sept. 23, 2021 |
Traducerea cărții ,,Animale Fantastice și unde le poți găsi”, realizată de Tatiana Dragomir, a fost publicată la editura Arthur în anul 2017. Ediția românească are aproximativ 300 de pagini și este scrisă în formatul unui scenariu, acesta fiind unul dintre aspectele principale care m-au făcut să o citesc. Autoarea, J.K. Rowling, este cunoscută datorită foarte popularei serii ,,Harry Potter”, care a avut un succes enorm. „Animale fantastice și unde le poți găsi” este urmată de un al doilea volum, numit ,,Animale Fantastice: Crimele lui Grindelwald”, iar în 2022 va apărea cel de-al treilea volum al acestei serii.
În carte este readus la viață mult iubitul univers magic regăsit în seria ,,Harry Potter”. Acțiunea se petrece în 1926, atunci când Newt Scamander, personajul principal, ajunge în New York cu un geamantan fermecat în care se ascundeau fel și fel de animale magice, cu puteri miraculoase. A, nu v-am spus?! Cum am putut să uit?! Newt Scamander este un mare iubitor de animale, având o fascinației neobișnuită pentru ele, în special pentru cele mai stranii dintre creaturi.
Cititorul află că în vremurile acelea New York-ul era atacat de către un obscur, adică o creatură magică creată de un vrăjitor care nu reușise să își controleze puterile magice. Tot ce pot să vă spun este că Gellert Grindelwald voia să pună mâna cu orice preț pe această creatură pentru a se răzbuna pe o anumită persoană… dar veți afla voi cine este aceasta citind cărțile. Totuși, Newt și noii lui prieteni, Queenie, Jack și Tina, află despre planurile malefice ale lui Grindelwald și încearcă să îl oprească prin tot felul de mijloace magice.
Eu consider că este o carte numai bună pentru acele persoane cărora le place să își petreacă o după-amiază de vineri citind un fantasy bun pe canapeaua din sufragerie. Sincer vorbind, m-a captivat foarte mult cartea, ba chiar a fost foarte interesantă și din punct de vedere estetic, deoarece are niște ilustrații absolut minunate. Recunosc faptul că uneori mă opream din citit doar pentru a le admira un moment. Chiar mi-a făcut plăcere să citesc o carte scrisă în acest format. M-am simțit ca o adevărată actriță care trebuia să-și memoreze replicile pentru piesa de teatru ce urma să aibă loc într-un local elegant din New York, dar în același timp mă simțeam și ca o detectivă britanică ce își ținea la curent colegii în legătură cu acțiunile a doi tâlhari ce jefuiau magazinele cu bijuterii de prin Londra.
Magie, aventură și mister, toate la un loc! Recomand cu încredere această carte tuturor pasionaților de universul magic al lui Harry Potter!
sept. 23, 2021 |
Păsările dintr-o bună zi
de Sally J. Pla
Romanul „Păsările dintr-o bună zi” este scris de Sally J. Pla. A fost publicat cu titlul original ”The Someday Birds” în anul 2017, iar în 2020 a fost publicată traducerea în limba română, sub pana Alinei Dobre, la editura Corint Junior. Sally J. Pla a mai publicat în noiembrie 2020 romanul „Stanley va fi bine probabil” pentru copiii cu vârsta de 10-14 ani. „Păsările dintr-o bună zi „ este o carte minunată care la început pare o întâmplare dramatică, dar se transformă într-un jurnal de călătorie. Două dintre premiile primite de autoare pentru această carte sunt: ”A New York Public Library Best Kids Book of 2017” și ”Dolly Gray Children’s Literature Award 2018”.
Îmi place foarte mult romanul, deoarece este o îmbinare de dramă, aventură și suspans și este, din punctul meu de vedere, o carte reușită. Recomand cartea aceasta tuturor celor pasionați de păsări, deoarece se află foarte multe informații printre paginile acesteia. Știai că pentru păsările tinere și pentru pui, un cuib care este relativ protejat de intrușii prădători, atât specii cu patru, cât și cu două picioare, este o chestiune de viață și de moarte?
Charlie este un băiat de doisprezece ani, iar tatăl său este profesor și jurnalist. A fost rănit în timpul unui reportaj în Afganistan și de atunci viețile celor patru copii ai lui au devenit un haos. Bunica acestora face tot posibilul ca micuții sa nu simtă lipsa mamei, moartă într-un accident de mașină sau a tatălui, internat în spital cu leziuni cerebrale.
