sept. 25, 2019 |
„– Ce fel de război e ăsta?– Cel pe care-l porți cu propria minte”
Craig Gilner,un băiat de 15 ani, își trăiește perioada cea mai critică din viață, și anume adolescența. Cu toate că a fost acceptat la unul dintre cele mai prestigioase licee, și are rezultate foarte bune la școală, acesta nu se simte deloc fericit, ci dimpotrivă viața i se pare un coșmar. Acesta suferă de depresie, se confruntă seară de seară cu insomnii și cu probleme de alimentație.
Sperând la marea schimbare, Craig, vizitează o mulțime de psihologi care l-ar putea ajuta, însă rezultatele întârzie să apară. Într-un moment de impas din viața lui, acesta are gânduri de sinucidere. Cum poate un om să îndeplinească atât de multe cerințe? De ce totul este contracronometru?
Pe parcursul romanului se observă maturitatea de care dă dovadă băiatul atunci când își recunoaște și încearcă să își rezolve problema, când conștientizează faptul că lucrurile necesită timp și că nu se pot rezolva peste noapte, dar și susținerea pe care o are din partea familiei lui, care îi este mereu alături și face tot efortul pentru a-l înțelege, lucru esențial în vindecarea acestuia.
Consider că această carte ar trebui să fie citită atât de adolescenți cât și de cei maturi, deoarece abordează o temă de actualitate, boala secolului 21, depresia, o problemă probabil cu care multă lume se confruntă, însă despre care nimeni nu vrea să vorbească. E o carte amuzantă, care ne învață că uneori făcând haz de necaz și luând lucrurile mai ușor putem să trecem cu mai multă ușurință peste greutățile cu care ne confruntăm.
Necșa Olivia Maria
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
sept. 22, 2019 |
Un roman distopic de amploare ce prezintă o lume apropiată de era comunismului, o lume în care libertatea nu există, în care dacă ești informator ai beneficii, iar dacă te răzvrătești pur si simplu dispari. O lume a Pantalonilor Lungi și a Pantalonilor Scurți, în care violența rămâne adesea nepedepsită, fiind singura cale prin care se poate controla populația.
Stanish, un băiat diferit de ceilalți trăiește alături de bunicul său în Zona 7, locul unde sunt trimiși cei care se împotrivesc Patriei. Singurul apropiat al lui Standish, până la apariția lui Hector, este bunicul său, cel care se luptă pentru ca ei să supraviețuiască, să aibă ce mânca, să nu vorbească împotriva conducătorilor într-o lume supravegheată în permanență. El își mai aduce aminte că înainte aveau vecini, că existau locuri de unde puteai să îți cumperi ușor ceea ce îți doreai, că nu exista Zidul înalt din spatele casei, ce nu trebuie niciodată trecut. Batjocorit la școală, confuz în legătură cu dispariția misterioasă a părinților săi și obligat să își țină opiniile secrete, Stanish se refugiază într-o lume imaginară în care el poate să aibă control asupra propriei vieți.
Totul se schimbă în momentul în care familia Lush se mută în casa vecină. Hector, băiatul din vecini devine repede prietenul cel mai bun al lui Stanish, iar cele două familii își adună forțele pentru a rezista regimului cât de bine pot. Astfel ei își găsesc o oarecare liniște și își creează o fortăreață unde lucrurile nu mai par atât de negre. Împreună pot visa la lucruri imposibile, dar atât de frumoase, lucruri la care orice copil ar trebui să aibă dreptul să viseze. Într-o lume controlată de Muștele Verzi, Stanish și Hector visează la evadarea pe o planetă imaginară, Planeta Juniper, planeta lor.
Un astronaut, ce trebuia să ajungă pentru prima dată pe Lună, într-o misiune încununată de succes pentru Patrie, aterizează în curtea lor. Hector este luat cu forța de către Muștele Verzi, Stanish și Bunicul sunt supravegheați îndeaproape de Bărbații în negru, iar o revoluție este pe cale să erupă și să schimbe cursul istoriei.
Ce este mai puternic decât prietenia și speranța la o viață mai bună? Ce este mai puternic decât curajul pe care îl dobândești din iubire pentru cineva?
O carte ce vorbește despre privarea de libertate, înșelăciune și ceva ce a fost și se poate repeta atât de ușor încât este posibil să realizăm la un moment dat că este prea târziu pentru a face ceva. De asemenea, o carte ce ne învață că orice este posibil, chiar și să ajungi pe propria ta planetă imaginară.
Todor Alexandra Camelia
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
sept. 22, 2019 |
Dragostea în vremea holerei este un roman scris de autorul columbian, câștigător al premiului Nobel, Gabriel García Márquez . Romanul a fost publicat pentru prima dată în limba spaniolă în 1985.
