aug. 28, 2020 |
Chiar dacă este dedicată celor care vor să aprofundeze limba engleză, cartea interactivă “O călătorie spre stele” m-a fascinat încă de la primele rânduri, datorită faptului că pe parcursul lecturii trebuie luate decizii în privința mai multor situații. Spre exemplu, atunci când protagonistul trebuie să accepte un anumit loc de muncă.
În carte, acțiunea se petrece în anul 2285, când un ecologist pe nume Tran Garcia Martin se angajează pe o navă spațială care ducea oameni de pe Pământ pe Jupiter și Neptun. Acolo el se împrietenește cu robotul Cindy care îl ajută foarte mult în aventura sa.
Într-o zi, Tran, află că este bănuit de căpitanul navei spațiale și detectivul Thompson pentru că a spart un ceas de detectare. A doua zi direcția navei spațiale a fost schimbată și apoi a fost evacuată, rămânând la bord doar detectivul Thompson cu Tran și Cindy. Ei primesc un mesaj de la un hotel apropiat că sunt camere disponibile și că îi așteaptă.
După ce s-au cazat un valet vine și le spune că nava lor este suspectă, fiind căutată de Poliția Federală. Aceștia s-au deplasat până la navă iar poliția i-a arestat, Tran și Cindy reușind să scape cu ajutorul valetului de la hotel, căruia îi fură nava și reușesc să ajungă cu aceasta în siguranță pe Pământ.
Recomand această carte tuturor copiilor, persoanelor care sunt fascinate de lumea spațială și celor cărora le place să citească literatură Science Fiction.(Sebastian Caminschi, clasa a VI-a, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu)
aug. 28, 2020 |
Cartea “Șirul pierdut al timpului” este despre Penelope, o fată cu potențial de scriitoare, dar programul strict prevăzut de mama ei îi cam punea bețe-n roate. Singura ei scăpare era vecina Maddie, o zăbovitoare pe cinste. O gaură în programul lui Penelope se ivi, iar odată ajunsă la vecina ei, fu absorbită într-o lume magică. Iar de aici, prin câte aventuri a trecut împreună cu noul prieten Mărar pentru a o găsi pe Marea Zăbovitoare și a salva Tărâmul Posibilităților din mâna lui Cronos, nu vă mai spun!
Această carte m-a făcut să-mi deschid mai bine ochii la unele lucruri din viața mea. Lectura aceasta a fost pentru mine un val de sentimente. Am pătruns într-o lume a imaginației unde am învățat lucruri pe care mulți dintre noi le cred stupide, dar ele ne ajută să nu depindem de ceas. Călătoria lui Mărar și Penelope îți arată că un minutar nu îți definește viața sau personalitatea. Cartea m-a ajutat să nu devin un ceasornicar, chiar când eram pe punctul de a o face.
Cred că un moment de zăbavă ne prinde bine tuturor, așa că vă recomand să opriți ticăitul ceasului pentru o vreme și să lăsați povestea să vă poarte în lumea ei magică. (Anisia Onisie, clasa a VI-a, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu)
aug. 28, 2020 |
După maratonul de cincisprezece recenzii pe care le-am postat din 1 până în 15 august, am căutat să citesc o carte mică, și ca dimensiune, și ca nivel de dificultate. De aceea, am ales din bibliotecă un volum din colecția Smart Blue, de la editura Arthur, a unei autoare sud-coreene, Sun-mi Hwang, intitulată „Găinușa care voia să zboare”.
Este povestea lui Muguraș, o găină care își dorea tare mult să clocească măcar un ou, dar al cărei destin stabilit de oameni era să stea în cușcă și să facă ouă, iar când nu a mai ouat, să fie aruncată la groapa de gunoi. Soarta ei se ridică însă deasupra dorinței stăpânilor, așa că Muguraș – nume predestinat, pentru că poartă în el semnificația cuvântului „frunză” – va fi salvată de rățoiul Hoinar, cu care leagă o strânsă prietenie. Normal că există în carte și un „tip rău”, o nevăstuică, iar goana pentru supraviețuire va fi subiectul întregii cărți.
