dec. 27, 2021 |
,,Novecento”, de Alessandro Baricco
Club IMAGO -Liceul Tehnologic Nr.2, Tg-Jiu
Cartea care mi-a atras atenția aduce în discuție un subiect delicat, vorbește despre emoții, tristețea de a fi abandonat, personajul fiind nevoit să-și ,,scrie” singur propriul destin.
Acțiunea romanului este plasată în perioada dintre Primul și al Doilea Război Mondial, pe un transatlantic care a parcurs drumul apelor dintre Europa și America. Personajul principal este un orfan, viitor pianist, care este abandonat de către părinții săi de nou-născut, pe un pian de la clasa întâi a navei. El își urmează destinul fiind găsit de marinarul Danny Boodman.
Ceea ce surprinde este indiciul, modul în care a fost abandonat viitorul pianist și anume o cutie de carton pe care era desenată o lămâie. Un text era inscripționat pe cutie cu cerneală albastră.
Pianistul a fost convins de-a lungul vieții sale că textul a fost nu un mesaj întâmplător, ci pentru el însemna: Thanks Danny, care se traducea ,,Mulțumesc Danny”. Bătrânului marinar care l-a găsit, această idee i se părea neobișnuită și chiar avea impresia că totul este puțin forțat, dar nu voia să ia speranța tânărului. Acesta a fost și motivul pentru care marinarul a păstrat ca inițiale în numele băiatului, ceea ce era scris pe cutie. Marinarul devine șansa la viață a celui care va deveni un pianist recunoscut pentru talentul său. Timp de opt ani are grijă de orfan, însă viața este cu adevărat nemiloasă pentru acest suflet nevinovat: marinarul moare, iar Novecento rămâne pentru a doua oară singur și nefericit.
Se pare ca destinul își urmează cursul, deoarece băiatul este amenințat de căpitanul vasului că va fi dus la un orfelinat, însă cel a cărui singură casă fusese această nava se ascunde și este de negăsit timp de mai multe zile. La un moment dat, apare într-o noapte în sala de bal și cântă la pian. Era prima dată când se apropia de pian, dar, cu toate acestea demonstrează că are un talent extraordinar.
Ajunge un renume nu numai la bordul translatanticului, ci și pe uscat, pe care însă va ezita să coboare. Devine atât de cunoscut încât aude despre el chiar și R.Morton, cel considerat inventatorul jazz-ului. Acesta se îmbarcă pe vas pentru a-l auzi chiar el cântând pe talentatul pianist, dar și pentru a-l provoca la un duel muzical, pentru a fi votat cel mai bun dintre ei. Novecento nu era însă nicidecum omul provocărilor, ci voia doar să-și ,,cânte” sufletul. Își dă însă seama că acum este momentul să se arate așa cum este el, un mare artist.
După o perioadă mai lungă de timp, 32 de ani petrecuți numai pe vas, ia o hotărâre surprinzătoare chiar și pentru cel mai bun prieten al său, anunțând că va părăsi vasul și va coborî pe uscat, dar va renunța în ultimul moment. Avea strania impresie că știe tot despre oameni, locuri, viață din povestirile celorlalți.
Peste ani primește o scrisoare prin intermediul căreia află că nava va fi scufundată. Cu prețul propriei vieți, pianistul refuză să coboare, nedorind să renunțe la singura sa casă adevărată, cea care îi dădea lui un sens.
De ce aș recomanda această carte? Este un prilej să ne dăm seama că fiecare dintre noi ne putem scrie destinul, ne putem îndeplini visul, iar alegerile ne aparțin. Ne-am putea adresa întrebarea: dacă ai fi în locul pianistului ce ai face? Ai alege o viață plină de satisfacțiile pe care ți le poate da notorietatea trăind la modul real sau ai rămâne devotat amintirilor tale, prețuind obiectul talentului tău în ciuda unei vieți împlinite material?
Citiți romanul! E posibil să vedeți portițe care mie mi-au scăpat. Mi-ar plăcea să scrieți despre cum ați înțeles voi și să dezbatem.
Avram Damian, clasa a IX-a B, Club IMAGO, Liceul Tehnologic Nr.2, Tg-Jiu
dec. 27, 2021 |
,,Oscar și Tanti Roz”, de Eric-Emmanuel Schmitt- prezentare Pupăză Antonio, Club IMAGO, Liceul Tehnologic Nr.2, Tg-Jiu.
