„Anatomia lui Kay” de Adam Kay
Îți place să râzi? Perfect,citește „Anatomia lui Kay” de Adam Kay! Este o carte non-fiction care se joacă cu tine și aproape te provoacă să încerci să fii serios. Cartea asta este exact ce ai nevoie când simți că pierzi legătura cu copilul interior, chit că ești adoleșcentă sau adult sau creatură. Uneori, luăm lumea asta schimbătoare prea în serios. Uneori, uităm că defapt 100 de ani nu este așa de mult. Uneori, dacă te uiți la ( scuzați engleza) the big picture îți dai seama că unele lucruri pur și simplu nu contează. De ce să nu te distrezi, să iți dai frâu liber din când în când? Este ușor, poate prea ușor, să te pierzi în rigiditate, într-un anumit fel de a face lucrurile. Aici mulți autori rămân împotmoliți… Pe lângă toate astea, este un mod foarte bun de a învăța ceva nou! Alfi, la un nivel pentru muritori de rând, totul despre corpul uman.
Altă ciocolată ascunsă, nu se teme de cuvântul reproducere. Este greu să găsești acest nivel de deschidere asupra organismului uman, chiar și în zilele noastre. Există chiar și un capitol dedicat tabu-lui ce a devenit menstruația ( cer puncte în plus din partea autorului pentru că am reținut un cuvânt complicat).
Și pentru că îi plac ouăle de paște, încă un lucru mișto pe care îl face este că transformă întreaga experiență în ceva interactiv. Nu, nu mă refer la faptul că îți folosești propria retină (da, pregătițivă să folosesc doar termenii medical corecți în onoarea cărții) să citești cuvintele de pe pagină, ci la minunata secțiune de ,,Adevăr sau Pârț?”. Este un fel de adevărat sau fals doar că mai creativ si elevat (da, sunt sigură că este cuvânt potrivit). Motivul pentru care este așa nu este (doar) ca să scrie pârț de mai multe ori și să câștige bani din asta. Adevarata motivație este pentru ca adoleșcenții/adulți/creaturile să nu își dea seama că învață ceva nou. De ce? Bună intrebare, habar n-am. Glumesc,glumesc. Pentru că, nu știu dacă ați observat, dar dacă întrebați aproape orice copil de pe oriunde (cel puțin la noi în țară) dacă îi place școala o să vă zica că nu. Și noi (de fapt, voi, căci nu mă calific încă ca adult) s-ar putea să ne gândim că e leneș sau că nu are disciplină, dar asta nu este adevărul. Este greu să fii copil/adolescent/creatură. Trebuie să afli tot felul de lucruri, cum ar fi cine ești sau cum se menține o prietenie. Pe lângă toate astea, s-ar putea să nu ai cea mai bună situație acasă și să nu ți se zică că ești iubit/iubită sau că meriți să primești dragoste doar pentru cine ești (dacă asta se întâmplă, deja începi cursa vieții cu niște obstacole în față). Și atunci când dorința ta de a fi curios este împovorată (alt cuvânt complicat, puncte bonus) cu așteptări și pedespe dacă ceva nu este conform acelor așteptări, se îneacă. Și ajungi să nu mai vrei să înveți, doar ca să nu te mai simți așa de rău. Și de aceea cred cu tărei că ,,Adevar sau Pârț” este cea mai bună variantă de a învăța pe cineva ceva nou. Te face să râzi sau cel puțin, te amuză.
Dacă încă nu te-am convins să citești ,,Anatomia lui Kay” de Adam Kay, ai două opțiunui. Ori mai citești o dată recenzia și îți regândești răspunsul ori cumperi oricum cartea și te lași convins singur citind câteva pagini. Sunt multe lucruri pe care aș putea să le mai zic despre acest genial ghid (și complet dezgustător) al corpului uman, dar cred că cel mai bine te convinge autorul însuși. Găsești pe internet introducerea, recomand să o încerci cât mai curand (da,acum ar fi un moment bun). Îți urez distracție placută prin tubul intestinal și nu mai bine cu sângele-n călătorie (rima neintenționată).