Dincolo de povestea emoționantă și de limbajul simplu, ușor de urmărit, cartea s-a dovedit a fi mai mult decât o lectură pentru copii. Romanul vorbește despre:
- găsirea unui sens al vieții: „Ce sens are viața mea dacă nu pot cloci un ou?”;
- curaj și prietenie: „Nu putea bate în retragere, atâta timp cât prietenul ei era în pericol.”;
- moarte: „Oare așa o fi când mori?”;
- nevoia de libertate: „Strălucitoarea lume de afară” și pericolele vieții libere;
- reguli: „Păstrarea ordinii este cel mai important lucru!”;
- dragoste: „Cel mai important este să ne înțelegem unul pe celălalt. Asta este dragostea!”;
- echilibrul universului: „Căci dacă undeva cineva moare, altcineva, în altă parte, se naște.”;
- împlinirea visurilor: „Trebuie să faci ceea ce-ți dorești să faci. Întreabă-te pe tine însuți ce vrei să faci cu adevărat”.
Dacă doriți să aflați ce înseamnă „a zbura” pentru o găinușă curajoasă, lăsați-vă cuprinși de farmecul povestioarei lui Sun-mi Hwang și a desenelor ilustratoarei Namoco. Poate vă inspiră să vă împliniți propriile voastre visuri! Andrada Trempe, clasa a 7-a, Școala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea
aug. 28, 2020 |
În această carte este vorba despre o fetiță pe nume Sakiz Sardunya care se traduce „Mușcată Curgătoare”. Colegii o ironizează mereu şi râd de numele ei, iar mama sa nu îi înţelege nemulţumirea şi nu e dispusă mai niciodată să îi răspundă întrebărilor şi curiozităţilor ei. Deşi este o fetiţă singură şi retrasă, Sakiz este cu totul deosebită, fiind pasionată de lectură, de ştiinţe şi geografie, fiind o fire curioasă şi plină de imaginaţie şi creativitate. Îşi scrie toate experienţele, emoţiile şi trăirile într-un jurnal personal intitulat Copacul Bătrân.
Într-o zi, găsește la bibliotecă un glob şi constată că acesta îşi schimbă culoarea când se află în preajma cărţilor. Este un glob magic pe care se află cel de-al optulea continent unde trăiesc zâne și tot felul de creaturi ciudate.
Plecată în grabă la bunici, fetiţa zărește la fereastră doi copii puțin mai ciudați decât ea – Zeliş şi Asutay, personaje fantastice locuitoare ale celui de-al optulea continent. Aceştia sunt în căutarea globului fermecat, care reprezintă casa lor. Copii îi povestesc fetiței că țara lor se distruge tot mai mult pe zi ce trece deoarece puțini copii mai citesc, puține cărți/poezii se mai scriu, pe scurt, puțini oameni mai sunt creativi în ziua de astăzi, iar globul fermecat devine activ atunci când se află printre cărţi, primind energie de la ele. Sakiz Sardunya se alătură celor doi fraţi în încercarea de a-i ajuta să se întoarcă acasă şi de a salva cel de-al optulea continent.
Împreună cei trei copii trec prin multe aventuri, provocări, eșecuri şi victorii, trebuie să facă propriile alegeri, să ia decizii cu privire la drumul pe care să-l aleagă şi să îşi urmeze instinctul.
În speranţa că v-am deschis apetitul pentru lectură, şi pentru a afla dacă în final Sakiz îşi va iubi numele şi dacă va reuşi împreună cu prietenii ei să salveze tărâmul fermecat, merită să fugiţi la librărie sau la bibliotecă şi să luaţi cartea „Fetița căreia nu-i plăcea numele său”.
Sunt multe de învăţat din această carte: să te accepţi aşa cum eşti, să ignori răutăţile altora, să îţi urmezi pasiunile, să citeşti mai mult, să îţi pui mereu imaginaţia şi creativitatea la încercare. Dar cel mai important lucru pe care l-am învăţat citind această carte este următorul: dacă atunci când eşuezi sau pierzi înveţi ceva, pierderea este de fapt un câştig: „Cel mai important e ca fiecare om să facă tot ce-i stă în putință ca lucrurile să iasă bine. Și, în plus, nu trebuie să câștigi mereu. Omul are multe de învățat și atunci când pierde. Și dacă a învăța este un câștig înseamnă că omul câștigă și atunci când pierde. Sebastian Fărcașiu, clasa a VI-a, Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu
aug. 27, 2020 |
„Însemnări din subterană” de F.M. Dostoievski reprezintă povestea unui om, aflat în lupta cu sine între cunoașterea proprie și a celorlalți.