Romanul prezintă povestea a două personaje, Florentino Ariza și Fermina Daza. Florentino și Fermina se îndrăgostesc în tinerețe. Datorită diferenței de statut social cei doi nu puteau fi împreună decât în secret, fiind ajutați de mătușa Ferminei. Cu toate acestea, tatăl ei află despre relația lor și îi interzice să îl mai vadă vreodată pe Florentino. În urma refuzului fetei, tatăl ei decide să se mute cu întreaga familie în alt oraș. În ciuda distanței, Fermina și Florentino continuă să comunice prin telegraf. La întoarcere în orașul natal , Fermina își dă seama că relația ei cu Florentino nu era altceva decât o iluzie, deoarece nici nu îl cunoaște cu adevărat. Ea va pune capăt relației cu Florentino și îi înapoiază toate scrisorile.
Ulterior, tânărul doctor Juvenal Urbino, o întâlnește pe Fermina și începe să o curteze. În ciuda repulsiei față de el, pe care a avut-o inițial, Fermina acceptă cererea în căsătorie a acestuia. Urbino este un medic dedicat științei și modernității, el se angajează să vindece holera .
Chiar și după despărțirea dintre Fermina și Florentino, el a jurat să îi rămână credincios și să o aștepte. Însă Florentino nu își respectă întocmai promisiunea, acesta având foarte multe aventuri cu foarte multe femei. Acesta le ținea evidența într-un carnețel și avea grijă ca Fermina să nu afle niciodată. Între timp, Fermina și Urbino îmbătrânesc împreună trecând prin toate realitățile căsătoriei cu bune și rele.
Urbino, ajuns deja la o vârstă înaintată, încearcă să-și scoată papagalul dintr-un copac, dar cade de pe scara pe care stătea și moare. După înmormântarea lui Urbino, Florentino își proclamă din nou dragostea pentru Fermina și îi spune că i-a rămas credincios în toți acești ani. Fermina ezită în primă fază, însă mai apoi îi acordă o a doua șansă .
Până la sfârșitul cărții, Fermina ajunge să vadă înțelepciunea și maturitatea lui Florentino, iar dragostea lor este lăsată să înflorească în timpul bătrâneții.Una dintre temele principale ale romanului este dragostea ca boală emoțională și fizică.
Principala idee a lui Gabriel García Márquez este că iubirea este literalmente o boală , o boală comparabilă cu holera . Florentino suferă de acest lucru la fel cum ar putea suferi de orice boală.
Termenul de holeră, așa cum este folosit în spaniolă, cólera , poate indica, de asemenea, pasiune sau furie umană. Având în vedere această semnificație, titlul este în același timp: holera ca boală și holera ca pasiune. Ceea ce ridică problema centrală a cărții: iubirea este ajutată sau împiedicată de pasiunea extremă?
Danciu Andreea
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
sept. 22, 2019 |
„Bun venit în casa mea. Intră de bunăvoie, pleacă precum ţi-o fi voia şi lasă aici puţin din fericirea ce-o aduci.”
Așa te întâmpină contele Dracula la poarta casei sale din inima Carpaților. Un loc vrăjit (poate chiar blestemat) ascuns de ochii lumii într-o pădure mare și vastă.
Nu mi-am propus să citesc nimic „horror” vara aceasta și totuși am ajuns cu cartea asta în brațe. Dracula, o operă gotică cu vampiri și plină de mister a reușit să-mi capteze atenția. A fost o plăcere să intru în lumea interesantă a lui Stoker .
La început facem cunoștință cu Jonathan Harker un avocat tânăr ce vizitează Transilvania pentru a-l ajuta pe contele Dracula să cumpere o casă în Londra. Ajungând în inima Transilvaniei, o descrie ca fiind sălbatică și necercetată. Practic o lume complet diferită de casa sa, din Anglia. Harker face descoperiri îngrozitoare despre clientul său și castelul acestuia. Observă lipsa servitorilor, umbrele care îi urmăresc fiecare pas, contele care nu doarme deloc seara și multe altele. Jonathan își dă seama însă, în scurt timp, că acel conte ospitalier ascunde un secret tulburător și că dacă vrea să scape, va trebui să înfrunte bestia.
Liniște. Asta ne oferă cartea după primele capitole pline de acțiune și mister. Ne duce în Anglia unde facem cunoștință cu Mina, logodnica lui Jonathan. Următoarele câteva pagini par…”rupte” de poveste. Mi s-a părut că citeam o poveste amoroasă ceea ce m-a surprins. Încet însă, ca un ghem ce se deșiră, apar semne că lumea „ferită de rele” din Anglia este pe cale să fie tulburată de evenimente macabre și stranii. Lucy, prietena Minei este slăbită, are vise cu lilieci, este somnambulă și are două punctuleţe de gât, făcute parcă de ac. Un lunatic vorbește despre venirea „Stăpânului” său și se găsesc rămășițele unui vapor distrus la Whitby.