De ce am ales cartea Oscar și Tanti Roz? Am fost atras de titlu. Am dedus că o să fiu cuprins de un șir de întâmplări ieșite din comun după numele doamnei ROZ. M-am surprins eu însumi descoperind că așteptările mi-au fost luate pe nepregătite. Nici nu aș fi crezut că o să fiu tulburat, emoționat, că pot să înțeleg acum din altă perspectivă anumite lucruri.
Cine e Oscar? Oscar este un băiețel de zece ani care este bolnav de o boală incurabilă și locuiește într-un spital alături de alți copii asemenea lui, bolnavi. El este special prin scrisorile sale inedite pe care le adresează oare cui? Lui Dumnezeu, căruia i se confesează ca unui prieten foarte bun și își spune povestea.
Încercările de a rezista în fața bolii, tratamentul care nu dă rezultate, îl apropie de gândul că ar putea să ,,călătorească” destul de curând într-o altă ,,lume”, lumea de dincolo. Cei din jur îi ascund adevărul pentru a-l proteja, însă un singur om își asumă să-i dezvăluie cum stau lucrurile: bătrâna infirmieră, Tanti Roz.
Vestea legată de posibila ,,dispariție” a copilului îi sperie pe părinții lui, care nu au puterea interioară să-l vadă, tocmai pentru că nu pot să accepte. Copilul trăiește o furtună de sentimente și chiar îi mărturisește infirmierei că-și urăște părinții.
Pentru că zilele îi sunt numărate, Tanti Roz are inițiativa de a-i contura o altă imagine asupra lui însuși și să se folosească de imaginație, astfel încât să-și închipuie că trăiește succesiv, în fiecare zi, o altă etapă a existenței sale.
Începând chiar din ziua imediat următoare, Oscar își ,,trăiește” adolescența și se îndrăgostește de Peggy Blue a cărei boală o face să devină albastră.
Băiatul continuă scrisorile sale către Dumnezeu în fiecare nouă etapă a vieții sale. El scrie treisprezece scrisori, ajungând la vârsta de 110 ani, cea de-a paisprezecea scrisoare fiind scrisă de Tanti Roz.
Aș putea să mai dau alte detalii, însă care ar fi farmecul acestei cărți? Pot spune doar că este o carte de suflet, care te apropie de tine însuți și, să nu uităm, de Dumnezeu.
Recomandarea mea sinceră este să vrei să-ți deschizi sufletul, să citești în liniște și să încerci să înțelegi.
Pupăză Antonio, clasa a IX- a B
dec. 27, 2021 |
Povestea fără Sfârșit
Povestea fără Sfârșit este o carte scrisă de Michael Ende. Autorul este cunoscut și pentru publicarea cărților Punci cu Porunci, Momo, Jim Năsturel si Lukas,mecanicul de locomotivă alături de Jim Năsturel și Cei 13 Sălbatici.
Pe parcursul cărții, Bastien descoperă într-un anticariat o misterioasă carte. Această carte îl atrage foarte mult, provocându-l pe băiat să o fure. Rușinat, fugind cu cartea în mână, se ascunde în podul școlii unde învață, și începe să o citească. Începând să citească cartea, Bastian se simte introdus într-o lume nouă, cu personaje ciudate, care locuiesc în Fantazia. Lumea magică este în pericol, ea încetul cu încetul dispare în neant și are nevoie de un salvator. Va fi oare Bastien salvatorul? Va reuși să treacă peste toate dificultățile? Dacă va reuși cum se va întoarce înapoi?
Această carte m-a atras și pe mine, așa cum l-a atras pe Bastien. M-a captivat încă din primele pagini, fiind o carte plină de peripeții, de lucruri misterioase și magie.
Mesajul cărții este că nimic nu se sfârșește cu adevărat, ci doar se preschimba, și că, în final, cheia ce deschide poarta tuturor posibilităților stă în puterea de a afla cine ești cu adevărat.
Recomand această carte cu mare drag! Merită citită din plin, este o carte care oricât ai citi din ea nu te-ar plictisi! Vă asigur că o să vă placă mult! Sper că după ce citiți această carte să aveți mai multă încredere în dvs.
