Grigore Popescu Băjenaru, 13.12.1907-5.2.1986, a fost un scriitor român, fiul profesorului și autorului de manuale Ion Popescu Băjenaru. A fost absolvent al liceului Gheorghe Lazăr, despre care a scris și în roman. Acesta se remarcă prin romanele Cișmigiu & Comp, Bună dimineața, băieți!, sau prin scrieri istorice precum Banul mărăcine, Inelul lui Dragoș Vodă, etc.
Romanul a fost publicat în 1942 și în el autorul prezintă adolescența drept o altă dimensiune, o perioadă unică a vieții.
Naratorul este chiar Grigore Băjenaru, care povestește cu emoție și umor despre perioada adolescenței sale, pe când era elev la liceul Gheorghe Lazăr din București. Deși adolescența și-a trăit-o cu simplitate, aceste dorea să expună cum reușea sa găsească binele în orice și să fie fericit alături de prietenii săi.
Ne sunt povestite cu nostalgie serile de vară pe care naratorul și amicii săi și le petreceau în parcul Cișmigiu, sau toate peripețiile și întâmplările prin care au trecut împreună de-a lungul anilor de liceu, fie bune fie rele.
Ne mai este expus și comportamentul elevilor în acea perioadă, și relațiile lor cu profesorii, și cum micile momente alături de ei alcătuiau cea mai frumoasă perioadă a vieții sale. Indirect, reies și gândurile adolescenților secolului XX și modul acestora de gândire în comparație cu cel al adolescenților din ziua de azi.
Așadar, recomand călduros acest roman care, abordând teme precum școala, prietenia, familia și educația reușește să prezinte trecerea timpului într-un mod plăcut și nostalgic, oferind emoție și căldură.
Cheptanariu Sofia, clasa a-VIII-a
Liceul Tehnologic Electrotimis
Profesor coord. Docolin Garofița Sorina