Pe mine m-a fascinat nu Dracula în sine, ci curiozitatea lui. Are o dorință aparte să cunoască lumea, politica și oamenii din Londra. Mi-am pus des întrebare “Ce vrea el de fapt?”. Nici acum nu sunt sigură dacă contele pur și simplu juca un joc de “pradă-prădător” cu eroii noștri sau era un om malefic, căruia îi plăcea să cauzeze suferință. Nu știam ce să cred despre conte, până în punctul în care am recitit primele capitole și am căutat semnele înșelăciunii în urletul unui lup sau în vreun motiv ascuns de un ocrotitor al pădurii. Era Dracula rău prin/din propria alegere? Malefic? Violent? Era capabil de sentimente mai nobile sau era doar un copil arogant și curios, îmbrăcat în haine de adult? Oare demonul, bestia era într-adevăr capabilă de sentimente mai nobile sau pur si simplu exista pentru a ucide și pentru a cauza suferință? Stoker a scris o operă ce va rămâne în istorie drept primul roman cu vampiri. Dracula este un roman fantastic înfășurat în mister, care merită citit.
Toth Edit
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
sept. 22, 2019 |
Scrierea unei recenzii, în general, nu reprezintă un lucru greu de făcut. Se prezintă o parte din acțiune, personajele, dar și o părere personală. Ce se întâmplă, însă, când ai de scris despre o carte care ți-a plăcut foarte mult și care ți-a transmis ceva? Lucrurile se complică. Cel puțin în cazul meu. Îmi găsesc cuvintele mai greu decât în mod normal pentru că simt că nu pot să redau chiar toate stările pe care mi le-a dat cartea respectivă. Încerc totuși. Îmi doresc să le spun și celorlalți măcar câteva informații care să le trezească interesul și care să-i facă să citească.
Așa se întâmplă și acum, când scriu despre o carte care m-a emoționat mult. Este vorba despre Un fiu de Alejandro Palomas. Am început să citesc această carte fără să fi auzit o altă părere sau să cunosc câteva date despre autor. Nu regret absolut deloc faptul că am citit-o. Merită.
Cartea spune povestea unui băiețel deosebit, Guillermo, dezmierdat Guille care trăiește doar cu tatăl său, mama fiind plecată la muncă în altă țară. Guille pare un copil fericit, susține diriginta sa, Sonia. Niște semne de întrebare vor apărea însă în mintea dirigintei, când întrebat ceea ce dorește să devină când va fi mare, băiețelul răspunde că vrea să fie Mary Poppins. Nu ca ea, ci ea însăși. Sonia decide să intervină. A observat de-a lungul timpului că Guille nu pare afectat de plecarea mamei, ba mai mult, nici nu dorește să vorbească despre acest lucru. La școală are o singură prietenă, pe Nazia, o fetiță pakistaneză, iar în rest își petrece timpul în lumea cărților. Fericirea lui pare doar de fațadă. În sprijinul Soniei apare Maria, consilierul școlii. Guille ajunge în cabinetul Mariei, iar de acolo începe adevărata aventură spre sufletul copilului. El se deschide încet în fața consilierei și ajunge să îi spună povestea și trăirile sale așa cum poate el mai bine – prin desene și câteva cuvinte. Lipsa figurii materne este resimțită. Prezența fizică a tatălui nu este suficientă căci acesta este, din punct de vedere al sufletului și gândului, mult prea departe de copil. Adevărata bătălie se dă în mintea băiețelului. Terapia aceasta îl ajută și scoate la iveală faptul că băiatul este mai puternic decât s-ar fi bănuit că este un copil de vârsta lui.
Povestea se conturează treptat, asemeni unui puzzle, prin adunarea frânturilor de informații din fiecare capitol în parte. Nici capitolele nu sunt structurate mai prejos, ci într-un mod aparte, din patru perspective diferite. Capitolele alternează de la Guille, la Manu, la Sonia și la Maria, respectiv copilul, tatăl acestuia, învățătoarea și în final, consiliera lui Guille.
Nu rămâne decât să recomand cartea. Da, citiți-o! Merită, merită, merită. Este o carte specială, care pur și simplu te sensibilizează. Temele pe care autorul le alege sunt foarte delicate, îți ajung la suflet. Impactul pierderilor este observat atât asupra adulților, care, uneori se pierd în suferința lor și uită de copiii care resimt diferit, cât și asupra copiilor care au mai multă maturitate și forță interioară. Pe de altă parte, este discutată și problema refugiaților care nu se adaptează, dar care nici nu sunt ajutați să se integreze. De asemenea, este adusă în vedere și problema femeilor pakistaneze care sunt căsătorite de mici copile, chiar și cu rude de-ale acestora. De asemenea, ni se arată și influența pe care o au profesorii asupra elevilor – profesori care pot aduce o schimbare în viața lor dacă încearcă să îi cunoască mai bine, dincolo de primele aparențe.