(Gainariu Marta, Liceul Tehnologic Electrotimis)
dec. 27, 2021 |
,,De veghe în lanul de secară”, J.D.Salinger
Club IMAGO – Liceul Tehnologic Nr.2, Tg-Jiu
O poveste plină de peripeții a unui tânăr aflat în căutarea de sine, provocări, libertate, uneori sau adesea lipsa asumării.
Este vorba despre Holden Caulfield, un adolescent dintr-o familie înstărită căruia îi place să încerce reacțiile celor din jur, un rebel care trebuie să demonstreze în permanență, dar care datorită tentațiilor este destul de greu de potolit.
Holden povestește parcursul ultimelor zile petrecute la Pencey, faptul că rămas corigent la trei materii, aștepta să fie exmatriculat înainte de Crăciun și nu era pentru prima dată.
Ce sentimente îl încearcă? Un posibil regret, motiv pentru care, deși nu participă la meciul de fotbal al școlii, se întoarce pentru a-și lua rămas-bun de la profesorul de istorie, dl.Spencer care îi vorbește despre teza la istorie, dar și despre corigență.
Nu știe să se înțeleagă nici cu ai săi colegi de cameră cu care se ia la ceartă din cauza unei fete. Hotărăște să amâne momentul reîntoarcerii acasă și să plece pentru câteva zile la New York înainte de a da ochii cu familia care oricum l-ar muștrului serios. I se potrivește viața aventuroasa de la New York.
Cu totul bulversat de ceea ce trăiește, fără să fie înțeles, are tot felul de gânduri ciudate și anume ca ar fi posibil să fie bolnav. Ia hotărârea de a se întoarce acasă pentru a-și lua ramas-bun de la sora lui Phoebe la care ținea enorm de mult. Sora își dă seama că va fi exmatriculat. Holden ia bani de la sora lui și pleacă pentru a-și vedea profesorul de la care însă fuge mai apoi.
Visează cu ochii deschiși că aventurile lui vor continua: voia să plece cât mai departe, să-și construiască o cabană, să lucreze la o benzinărie și chiar să nu mai treacă pe acasă. Starea lui nu este însă foarte bună…
De aici te las să-ți imaginezi singur.
Ești interesat și de alte detalii? Ai o singură șansă. Provocarea pentru tine este aceea de a citi un roman al experiențelor inedite ale unui adolescent care el însuși face față destul de greu unor etape dificile ale vieții.
Pagano Robert, clasa a IX-a B
dec. 27, 2021 |
Să nu vinzi înger păzitor
de Jutta Richter
„Să nu vinzi înger păzitor”, de Jutta Richter, a apărut în anul 2020 la editura Humanitas Junior. Am început să citesc cartea pe 16 noiembrie, în acest an, și nu am putut-o lăsa din mână timp de două zile.
Cartea prezintă povestea unui băiat de nouă ani, pe nume Nono, care pleacă într-o aventură spre mare alături de singurul său prieten, Corsaru, un băiat orfan. Aventura celor doi începe atunci când Nono îi vinde Reginei din Caracas îngerul lui păzitor, pentru a obține bani. În timpul călătoriei băiețelul se îmbolnăvește din ce în ce mai rău. Regina îl ajută, iar apoi îi îndeplinește Corsarului dorința de a-și deschide un chioșc cu băuturi răcoritoare la malul mării, unde îl vizitează și Nono.
În carte este vorba despre curaj, despre dorința celor doi de a fi liberi, fără griji, iar singurul loc unde se putea întâmpla acest lucru era la mare. La mare, unde se simte mirosul vântului și al soarelui, al peștelui și al algelor. La mare, unde rândunicile sunt pescăruși.
Mai este vorba și despre prietenie, atunci când oamenii se ajută la greu, așa cum și cei patru vagabonzi l-au ajutat pe Nono când era bolnav. Regina din Caracas cunoștea greutățile cu care se confruntau cei doi băieți deoarece demult fusese și ea săracă. Așa că aceasta a căutat un pretext sub care să îi ajute și i-a cumpărat lui Nono îngerul păzitor, singurul său lucru prețios.