Ludmila este o tipă ciudată cu părul roz, cu o îmbrăcăminte stridentă, care veghea la capul tatălui lui Charlie și al fraților săi, nimeni neștiind cine este și de ce le vizitează tatăl în spital. După ce trebuie mutat la o clinică din Virginia pentru că cea la care este acum nu îl ajuta deloc în recuperarea, tatăl celor patru și cu bunica lor apelează la singura persoană pe care cred ei ca se pot baza pentru a avea grijă de copilași, Ludmila. Dar fiindcă lor nu le plăcea de ea și li se păreau o femeie malefică, aceștia s-au hotărât să fugă și să străbată singuri toată America pentru a fi lângă tatăl lor. S-au urcat deci în mașina la volanul căreia era iubitul lui Davis, cea mai mare dintre copii, dar la scurt timp au făcut accident. De nevoie, au fost nevoiți să accepte ca Ludmila să îi duca la destinație.
Charlie era pasionat de păsări. Avea o listă cu cele pe care voia sa le vadă într-o bună zi. În excursia lor a avut ocazia sa bifeze cât mai mult din aceasta, fapt care sigur îl va bucura pe tatăl lui. În final, ajung la părintele lor aflând cine e misterioasa Ludmila și ce legătură are cu ei. Romanul se încheie fericit, familia reunindu-se, iar tatăl lor, după ultima și cea mai grea operație pe creier, începe să se refacă.
Un prim lucru pe care l-am învățat din aceasta carte e că familia e cea mai importantă și că ea ne va fi mereu alături, indiferent de situație, așa cum Charlie și frații ei au fost mereu cu gândul la tatăl lor și mereu se gândeau cum sa îl facă să se simtă mai bine. Un al doilea lucru învățat a fost acela că trebuie să fim alături de persoanele dragi nouă și să le ajutăm, așa cum copiii au fost alături de Ludmila când acesta era cu gândul la chinul copilăriei ei și la familia ei decedată. Am dus lectura cărții la final (și nu m-am gândit nicio clipă să o abandonez) pentru a afla ce este cu această Ludmila și pentru a afla dacă Charlie și-a îndeplinit marea dorința de a bifa păsările de pe lista lui.
sept. 21, 2021 |
La cinci pași de tine
de Rachael Lippincott, Mikki Daughtry și Tobias Iaconis
-Recenzie de carte-
Romanul „La cinci pași de tine” a apărut la editura Litera, având un număr de 290 de pagini și fiind structurată pe capitole. Subiectul romanului ar putea fi descris pe două paliere: pe de o parte, felul în care oamenii se confruntă cu o boală, iar pe de altă parte, iubirea interzisă dintre doi adolescenți. Abordarea primului aspect este cea mai importantă, căci o mulțime de persoane se luptă în fiecare zi cu fibroza chistică și e esențial ca oricine să știe despre ce e vorba. De asemenea, cartea definește iubirea la cel mai ridicat nivel, încadrându-se, astfel, în categoria romanelor de dragoste.
Autorii acestei cărți sunt Rachael Lippincott, Mikki Daughtry și Tobias Iaconis. Cei trei sunt cunoscuți și pentru alte scrieri ale lor, precum „Tot acest timp”, „Nightbooks” sau „Blestemul femeii care plânge”, care s-au bucurat de aprecieri din partea cititorilor profesioniști și amatori deopotrivă. Cei trei scriitori se adresează în acest nou roman pacienților de fibroza chistică, familiilor acestora și personalului medical, care se luptă în fiecare zi cu boala, sperând că această poveste va duce la conștientizarea pericolelor și la găsirea unui tratament cât mai curând.
Titlul romanului a fost ales pornind de la principala regulă a celor doi bolnavi de fibroză chistică, care le impunea să păstreze o distanță de doi metri sau cinci pași. Consider că este unul foarte sugestiv, indicându-ți chiar de la început despre ce va fi vorba în carte. De asemenea, coperta cărții, care îi prezintă pe cei doi tineri în holul unui spital, este foarte sugestivă.
„La cinci pași de tine” prezintă istoria celor două personaje, Stella si Will, care suferă de fibroză chistică. Adolescenta, internată în spital de câțiva ani, are o fire organizată, având fiecare minut din viața ei programat. Alături de prietenul său, Poe, a învățat fiecare colț al spitalului în care sunt internați. Celălalt protagonist este Will. Cunoscând-o pe Stella, lumea și gândirea lui Will se schimbă radical. Din băiatul nepăsător, în cel care își ia toate medicamentele la timp și respectă orice tratament medical. Suferind de aceeași boală, cei doi au o regulă, care, odată încălcată, îi poate ucide pe amândoi: trebuie să păstreze o distanță de șase pași, pentru a nu transmite o bacterie. Nereușind să accepte adevărul că nu se vor putea atinge niciodată, cei doi o se apropie unul de celălalt și fizic. Din fericire, nu pățesc nimic, dar își pun în pericol propriile vieți.
