoarea și alte pedepse tocmai pentru că nu au vrut să tacă și au luptat în continuare să obțină ceea ce vroiau și a sfătuit-o pe Melinda să le urmeze exemplul.
Vorbește! este o poveste simplă și chiar prin această simplitate, Laurie Halse Anderson încercă să demonstreze că oricine poate ajunge în situația Melindei, iar esențial este să comunicăm despre ce ne supără, grijile fiind doar în capul nostru. Autoarea dorește, de asemenea, să atragă atenția asupra abuzurilor de tot felul care sunt foarte frecvente, în special în rândul minorilor și asupra depresiei adolescentine, mulți adolescenți confruntându-se cu ea, dar de cele mai multe ori trece neobservată. Esențial este să îi ascultam și sprijinim înainte să fie prea târziu.Bianca Andreea Miruna Damian, clasa a 10-a, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galați
„Lungul drum al Aumei” de Eucabeth Odhiambo
„Lungul drum al Aumei” de Eucabeth Odhiambo
Curând am descoperit într-o carte că singurul lucru pentru care merită să lupți este visul tău. Această carte se numește „Lungul drum al Aumei”, de Eucabeth Odhiambo și prezintă o poveste emoționantă despre curaj, devotament, dragoste, supraviețuire. Autoarea ne poartă tocmai în satul Koromo din Kenya, Africa, un sat sărăcăcios, unde fiecare zi reprezintă pentru majoritatea sătenilor o nouă provocare în lupta cu foametea, dar și cu bolile: „Aparent, malaria și febra tifoidă erau de vină” pentru lunga listă de morți care crescuse în ultimii doi ani. Aceste probleme nu le resimte inițial Auma, protagonista romanului, o tânără de numai treisprezece, căci familia îi este sănătoasă, iar tatăl lor care are un loc de muncă în oraș le asigură un trai decent și îi ajută, la rândul lor, pe cei nevoiași. Ca orice adolescent Auma are pasiuni, îi place să alerge, este o foarte bună atletă și speră că visul ei s-ar îndeplini, dacă ar primi o bursă: acela de a deveni medic și de a putea salva viețile celor care se sting în mod misterios.
M-a atras la acest personaj firea ambițioasă, luptătoare, dorința ei de a depăși condiția părinților: „Trebuia să termin, ba chiar să scot cel mai bun timp din viața mea. N-avem să renunț ca mama. N-avem să mă mulțumesc cu mai puțin decât meritam, ca mama.”
Boala tatălui, urmată de cea a mamei accentuează dorința fetei de a studia, de a găsi soluții la probleme ce uneori par să o depășească. Ar trebui să nu renunțe la școală, însă frații ei mai mici au nevoie de sprijinul ei. Așa că Auma ajunge să se poziționeze mereu pe al doilea loc. Tot ce vrea cartea să ne arate este faptul că trebuie să ne deschidem sufletul și să înțelegem singuri pe ce loc trebuie noi să fim, atunci când viața ne încearcă, atunci când ne aflăm în situații dilematice. Eu asta înțeleg.
Ce ne aduce această carte? Toate sentimentele la un loc: tristețea, speranța, dezamăgirea, visul, suferința, pasiunea.. Exact asta. Faptul că o fată cu vise mărețe se străduie să aducă fericire propriei familii și încearcă să-i ajute pe cei din sătucul ei. Află, și odată cu ea și noi, că orice vis poate fi îndeplinit sau se poate ruina într-o fracțiune de secundă, că respectul, determinarea, pasiunea și iubirea sunt fundamentale în viață. Bianca Andreea Miruna Damian, clasa a 10-a, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galați
Comentarii recente