dec. 22, 2020 |
Salut! Aș vrea să vă recomand o carte! Cartea se numește Vremea Vrăjitoarei Niciodată. Această carte este scrisă de Adina Rosetti, născută în anul 1972, în Brăila. Ea este scriitoare și jurnalistă. A crescut înconjurată de povești și de cărți, avându-i ca povestitori pe bunicii și părinții ei.
În carte, este vorba despre o fetiță care a fost exilată într-un turn de unchiul său, Tempus Întâiul, deoarece a încercat să dea timpul înainte. Turnul acela se afla pe o insulă, în mijlocul vârtejurilor temporale, departe de oameni. Ea a stat în acel turn câțiva ani, timp în care a ascultat cântecele formației „The Leprechauns’’ și a inventat un aparat special pentru potolirea vârtejurilor. Când vara sa, Mâine, a invitat-o la nuntă, Domnișoara Poimâine s-a bucurat că se întoarce în oraș.
În oraș, grăbindu-se la unchiul său, ca să îl roage să nu o trimită înapoi în acel turn, s-a întâlnit cu vechiul ei prieten, Vreodată. El era solistul trupei ‚„The Leprechauns’’, dar Poimâine nu știa. Ea știa doar faptul că, din cauza lui, a fost prinsă de Tempus. Unchiul ei, nu a vrut să o elibereze. El intenționa să îl trimită pe cel mai bun ucenic al său, Vreodată, cu ea. Tempus știa că Poimâine se plictisește singură, și că, dacă o va elibera, nu va avea cine să potolească vârtejurile. În zilele de pregătire pentru nuntă, Poimâine alerga prin Regat. Nici nu a observat cum a ajuns la mlaștina Vrăjitoarei Niciodată. Aceasta era cea mai mare fiică a lui Tempus. Ea a fost exilată în mlaștină deoarece, când era mică, a oprit timpul. Vrăjitoarea a convins-o să îl adoarmă pe Tempus, după care, ele să preia conducerea regatului. Această vrăjitoare a mințit-o pe Poimâine și a preluat conducerea, devenind o tirană. După un timp, Poimâine împreună cu prietenii ei, au salvat regatul, de acea tirană. Vasile Chițan, clasa a VII-a, Unde fugim de-acasă?, Botoșani
dec. 22, 2020 |
Acum câteva zile m-am hotărât să încep din nou să citesc așa cum o făceam înainte, așa că m-am dus la bibliotecă și, din întâmplare, mi-am ales o carte aflată pe un raft ceva mai sus. La început nu m-am gândit ce vreau să citesc neapărat, pur și simplu voiam să fie ceva care să-mi placă, să mă facă să nu o mai las din mână.
Nimerisem cartea „Războiul care m-a învățat să trăiesc” de Kimberly Brubaker Bradley, volumul al doilea al cărții „Războiul care mi-a salvat viața”, pe care o citisem vara trecută . Cartea surprinde greutățile și neajunsurile din perioada Celui de-al Doilea Război Mondial și felul cum Ada, o fetiță de 12 ani, oloagă de un picior, cunoaște persoane noi, care îi schimbă radical viața și modul de a vedea lumea. Rămâne cu Jamie, fratele ei mai mic, și Susan, femeia pe care o considera a doua mamă. E încercată de nenumărate greutăți însă nu renunță la gândul că, într-o bună zi, totul va reveni la normal. Învață să se bucure de viață și să trăiască fiecare clipă și că ceea ce contează este ceea ce faci astăzi pentru că mâine poate nu va mai exista.
Cum am spus și mai sus, această carte este scrisă de Kimberly Brubaker Bradley, o scriitoare de cărți pentru copii și adolescenți pe care o ador. S-a născut la data de 24 Iunie 1967. A fost redactor și cercetător în chimie, dar a renunțat la acest post și s-a concentrat pe cariera literară. Printre cărțile scrise de ea se numără și : „Fighting words”, „For Freedom: The Story of a French Spy” și multe altele.
Cartea aleasă de mine este o carte extrem de emoționantă și frumoasă, despre prietenie, familie și IUBIRE. Nu contează CÂT AI, CI PE CINE AI, iar acesta este cel mai important lucru pe care l-am învățat citind această carte.
M-a impresionat curajul de care a dat dovadă Ada, să înfrunte singură obstacolele care îi pun piedici și de fiecare dată când a căzut s-a ridicat și a privit înainte. Chiar dacă trecea prin nenumărate lipsuri și greutăți, a continuat să lupte pentru viața ei și a celor din jurul ei. Am realizat cât de norocoasă sunt că am o familie care mă iubește și îmi oferă tot ce am nevoie, că am prieteni care țin la mine și că fără ei nu aș fi fost eu.