După cinci ani, o pereche de plămâni compatibili pentru Stella devine disponibilă. Dar în acel moment, fata este cu Will și se simte mai bine ca niciodată. Deși vede apelurile pierdute de la mama sa, Stella preferă să se bucure și să profite de clipele unice de care cel mai proabil, nu va mai avea parte. „Pentru prima dată simt întreaga povară a fiecărui centimetru, a fiecărui milimetru din cei șase pași dintre noi. Îmi strâng puloverul mai aproape de corp și întorc privirea spre teancul de saltele de yoga din colț, încercând să nu dau atenție faptului că distanța aceasta va exista întotdeauna.” sunt cuvintele Stellei, suficient de clare pentru a înțelege conținutul cărții sau cel puțin, pentru a-ți face o părere despre ce va urma.
Din punctul meu de vedere, romanul este un succes total, deoarece are tot ce un adolescent pasionat de lectură și-ar dori să aibă. Felul în care a fost scrisă te determină să iei pagină cu pagină și să o savurezi din plin. Odată începută lectura, deja ți-ai dori să existe o continuare a frumoasei, dar tristei povești de iubire a Stellei și a lui Will.
Mi-a plăcut extrem de mult subiectul cărții și fiind o fire sensibilă, în timp ce lecturam, lacrimile mi se prelingeau pe față, de parcă era o întrecere sportivă. Romanul mi-a arătat că uneori dragostea nu este suficientă pentru a aduce poveștii un final fericit, oricât de eternă ar părea. În viață, sunt momente în care trebuie să renunți la persoana iubită și să te gândești la binele tău, dar și al ei. Greu de acceptat adevărul, dar într-un final, Will trebuie să pună punct acestei relații, pentru ca Stella să mai aibă încă cinci ani garanția că va trăi. Deși mi-ar plăcea să fie posibil, nu există încă un tratament de vindecare pentru Will, care să-i permită să fie în continuare cu Stella.
Citind această carte, mi-am adus aminte de romanul „Sub aceeași stea” de John Green, deoarece am identificat în acestea câteva trăsături comune. Una dintre acestea ar fi faptul că doi tineri bolnavi, aflați în stadiu grav, se îndrăgostesc unul de celălalt, dar povara de a purta o boală nu le dă voie să-și manifeste iubirea. În pofida așteptărilor adulților, tinerii îndrăgostiți preferă să-și trăiască viața împreună, Stella și Will de la distanță, iar Hazel și Augustus de aproape.
În concluzie, aș acorda toate steluțele pentru o poveste atât de savuroasă, care merită pe deplin să fie citită de toată lumea. Cred că acest tip de subiecte ar putea schimba lumea, transformând-o într-una mai bună. Recomand lectura romanului „La cinci pași de tine”, menționând faptul că nu aș schimba nimic la carte, nici chiar finalul acesteia.
sept. 19, 2021 |
Închide ochii şi ascultă ceea ce îţi spun…Da, tu…cel care acum încerci să pătrunzi într-un univers nou, să dai timpul înapoi cu cel puţin şapte secole. Îţi voi spune ceva simplu, îţi voi destăinui câteva cuvinte cheie. BIBIBLIOTECĂ şi TRANDAFIR. Îmi permit să cred că te-ai întrebat mirat care ar fi legătura dintre cele două…Chiar în clipa asta te gândeşti la un loc mare, plin cu cărţi, poate pentru unii plictisitor, poate pentru tine interesant, şi la tufele de trandafiri roşii din grădină care te adorm cu mireasma lor…Ai găsit cheia, legătura? Dacă nu, ia-mă de mână şi hai să mergem…Te avertizez că va fi o mare surpriză pentru tine, aşa cum a fost şi pentru mine atunci când am deschis pentru prima dată paginile romanului pe care vreau să ţi-l prezint astăzi…,,Numele trandafirului” sau ,,Il nome de la rossa” de Umberto Eco.