Așadar, deși pare un roman scurt ca întindere, mesajul pe care îl transmite este mult mai puternic. Cartea este plină de inocență, de gingășie, de frumusețe, de emoție. Este despre pierdere, despre regăsirea puterii de a merge mai departe atunci când viața nu îți aduce numai bucurii. Este despre familie, despre părinți, despre copii. Este despre legăturile ce se formează între oameni și despre importanța acestor relații. Într-un cuvânt: „Supercalifragilisticexpialidocious”.
Lectură plăcută!
Aioanei Denisa
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Aioanei Denisa
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
sept. 22, 2019 |
“Pentru mine chimia reprezenta un nor confuz de posibilități care-mi învăluia viitorul în falduri negre sfâșiate de fulgere de foc, asemeni norului ce ascundea muntele Sinai.”
Chimia, știința care i-a permis omului să înțeleagă și să stăpânească materia a conturat destinul lui Primo Levi, personaj principal și totodată autor al volumului intitulat Sistemul Periodic.
Scrierea de față este o colecție de povestiri scurte, fiecare dintre ele fiind centrată în jurul unui element din Tabelul lui Mendeleev –argon, hidrogen, mercur etc. Aceste substanțe, mai mult sau mai puțin stabile din punct de vedere chimic reprezintă simboluri sau metafore pentru anumite momente semnificative din viața autorului. Spre exemplu, primul capitol, intitulat Argon prezintă originile și genograma autorului. Întrebarea (firească) ar fi “De ce argon?” Pentru că “există în aerul pe care îl respirăm așa-zisele gaze inerte, atât de mulțumite de condiția lor, încât nu intervin în nicio altă reacție chimică.” Asemenea familiei autorului, aceste gaze inerte se mai numesc și nobile. Rămâne însă de văzut dacă toți nobilii sunt inerți și dacă toți inerții sunt nobili.
Fiecare capitol poartă denumirea altui element chimic și povestea unei alte etape din viața personajului nostru –hidrogenul și electroliza apei îi deschid pasiunea pentru chimie, un experiment cu potasiu îi marchează viața de student la Institutul de Chimie etc.
Viața acestei persoane, deși în aparență plăcută, orientată în jurul pasiunii sale, are de suferit din pricina celui de-Al Doilea Război Mondial și a legilor rasiale din Italia fascistă. Aceste legi absurde, gândite parcă împotriva oamenilor îi afectează viața profesională –Levi este nevoit să-și schimbe identitatea și serviciul, dar îi declanșează și o criză de natură morală, făcându-l să-și pună la îndoială capacitatea de a iubi o femeie.
Pe măsură ce războiul acaparează Europa, Levi cade victimă celei mai mari crime comise de om împotriva omului, pe care istoria o numește Holocaust. După ororile trăite la Auschwitz, scrie un volum de memorii, care (încă) adresează omenirii o întrebare (retorică) –Mai este oare acesta un om?
Demnitatea, lipsa de autocompătimire cu care a fost scrisă această carte l-a transformat pe Primo Levi într-o voce universală, a tuturor oamenilor care au trăit ororile acelui regim abominabil.
Uluitoare este capacitatea de a ierta a acestui om, față de un coleg german care „nu aflase niciodată de vreun element care să fie îndreptat spre uciderea evreilor.” Levi l-a iertat pe acest individ, dar a încheiat capitolul Vanadiu într-o notă sumbră –„De Auschwitz este responsabil fiecare german. Fiecare om este responsabil pentru Aushwitz.”
Pentru aceia care vor avea răbdarea și curiozitatea de a citi până la Carbon, pentru care până la momentul respectiv (anul 1970) nu a fost găsită o metodă de a izola un atom singular. Un chimist ar putea să vă dea o explicație științifică pentru acest fenomen. Eu, din ipostaza mea de simplu cititor, voi spune că acest atom de carbon a dat prestigiul și structura complicată a unei substanțe create în laborator pe libertatea de a călători peste Alpi, de a traversa Mediterana, pentru ca apoi, să intervină, cu mândrie în procesele de fotosinteză și în componența aerului pe care îl respir eu, tu și alte șapte miliarde de oameni. De ce a ales această viață de pribeag, în locul vreunei distincții acordate de Ordinul Chimiștilor, rămâne un mister.
Îmbinând rigurozitatea textului științific, câteva artificii literare și un puternic iz autobiografic, Sistemul Periodic spune povestea unui om de știință și a unui spirit care a sfidat moartea, uitarea și răutatea. De ce? Fiindcă iubea viața și libertatea. Iubea să fie om.
Ioana Alani
Colegiul Național Elena Ghiba Birta Arad
Comentarii recente