Până acum, am citit multe cărți despre cum este să fii adolescent. De la ,,Cum am supraviețuit clasei a opta” de Robert Ersten și ,,Casa” de Alex Moldovan, până la ,,Cireșarii” de Constantin Chiriță. Am învățat cum era să trăiești în anii 1950, să supraviețuiești într-o distopie obsedată de reciclare și am fost părtașa amintirilor bunicilor, în verile din gimnaziu, înainte de Evaluarea Națională. Noua carte a Adinei Rosetti, ,,Ultima provocare”, spune povestea a patru adolescenți de gimnaziu, Mara, Ezra, Alex și Erika. Introduce și ceva pe care nu l-am mai observat la o altă carte, și anume versuri din cântece pe care și eu le am ,,în buclă”. Pentru Adina Rosetti, nu e ceva nou sa aibă versuri în paginile cărților ei, dar, până acum, fuseseră compuse chiar de ea. De data asta, Yungblud și Artic Monkeys își compun versurile ca părți importante din povestea. Muzica a devenit atât de importantă, mai ales, în pandemie, pentru a ne simți conectați cu alți oameni, din toate părțile lumii, încât pare imposibil să scrii o carte pentru adolescenți, fără să le incluzi.
Pentru prima dată, m-am simțit complet înțeleasă. Am găsit în textul Adinei Rosetti toate certurile cu prietenii, tradițiile care se formează în curtea școlii, despre care nu spui niciodată nimic, vorbele cu două înțelesuri, batjocura subtilă, momentul în care ți-ai dat seama că ai găsit un prieten adevărat. Colegii, profesorii, influencerii, prietenii și percepția lor despre tine suntextrem de importante, de pare că doar la asta te gândești. Așa că,hai să-i întâlnim pe cei patru adolescenți, personajele principale. Mara este o fata nouă din clasa a 7-a B. Se mută la Școala 5, după ce mama ei își pierde postul la o școală privată, unde preda engleză. Pentru primele câteva module, Mara este singuratică, până când, într-o excursie salvatoare, se împrietenește cu Erika și cu încă două fete. Erika este fata populară, cu părinți bogați și chill, care cred sincer că îngerașul lor nu poate face nimic rău. Deși este adorată de colegi, Erika își petrece cel mai mult timp pe Instagram, încercând să-și găsească niște prieteni adevărați. Al treilea personaj important, Alex, este înnebunit după fotbal, dar rămâne pe bancă ca să se uite la coechipierii săi după ce se rănește pe teren, înainte de un meci important. Ultimul dintre cei patru protagoniști, Ezra, este într-a 8-a, are părinți divorțați și face turul Bucureștiului lună de lună, în timp ce vorbește cu dinozauri și liminal spaces. Despre ceilalți copii nu se tratează pe larg. Încă și mai puțin, despre părinți, care, la fel ca în viața reală, sunt mereu acolo să-i bată la cap și să le spună cum este mai bine, dar nu sunt ei cei care schimbă cursul acțiunii. Nu au controlul asupra a ce li se întâmplă copiilor lor, chiar dacă așa ar vrea să creadă. Atunci când școala la care merg cei patru se află sub amentințare cu bombă, singurul lucru pe care părinții îl fac este mult zgomot pe grupul de părinți. Cartea ne poartă prin întâmplările de zi cu zi pe care le trăiesc acești copii timp de două săptămâni. Mai mult se concentrează pe rutină și pe detaliile care ne ajută să înțelegem, ca cititori, zbuciumul vârstei, fără să pornească într-o călătorie extravagantă, ca în celelalte cărți despre adolescență. De data asta, Adina Rosetti scrie cu empatie și înțelegere față de ei, ceea ce este un atuu al cărții. Poate că „Ultima provocare” nu este tocmai un roman de acțiune, dar, la final, cititorul rămâne cu o lecție importantă: deși părinții nu îi vor înțelege mereu pe adolescenți și nu vor avea tot timpul destulă răbdare sau o vorbă bună pentru ei, aceștia vor fi totdeanuna acolo, așa cum pot ei, pentru copiii lor.