Totul începe într-o abaţie de călugări italieni. Protagoniştii noştri, călugărul franciscan Guglielmo de Baskerville şi novicele Adso din Melk, ajung aici cu scopul de a descoperi cauzele morţii misterioase a călugărului Adelmo din Otranto. Între timp, mor şi alţi călugări, iar cu o isteţime de detectiv Guglielmo înţelege că ceva nu e bine la mijloc, mai ales că atunci când a sosit i s-a permis accesul peste tot în cetate, numai NU în BIBLIOTECĂ. Acest lucru îi ridică câteva semne de întrebare. Bibioteca era cea mai mare şi mai vestită din acea zonă, dar cu toate acestea chiar şi accesul călugărilor era restricţionat.şi nu toate cărţile le puteau trece prin mână. Ciudat, nu? Hei, tu, sper că nu m-ai părăsit…Mai am atâtea să îţi povestesc…Bun, acum să revenim la biblioteca care de fapt nu era bibiotecă pentru toţi. Însuşi Abatele mărturisea că BIBLIOTECA era un mister, un labirint, o construcţie realizată în vechime, după un plan încurcat şi greu de descifrat, pe care doar bibliotecarul îl ştia şi îl mărturisea doar ajutorului de bibliotecar, înainte de a muri. ,,Biblioteca era plină de secrete şi mai ales de cărţi care nu fuseseră date niciodată călugărilor să le citească.” Deşi accesul era interrzis, mânaţi de curiozitate, Guglielmo şi Adso se avântă în bibliotecă, care, după spusele călugărilor ar fi fost Infernul. ,,Pentru aceşti oameni devotaţi scripturilor biblioteca era în acelaşi timp Ierusalimul ceresc şi o lume subpămînteană la marginea dintre pămîntul necunoscut şi Infernul”. Asta era doar bănuiala lor, ceea ce mai ştiau de la bibliotecar, care exagera tocmai pentru a fi convins că nimeni nu va intra acolo. Cei doi străbat mai întâi osuarul, unde erau oasele celor ce se presupune că ar fi murit acolo. Când au intrat şi-au dat seama că biblioteca era de fapt un uriaş labirint, din care era aproape cu neputinţă să mai scapi. Peste tot erau vase cu ierburi halucinogene,oglinzi ce distorsionează imaginea, simboluri ce cred că ar întruchipa răul din om, şi spaţiile libere dintre cărţi produceau curent, iar şuieratul semăna cu vocile celor morţi. Cu ajutorul testamentului unuia dintre cei morţi, protagoniştii înteleg că elementul ce i-a curmat moartea ar fi o carte interzisă din Finis Africae. A doua noapte, cei doi descoperă secretul labirintului încurcat. Numărând ferestrele camerelor, deschizăturile şi tinând seama de literele scrise pe perete la intrarea în cameră, înţeleg că BIBLIOTECA era o hartă a lumii. În fiecare punct cardinal erau aşezate cărţi reprezentative unor regiuni ce se află acolo, spre exemplu YSPANIA, LEONES, HIBERNIA. După multe încercări, asocieri, indicii, legături, este descoperită intrarea în Finis Africae, unde se gaseşte cartea cu pricina ,,Cartea lui Aristotel” , care a produs atâtea morţi pentru că era a unui filosof şi cuprindea unele teorii ereziste pe care călugării nu trebuie să le afle. Romanul se încheie brusc, cu arderea abaţiei.
Cred că titlul cărţii este unul predestinat. Dacă facem o analogie a întâmplărilor cu componenetele sale am putea zice că semnificaţia întregii opere stă într-o simplă floare. Ghimpii reprezintă încercările protagoniştilor de a desluşi secretul bibliotecii, iar floarea este reuşita, urmată de arderea cetăţii misterioase.
Ei, dragă cititor, ai ajuns până la final? Am reuşit să îţi dezleg dilema de la început? După cum vezi, azi am prezentat o altă latură a bibliotecii, viziunea marelui scriitor italian Umberto Eco. Şi ce aş mai putea adăuga acum decât: Spor la citit şi la descoperit!
Bădeliţă Petruţa Maria, Colegiul Naţional ,,Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuţi, Cercul de lectură ,,Muguri”
sept. 19, 2021 |
„Andilandi” este o serie fantasy ce include șapte romane și un volum de povestiri, fiind inspirată din miturile românilor și din basmele tradiționale, reinterpretate într-o manieră modernă, care le permite copiilor actuali să empatizeze cu personajele.
„Călătoria lui Vlad pe celălalt tărâm” este primul volum din seria „Andilandi” de Sînziana Popescu, reeditat la Editura Nemi. Am descoperit din întâmplare această carte în urmă cu câțiva ani și a fost o mică revelație pentru mine: una dintre cele mai bune cărți scrise pentru copii din literatura română a ultimilor decenii. A apărut în „vizorul ” meu într-o perioadă în care mă chinuiam să alcătuiesc pentru elevii mei de la începutul gimnaziului o listă de lecturi suplimentare cât mai atractivă, care să cuprindă, pe lângă clasicii noștri sau autorii străini, și literatură română recentă, proaspătă, bine scrisă. Era nevoie de ceva care să demonteze prejudecata elevilor conform căreia literatura română e „nașpa”.