Lectura este una plăcută și te ține aproape de personaj care trece prin multe stări, acesta fiind aflat într-o ceartă cu sine însuși dar și cu ceilalți și care nu reușește să își găsească locul lui. Din partea autorului aflăm că împlinirea dar și fericirea nu se află la capătul visului ci pe parcursul acestuia. Aici ne dăm seama că voința este cel mai important lucru din viață. Romanul are două părți și prima parte o constituie subterana ca fiind un loc de gândire, de a nu te da bătut și de a nu renunța la visurile tale, de a recunoaște dacă ești o persoană egoistă și de a-ți spune temerile. Practic un loc unde dai cărțile pe față. În a doua parte avem legătură autorului cu celelalte personaje și relația dintre ei. Personajul nostru dorește să se izoleze față de lume, fiindcă se crede poate prea timid sau egoist. Prima parte mi-a luat toată atenția, pentru că te afli intr-o luptă cu tine însuți și practic trebuie să spui tot ce te frământă, toate lucrurile bune sau mai puțin bune pe care le-ai făcut sau dacă ai un regret că nu ai facut nimic din ce îți doreai…Vreau să spun că este greu să faci așa ceva.
DBianca Andreeele părți experimentăm ce înseamnă un eșec, sau un mic drum parcurs până la realizarea unui vis și ce înseamnă el în sine. Pot spune că această carte îți aduce o dorință de a te izola de oameni doar ca să te cunoști mai bine pentru a supraviețui alături de ceilalți. După părerea mea, aceast roman este despre supraviețuire, despre faptul că ne aflăm într-o luptă cu noi înșine și consider că avem nevoie de momente de liniște, de singurătate ca să dovedim de ce suntem în stare și să reușim să alegem o cale bună în viață. Bianca Damian, clasa a 10-a, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galați
aug. 27, 2020 |
„Pescărușul Jonathan Livingston” de Richard Bach
Această carte este una motivațională și se citește foarte repede, fiind redusă ca dimensiune, însă e plină de sensuri. Povestea pare simplă: un pescăruș dorește să își depășească limitele și tot ce face este să învețe să zboare cât mai sus. El însă nu este ca ceilalți, fiindcă nu vede zborul ca pe un mijloc de supraviețuire ca ceilalți pescăruși, ci ca pe un scop în sine. Adoră zborul înalt, adoră să fie la înălțime și să simtă că este cel mai bun, și să atingă noi limite. Deși părinții lui Jonathan erau îngrijorați pentru că nu mânca, era slăbit, el continuă a zbura în fiecare zi din ce în ce mai sus . Tema cărții este la prima vedere zborul, dar zborul devine metafora despre înălțare, spirit, crearea de limite și definirea lor.
Citatul care mi-a plăcut cel mai mult este: „Cei mai mulți pescărușul nu caută să învețe decât elementele de bază ale zborului, cum să ajungă de pe mal până la hrană și înapoi. Pentru cei mai mulți pescăruși nu zborul contează ci hrana. Dar pentru acest pescăruș zborul era totul, nu hrana. Mai mult decât orice pe lumea, pescărușului Jonathan Livingston îi plăcea să zboare.”
În opinia mea, această carte poate fi destinată oricărei vârste:
1. Pentru că ne învață cum trebuie să învățăm ceva: pas cu pas;
2. Pentru că ne demonstrează că pentru a atinge un obiectiv e nevoie de exersare și perseverență;
3. Pentru că ne dezvoltă personalitatea prin puterea modelului personal:. Trebuie să reușim noi să ajungem sus, ca apoi să le arătăm celorlalți că se poate;
4. Pentru că e nevoie de un model pozitiv în viață;
5. Pentru că ne învață că nimeni nu are limite. Nimeni – nici măcar un pescăruș! Dacă dorești ceva cu adevărat, depinde de tine să-l obții;
6. Pentru că te face să conștientizezi că este bine să fii diferit;
7. Pentru că e în regulă nu să faci ceea ce fac toți ceilalți, doar pentru că trebuie să faci asta;
8. Pentru că ne învață că nu ar trebui să ascultăm vorbele urâte din partea celorlalți, ci să ne axăm pe ce înseamnă armonie pace și iubire;
9. Pentru că ne învață despre libertate de a alege;
10. Pentru că ne învață să visăm. Damian Bianca Andreea Miruna, clasa a 10-a, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galați
Comentarii recente