,,Pelinul negru” de Ioana Nicolaie- un roman al destinului tragic

 

,,Aerul e drept, ca o sfoară-ntinsă, și și-a scuipat otrava pe toate dâmburile…”

26 aprilie 1986. Cel de-al patrulea reactor atomoelectric al centralei din Cernobîl (tradus literalmente, pelinul negru) a explodat, împrăștiind la sute de kilometri nori radioactivi, care au decimat viețile a mii de oameni și au condus la pierderi inestimabile. Un astfel de destin spulberat este și cel al Agustinei, protagonista romanului ,,Pelinul negru”, scris de Ioana Nicolaie și apărut la Editura Humanitas, în anul 2023. Cartea constituie primul volum al Trilogiei Nordului, în care sunt redate scene din viața unei familii numeroase și foarte sărace din nordul României, care se luptă să surpaviețuiască perioadei de tranziție din anii ’90, într-o lume a lipsurilor și violenței. Născută în 1974, în județul Bistrița-Năsăud, Ioana Nicolaie este recunoscută și apreciată pentru poezia și proza sa încărcată cu simbolistică și voci feminine inedite, în care se regăsesc adesea elemente biografice. Romanele sale au fost distinse, în 2020, cu Premiile Radio România Cultural și Observator Lyceum.

Agustina, al doisprezecelea copil al familiei Bulța, vine pe lume la scurt timp după explozia de la Cernobîl, având o condiție genetică rară, cauzată de radiații. Aceasta are dificultăți grave de învățare, probleme de atenție și vorbire și boli frecvente încă din primele luni de viață. Acasă, frații mai mari se confruntă tot mai des cu lipsa hranei și atitudinea impulsivă a tatălui, căzut în patima alcoolului. La insistențele învățătoarei sale, Agustina este trimisă la o școală specială în Buzău, unde este în mod brutal pusă față în față cu realitatea de a fi diferit de ceilalți, riscând să piardă pentru totdeuna vreo șansă de a-și depăși condiția psihologică.

,,Pelinul negru” este o poveste tragică, a unui copil care își păstrează inocența, chiar dacă destinul nu îi dă nicio șansă. Este un roman al cărui întreg univers literar stă sub semnul absurdului, presărat cu elemente de realism magic, care îndeamnă cititorii să pătrundă în mintea insolită a Agustinei, în procesul ei anevoios de a înțelege lumea care o judecă atât de aspru. În   plus, imaginea școlii speciale constituie un exemplu reprezentativ pentru neglijența oamenilor obișnuiți față de cei neputincioși. Faptele odioase descrise pe parcurs, la care Agustina este forțată să ia parte, subliniază excelent tendința ființei umane de a-i respinge pe cei mai slabi sau diferiți, izolându-i complet într-un mediu care le va adânci slăbiciunile fizice și morale. Astfel, drumul Agustinei prin viață este marcat de experiențe tublurătoare, care reușesc să sensibilizeze cititorii cu privire la importanța răbdării și toleranței, chiar și în cele mai negre momente.

Recomand cartea celor pasionați de istorie și psihologie, care vor să experimenteze o perspectivă unică asupra unei perioade controversate din trecutul României. Cu siguranță, romanul nu va dezamăgi nici în privința impactului emoțional asupra pubicului cititor, care nu va mai putea uita vreodată evenimentele relatate sau strigătul metaforic de ajutor al unei generații de copii profund marcate de impactul dezastrului din Cernobîl.