Mai târziu am mai găsit asemenea cărți bune, dintre care citez la loc de frunte cele două volume cu Isidor ale Veronicăi Niculescu.
Dar să revin la „Călătoria lui Vlad”…, volum apărut în 2008 online și urmat de alți „frați mai mici”.Volumul a fost distins cu Premiul „Asociației Scriitorilor din București” în 2009 și adaptat pentru radio în 2018 într-o mini-serie produsă de Teatrul Național Radiofonic.
Unul dintre ingredientele succesului acestei serii cred că este „update”-ul pe care îl aduce mitologiei românești tradiționale, basmului românesc. Copilul secolului XXI are ocazia să ia contact cu ielele, caii năzdrăvani, Sânzienele, căpcânii, blajinii, strigoii, Ursitoarele și…țineți-vă bine, dragi ucenici ai Școlii Solomonarilor, cu…solomonarii înșiși. Însă toată povestea, deși respectă „în mare” tiparul basmului clasic, cu motivele literare bine cunoscute (călătoria inițiatică, personajul adjuvant, probele la care e supus eroul etc), este „ambalată” într-o formă modernă, cu un limbaj accesibil. Remarcabile sunt și ilustrațiile Cireșicăi Litinschi Cuciuc.
Personajul principal, Vlad, este un puști din București trimis în vacanța de vară la bunicii dintr-un sat ardelenesc care păstrează vii poveștile moșilor și atmosfera arhaică. Este un copil normal, cu preocupări specifice epocii în care trăiește: jocurile pe calculator. Este ușor să te identifici cu Vlad, prin limbaj și comportament. Mai ales dacă ești gelos pe frații mai mici și te temi că apariția lor în familie îi va face pe părinți să îți acorde mai puțină atenție, să te iubească mai puțin.
Vlad este chinuit de această gelozie față de frații care abia se nasc (gemeni) și rezolvarea acestui conflict interior mi se pare a fi tema centrală a cărții. El se aventurează în pădurea Bogății de lângă satul bunicilor, unde are ocazia să se întâlnească cu tot felul de personaje fantastice din folclorul românesc, să trăiască aventuri care îi țin pe cititori „cu sufletul la gură”, să devină un fel de Făt-Frumos care decoperă, prin greșeli și repararea lor, drumul către lumină.
Lecția spirituală că iubirea părinților, indiferent la câți copii s-ar împărți, nu scade cantitativ sau calitativ față de fiecare, nu este servită într-un mod teoretic, abstract, moralizator, ci blând, jucăuș și fermecător.
O carte care deschide în mintea copilului o lume fascinantă, recuperată, la care altfel, crescând între betoane într-o societate globalizată, nu ar avea acces. Or fi interesanți Harry Potter, Percy Jackson și alte personaje venite din literatura în limba engleză, dar să le dăm o șansă și celor autohtone! Nu e naționalism ieftin, cred că e o necesitate, pentru a scăpa de complexele de inferioritate (la fel de periculoase ca și cele de superioritate), un pas spre normalitate.
Lectură plăcută!
sept. 18, 2021 |
Primului dintre caii năzdrăvani ,
Plecând de la minus 3, împreună cu niște adulți ce își doreau doar să se relaxeze în weekend, pe Valea Prahovei, am ajuns la nemurirea poveștilor de la Paștele Cailor…
Asta aș zice pentru început despre romanul lui Florin Bican ”Și v-am spus povestea așa…”:
Doru și calul lui sunt clar Aleodor și calul său, dar dintr-un viitor… (poate al poveștilor și al noilor cititori). Practic, au devenit (altfel) niste personaje atemporale…
Viitorul lui Aleodor – Doru, devenit povestitor, dar în limba sa… reconstituie lumea prin cuvântul tămăduitor.
În principiu, amalgamul de basme care reintră în vâltoarea scrisului lui Florin Bican te obligă să cauți povestea inițială pentru a vedea legăturile și prospețimea unor texte de odinioară, te ajută să înțelegi mai bine basmele vechi și personajul. În această carte, caii sunt în prim-plan, iar oamenii- în cel secund…O perspectivă nouă pentru mine…, o lecție de viață în care te fascinează multitudinea de straturi și de nuanțe.
Cu sentimente amestecate,
O iubitoare de cai ( și de iepuri și povești rememorate)-
Ami (Liber la literă!- Școala Gimnazială ”Grigore Hagiu,” Tg Bujor
Comentarii recente