Această carte trebuie citită și recitită de toți copiii, adolescenții și oamenii mari, pentru că, după aceea, vor vedea lumea diferit. Maria Onofrei, clasa a VII-a, Unde fugim de-acasă?, Botoșani
dec. 22, 2020 |
În vacanţa de vară am hotărât să îmi aleg din lista de recomandări nişte cărţi. Pe listă am pus şi ,,Inimă de cerneală”. La început aveam îndoieli, că nu este o carte interesantă sau că voi fi dezamăgită de ceea ce voi găsi în ea. Am decis să caut un rezumat pe internet, poate îmi va schimba părerea. Însă am lăsat-o pe listă. Au trecut câteva zile şi am fost la librărie să-mi cumpăr cărţile care îmi rămăseseră de citit. Erau „Inimă de cerneală” şi încă două. Am început să o citesc.
Ce să vă spun despre carte?! Am început greu, dar încet, încet, devenea tot mai interesantă şi începea să-mi placă. Citeam toată ziua, uneori şi noaptea.
Să vă povestesc puţin despre carte. Se numeşte ,,Inimă de cerneală”, e scrisă de o autoare germană pe nume Cornelia Funke. Ea a devenit cunoscută pentru cartea ,,Poveşti despre devoratorii de cărţi”. În carte este vorba despre o fetiţă de doisprezece ani, pe nume Meggie, şi despre tatăl ei, Mo, care pornesc într-o adevărată aventură, din cauza faptelor tatălui ei, săvârșite în urmă cu câţiva ani. El restaura cărţile care îi plăceau foarte mult. Într-o seară, pe când Meggie avea trei ani, Mo îi citea mamei ei, deoarece ei îi plăcea să i se citească cu voce tare, mai ales din cărţile fantastice, cu zâne. Mo avea un dar, când citea cu voce tare, putea să scoată anumite lucruri sau fiinţe din cărţi, dar problema era că înapoi în carte intra un lucru din lumea lui. În aceea seară, asta s-a şi întâmplat, Mo nu ştia de acest dar, aşa că citea liniștit şi, ca prin magie, în căsuţa lor, apar Basta, Capricorn şi Deget-de-praf. Basta şi Capricorn erau înarmaţi cu săbii şi erau periculoşi, Mo s-a luptat cu ei şi i-a scos din casă, Deget-de-praf nu era agresiv sau înarmat, el avea doar un jder, pe nume Gwin. El i-a povestit că nu vrea decât să ajungă înapoi în carte. Mo s-a dus s-o caute pe soţia lui şi pe Meggie, dar a găsit-o doar pe fetiţă plângând. El a încercat să acundă adevărul faţă de Meggie. Asta înseamnă că mama lui Meggie a intrat în carte. Trecuseră câţiva ani de la incident, iar Mo, de teamă, se tot muta cu fata lui. Într-o zi, se duc în vizită la Elinor o mătuşă de-a mamei lui Meggie, o colecţionară de cărţi, pentru ca Mo să îi restaureze cărţile. Cumva Capricorn a aflat unde se afla Mo. De aici, cei trei pornesc într-o mare aventură. Pe parcursul drumului, se izbesc şi de necazuri, dar și de bucurii. Capricorn şi Basta îl caută pe Mo, ca să le scoată aur şi bijuterii din carte şi ca să se răzbune pe el. Cei doi şi-au făcut si în această lume o bandă de oameni negri cu care s-au luptat Mo, Meggie şi Elinor. Ei între timp au găsit autorul cărţii şi, cu ajutorul lui, au reuşit să scape de Capricorn. De Basta, încă nu!
Părerea mea despre carte este că s-a inspirat şi din lumea reală. Este o carte potrivită pentru copii, plină de aventură, suspans şi magie. Eu recomand această carte, de care, la început, m-am îndoit, dar care s-a dovedit a fi una foarte bună. Din punctul meu de vedere, merită citită. Ca recomandare, dacă o să-ţi placă mult ,,Inimă de Cerneală”, să citeşti și continuarea. ,,Sânge de cerneală” va fi următoarea mea lectură! Olivia Ciuhan, clasa a VII-a, Unde fugim de-acasă?, Botoșani
dec. 22, 2020 |
Aș vrea să vă povestesc despre o carte minunată. E una dintre cărțile mele favorite – „Coraline” de Neil Gaiman, un autor britanic care a câștigat multe premii pentru cărțile lui.
Cartea aceasta este una dintre cele mai interesante cărți citite de mine deoarece se apelează foarte mult în ea la fantastic. Este o carte înfricoșătoare, cu locuri și personaje de speriat, ceea ce mie îmi place.
Ca să vă dau un impuls pentru a citi această carte, vă pot spune că nu de fiecare dată când deschizi o ușă găsești o cameră. Ați putea da, de exemplu, de un loc magic și minunat în care să vă simțiți împliniți, de un loc plin de mistere care așteaptă să fie descoperite sau de un loc care vă va îngrozi complet. Urmează ca voi să vă dați seama ce fel de cameră este!
În carte este vorba despre o fetiță care s-a mutat împreună cu părinții săi într-o casă mare. Coraline are o fire foarte curioasă, iar la un moment dat a dat peste o ușă care nu se deschidea. Era foarte curioasă să vadă ce e acolo. A rugat-o pe mama ei să o ajute, iar atunci când au deschis-o nu au găsit nimic. Dar, după aceea… ei, bine, veți afla chiar voi ce se întâmplă! Vă pot spune că fata dă peste o aventură pe care greu o uiți. Mai multe nu vă spun!
Cartea are suspans, lucruri și personaje înfricoșătoare, aventură, fantezie și este ușor de citit, iar pentru mine e tot ce trebuie ca o carte să fie ideală. De asemenea, alte aspecte care cred că vă vor plăcea sunt ilustrațiile. Se potrivesc foarte bine cu cartea și vă ajută să vă dați seama despre unele lucruri din ea.
După această carte s-a făcut și o ecranizare superbă, la care vă recomand să vă uitați. Vă anunț că sunt șanse foarte mari să vă speriați în timpul vizionării, cum mi s-a întâmplat și mie. Dar sunt convinsă că vă va plăcea la fel de mult ca și cartea! Ana-Maria Grădinaru, Clasa a VII-a, Unde fugim de-acasă?, Botoșani
dec. 22, 2020 |
Cărţile sunt mai mult decât cărţi, ele sunt viaţa, sufletul şi miezul timpurilor trecute, motivul pentru care oamenii au muncit şi au murit, esenţa vieţilor lor. Orice text reprezintă o poveste proprie și sentimente proprii. După mine, cărțile pot fi clasificate în trei categorii: cărți ce trebuie citite, cărți ce ar merita citite și cărți de care ar fi trebuit să fi auzit.
Eu am mai multe cărți pe care vi le-aș recomanda, dar vă voi recomanda ultima „poveste” pe care am citit-o și m-a impresionat. Tabăra de Louis Sachar, este un roman despre prietenie și nedreptate, dar și despre încercările prin care treci în viață. În această carte este vorba despre un băiat numit Stanley ce a ajuns într-o tabără de corecție din cauza unei greșeli. Stanley nu face parte dintr-o familie cu o situație financiară prea bună, așa că ai lui nu și-au permis un avocat, ba chiar mai mult, după spusele lui Stanley, familia era blestemată din cauza stră-străbunicului bun-de-nimic-şi-hoţ-de-porci-împuţit.
Mi-a plăcut această carte datorită faptului că se citește foarte ușor, iar acțiunea este ușor de înțeles. Aș compara aceasta carte cu plimbarea cu un telescaun deoarece este atât de plină de actiune încât, în loc să urci treptat muntele, călătorești rapid de pe un vârf pe altul.
Un alt motiv pentru care mi-a plăcut cartea este că aceasta nu este asemănătoare unui basm. De obicei în basme eroul învinge în majoritatea luptelor, ceea ce în cartea Tabăra nu s-a întâmplat.
Partea care m-a emoționat cel mai mult a fost atunci când Zero îi povestește lui Stanley trecutul său. Povestea lui Zero este emoționantă deoarece ne amintește că nu toți sunt îndeajuns de norocoși pentru a-și cunoaște părinții sau să aibă persoane pe care să se poată baza.
După părerea mea, Tabăra este o poveste minunată ce cred că trebuie citită de toată lumea, indiferent de vârstă sau de gusturile literare deoarece sunt sigur că vă va plăcea. David Ștefan, clasa a VII-a, Unde fugim de-acasă?, Botoșani
dec. 22, 2020 |
Aș vrea să vă povestesc despre o carte foarte interesantă, pe care am citit-o vara asta și anume Melciclopedia. Povestea Melcului Prinț, scrisă de Iulian Tănase. Cartea asta este una foarte interesantă deoarece este vorba în ea despre lucruri din zilele noastre, cu toate personajele sub formă de melci. A fost provocator să îmi imaginez orașele. Această carte mi-a pus imaginația la treabă, încercând să îmi imaginez totul ca un film văzut la cinema. Și, să vă spun ceva și despre ilustrațiile cărții: acestea sunt foarte făcute din toate tipurile de linii.
Cartea vrea sa transmită mesajul că, atunci când cazi, poți să te ridici și să o iei de la capăt. Sinceră sa fiu, la început, cartea mi s-a părut plictisitoare și îmi spuneam „ce tot atâția melci și iarăși melci”, dar, citind în continuare, am început să îmi pun tot felul de întrebări. Cartea devenea tot mai interesantă pe măsură ce citeam și mă uimeau întâmplările și locurile prin care treceau cele două personaje: Melcul Prinț și Zuza.
În carte este vorba despre un melc care nu știa nimic despre el, nu știa cum îl cheamă, nu știa câți ani are, de unde vine și unde sunt părinții lui. Culmea e că primul melc care i-a ieșit în cale a fost un gangster! Da, nu vă mint, un gangster care vrea să îl omoare, dar nu a făcut-o pentru că a văzut ca Melcul prinț era căzut de pe lună.
Gata, de aici nu vă mai spun nimic, chiar dacă îmi este foarte greu! Sinceră sa fiu, mă așteptam la cu totul un alt final, nici nu am bănuit că Melcul Prinț va ajunge centrul atenției. Dacă vreți să aflați la ce mă refer, citiți cartea. Recomand această carte! Sper să vă placă cartea la fel de mult cum mi-a plăcut și mie!!!Ecaterina Ciobanu, clasa a VII-a
Cercul de lectură Unde fugim de-acasă?, Botoșani
Comentarii recente