Am trecut prin multe stări citind textul. La început am fost tristă, văzând ce greu se descurcau Corsaru și Nono, copii care făceau parte dintr-o categorie defavorizată. M-am temut pentru Nono atunci când s-a îmbolnăvit și nimeni nu îl putea ajuta. M-a cuprins mila față de băiețelul trădat de Corsarul care a fugit cu banii. Spre ușurarea mea a luat decizia corectă, să se întoarcă la amicul său. Povestea s-a terminat cu bine, ca majoritatea poveștilor pentru copii, de altfel. M-am întrebat însă, și o fac și acum, ce s-a întâmplat cu mama lui Nono, dar cred că totul va rămâne învăluit în mister. Toate poveștile au câte un mister nedezlegat, ceea ce le face să fie așa de captivante pentru cititori.
Mi-aș dori ca toți copiii să facă parte dintr-o familie iubitoare, să aibă parte numai de amintiri frumoase și de o copilărie magică. Din păcate, acest lucru nu este posibil. Fiecare are propriul său drum, pe care trebuie sa îl urmeze. Așa cum ne arată și cartea, cei doi prieteni au avut un început greu, dar un final cât se poate de fericit. Vă recomand din toată inima să citiți cartea, este o lectură emoționantă pentru toate vârstele, de la copii până la oameni mai în vârstă, tuturor sunt sigură că le-ar plăcea.
Oțet Ana-Maria, Clasa a V-a B, C.N. „Traian”
Clubul „Miradoniz”
dec. 27, 2021 |
„Minunea”
de R.J. Palacio
„Minunea” este o poveste foarte emoționantă, în care ne este prezentată copilăria personajului principal, August Pullman, un băiat de numai zece ani, care a avut ghinionul de a se naște cu o diformitate facială ce l- a împiedicat să meargă la școală până în clasa a V-a.
A fost educat acasă, de către mama sa, care a vrut astfel să îl protejeze de privirile și de vorbele răutăcioase ale oamenilor. Dacă o să citiți cartea, o să vedeți cât de greu îi este copilului să se integreze și să fie acceptat de colegii lui de la școală din cauza acestei „probleme fizice” ce o avea la față.
În ciuda chipului său, August ne este prezentat ca fiind un copil obișnuit, sensibil, bun, curajos, cu simțul umorului și dornic să-și facă mulți prieteni. Când am terminat cartea, am zis că exact ca August aș vrea să fie prietenul meu cel mai bun.
Trebuie să va imaginați cum ar fi dacă ați arăta total diferit față de copiii ceilalți, dacă ați fi semănat cu Darth Sidious din ,,Războiul stelelor”, dacă cei din jur v-ar privi uimiți, ar țipa și ar fugi de lângă voi, fiindu-le chiar frică de voi. Cam așa se simte August și n-aș zice că e un sentiment foarte plăcut. Cu toate acestea, Auggie reușește să-și facă doi prieteni: Summer și Jack Will.
De când am citit cartea am încercat să văd ce este frumos în interiorul oricărei persoane și să nu las ca imaginea exterioară să-mi creeze o părere despre cineva. Aceasta a fost lecția principală pe care am învățat-o din această carte.
La început este descrisă familia lui care, în ciuda tuturor greutăților întâmpinate, este cu adevărat fericită. Via, sora lui, îl iubește necondiționat și e mândră că îi este soră, iar Daisy, cățelușa familiei, nici măcar nu își dă seama că el este diferit față de ceilalți.
Am înțeles că pentru familiile care au asfel de „copii speciali”, viața este o adevărată provocare, zi de zi. Citind cartea, am realizat că uneori mă plâng pentru nimicuri, când unele persoane au într-adevăr probleme serioase.
Vă recomand să citiți această carte deoarece o să învățați să acceptați toți oamenii, indiferent de problemele de sănătate pe care le au.
Cosider că toți copiii au aceleași drepturi și dacă au avut ghinionul de a se naște cu diferite boli sau malformații, trebuie să-i integrăm în grupurile noastre și să ne comportăm normal cu ei.
Vă invit cu mare drag să citiți „Minunea”! Merită! Lectură plăcută!
David Carlo Conconi
Clasa a V-a A
Colegiul Național „Traian”
Clubul „Miradoniz”
Comentarii recente