„Ora este pentru învățat, iar recreația pentru uitat”.
Mi-a plăcut această carte care mi-a adus aminte de o experiență și de un personaj anume: „Fii deschis la experiențe/ Și primește tot ce-i nou./ Vezi în sacul cu surprize/ Poate-n el ai un cadou!” (versurile sunt replica lui Alice Beineke în musicalul „Familia Addams”).
Textul lui Sorescu este alcătuit dintr-o serie de poezii/povești („Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești”) care ne vorbesc despre experiențele unor copii care devin o versiune mai bună a lor înșiși printr-o călătorie imaginară departe de casă. În loc să îi prezint subiectul, ceea ce e aproape imposibil (și nu te face decât să distrugi experiența delicioasă a textului), am să vă înșir câteva dintre ideile care m-au amuzat teribil în cursul lecturii:
- „Oamen
ii mari fac toată ziua pe drum tot felul de gânduri din fum” (adică și oamenii mari visează la fel de multe ca și copiii – teribilă descoperire!) - „Cangurul, ca să nu-și piardă puii, îi poartă cu el într-o sacoșă (că i-a mai pierdut odată, i-a căutat Australia toată!)”
- Mi-am amintit cum era când mergeam la tuns la Ciufulici: „Oile singure merg, o dată pe an, să se tundă la cioban, cum mergeți voi cei mai mici la Ciufulici. Numai că oile n-au pretenția, când le taie lațele nenea Stan, să le pună călare pe-un lup sau pe un aeroplan”. (Corect, nu-i așa?! Cum ar fi o frizerie pentru copii fără scaune din desene animate?!)
- Despre adunare (în jocuri de cuvinte): „Cu cât crește un om când se ridică în picioare (asta se numește adunare)…”
- Când nu veți mai vedea nicio poză în nicio carte, să știți că ați ajuns cu învățatul și cu uitatul foarte departe”.
În concluzie, aș recomanda această carte la ceas de seară oricărui copil care ar vrea să se culce râzând.
Comentarii recente