Am ales să vă prezint și un roman grafic. Niște copii din Lituania, din Vilnius, sunt duși în Siberia. Algis, personajul principal, își amintește întreaga călătorie cu trenul și viața petrecută acolo. Înainte de a urca în tren, băiatul vrea să îl ia cu el și pe cel mai bun prieten al său, găscanul, pe spatele căruia visează să călătorească, exact ca Nils Holgerson. Din păcate, unul dintre soldați îi împușcă prietenul și Algis află ce este moartea.
Ca să treacă timpul mai repede, să uite de foame și de frig, învățătoarea Violeta organizează un cor. Bărbați, femei și copii cântă și ignoră faptul că sunt în drum spre Siberia. Apoi, toți adună semințele merelor mâncate, pentru a le putea planta mai târziu. Din timp în timp, trenul se oprește să-și facă necesitățile. Așa o regăsește pe Veronica, prietena lui de la școală. Când ajung, sunt înghesuiți într-o biserică, apoi distribuiți în barăci pline de ploșnițe. Din păcate, mâncare este foarte puțină și, pentru a scăpa de foame, fac o supă de pietre în care pune fiecare ce poate. Dincolo de un zid, se află tabăra japoneză și copiii compun haiku-uri pe care le aruncă peste zid. Petronela îi spionează pe japoneziși apoi îi învață pe copii să facă niște cocori din origami. De Crăciun, mănâncă toți, împreună, cântând colinde.
Din fericire, unchiul Alfonsos intervine pe lângă guvernul de la Vilnius și li se pune la dispoziție copiilor un tren pentru a reveni în Lituania.
Este o carte despre oameni și omenie, tristă, cu niște imagini frumoase, despre o țară pe care nu am mai întâlnit-o în alte povești și despre o perioadă despre care mi-au povestit doar bunicii.
Transcriu haikul compus de copiii lituanieni:
Pe străvechiul iaz
Saltul unei broscuțe
Clipoci.
Luca Borza, clasa a V-a , Școala Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca