dec. 27, 2021 |
Serile de iarnă, alături de magia care le înconjoară, m-au îndemnat să citesc cartea ”Prințesa lupilor” scrisă de Cathryn Constable. ”Prințesa lupilor” este un roman interesant și captivant, care te introduce într-o atmosferă magică, de iarnă. Este primul roman al autoarei, fiind un roman contemporan pentru copii și adolescenți.
Sophie, o orfană, este bântuită de vise cu păduri înghețate și de o puternică dorință de a vizita orașul Sankt Petersburg . Când în sfârșit ajunge în Rusia, alături de cele două prietene ale sale: Delphine și Marianne, se urcă în trenul greșit care le duce în pustietatea înghețată, departe de civilizație. Sunt ajutate de prințesa Ana Volkonskaia, care le invită la palatul său de iarnă și le fascinează cu povești despre diamante pierdute și un trecut tragic. Dar, odată cu venirea nopții și apariția lupilor, Sophie descoperă secretele întunecate ale palatului și ale istoriei personale.
Acțiunea are loc într-un cadru extrem de misterios, în regatul de gheață al Rusiei. Peisajele și cadrul romanului sunt de poveste, iar acțiunea este captivantă și bine construită.
Mă bucur că am citit-o în luna decembrie 
,când tânjeam după zăpada de care nu am avut parte în acest an. Descrierile au delicatețea fulgilor de nea, iar atmosfera este magică, fiecare cadru fiind foarte bine prezentat prin cuvinte pline de magie.
La sfârșitul lecturii , am reflectat asupra alegerii Rusiei ca spațiu principal al acțiunii. De ce autoarea a ales Rusia, în schimbul unei țări nordice? La fel ca și Sophie, am descoperit o dorință nefondată de a afla mai multe despre secretele acestei țări magice. Cred că fiecare avem un sentiment de atracție față de un loc, care nu este născută doar de opțiune, ci și de un instinct. E ceva mai presus de rațiune, e ceva ce nu se poate explica în exterior, dar este atât de clar în interiorul celui ce-l trăiește. Citind, am devenit atrasă de Rusia și vasta întindere de gheață și secrete.
Cartea este potrivită celor care încă își caută propriul spațiu de vis, celor care încearcă să ajungă acolo și celor cărora le este teamă să pornească în căutarea lui.
Claudia Teleșpan
dec. 27, 2021 |
”Extraordinar” de Natalie Lloyd este o carte care te învață cum să devii eroina unei comunități. Acțiunea îmbină într-un ritm alert trecutul și prezentul unui oraș implicat în lupta pentru abolirea sclaviei.
Natalie Lloyd s-a născut într-un orășel din Tennessee, SUA. A știut încă din clasa a III-a că vrea să devină scriitoare, și profesorii au încurajat-o să-și urmeze visul. Prima ei carte, A Snicker of Magic (2014), a fost bestseller New York Times, a primit distincția Notable Book din partea American Library Association, iar revista Parents a desemnat-o cartea anului. Celelalte cărți ale ei, Extraordinar (2016) și The Problim Children (2018), au fost la fel de bine primite de public și s-au bucurat de recenzii entuziaste în cele mai importante publicații din America.
Oamenii din Blackbird Hollow se întâlnesc la Boneyard Cafe pentru a uita de griji și pentru a bea ciocolată caldă. Oare locuitorii bănuiesc existența unei comoare care stă ascunsă chiar sub picioarele lor? Un cântec vechi, o constelație scobită într-o masă și o cheie ruginită sunt indiciile care duc la salvarea unui orășel.
Toată viața ei, Emma a așteptat în fiecare noapte ca Visul Destinului să-i arate menirea, la fel cum s-a întâmplat cu fiecare femeie din familie. Însă, viitorul ei nu este așa cum s-a așteptat. Ce poate să însemne o cheie? Și cum o va ajuta asta să salveze Boneyard Cafe?
Împreună cu prietenii ei, Emma descoperă lucruri neștiute despre istoria orășelului lor. Conectarea la istoria orașului poate salva cafeneaua. Istoria personală reușește să astupe Marele Gol, împăcând-o cu moartea mamei ei.
M-a impresionat sacrifiul pentru salvarea vieții unui copil. Cartea oferă speranță asemeni unei ciocolate calde din Boneyard Cafe.
Andreea Teleșpan
dec. 27, 2021 |
”În Brooklyn crește un copac”, de Betty Smith, prezintă viața oamenilor la începutul secolului XX. Autoarea, născută în Brooklyn, din părinți de origine germană oferă pe parcursul acțiunii episoade autobiografice. A participat la cursurile Universității din Michigan și a câștigat ”Premiul Avery Hopwood” acordat tinerilor talentați care aspirau să devină scriitori. Romanul ” În Brooklyn crește un copac” s-a bucurat rapid de succes, devenind cea mai vândută carte din 1943.
Eroina principală, Francie Nolan, trăiește într-un cartier sărac din Brooklyn și luptă pentru o viață mai bună. Născută într-o familie fără resurse materiale, cu un tată căzut în mrejele alcoolului, cu o mamă care îl iubește mai mult pe fratele ei, Francie trebuie să se îngrijească singură de viitorul ei. Înainte ca Francie și fratele ei, Neeley să termine clasa a VIII a tatăl lor moare, lăsând-o pe mama lor însărcinată, singură. Cei doi copii sunt nevoiți să lucreze toată vara pentru a suporta cheltuielile casei. Oare nu se confruntă și astăzi nenumărați tineri cu dificultăți materiale care îi împiedică să-și continue studiile?
M-au impresionat curajul și perseverența lui Francie. Când mama ei nu o lasă să meargă la școală, ea găsește un mod să își continue studiile și să aducă bani familiei sale. Mi-a plăcut faptul că, deși nu avea multe lucruri, Francie era fericită, bucurându-se de fiecare zi de școală și de fiecare carte citită. Chiar dacă totul devenea trist și cenușiu, ea reușea să găsească un motiv pentru care să fie fericită.
Francie reprezintă modelul meu pentru o luptătoare docilă, care își depășește condiția prin muncă și fără a-și acuza părinții sau societatea pentru situația ei dificilă. Deși autoarea a scris ”În Brooklyn crește un copac” acum aproape un secol, temele abordate, precum familia, copilăria și importanța educației, sunt neașteptat de actuale.
Andreea Teleșpan
dec. 27, 2021 |
De-a lungul timpului oamenii și-au imaginat diferite scenarii pentru viitor, pentru vremea când vom fi nevoiți să abandonăm Pământul. Uneori, cei destul de curajoși au și împărtășit ideile celorlalți . Un astfel de om este și Pierce Brown, autorul seriei ”Furia roșie”, pe care am citit-o de curând. Pierce Brown, scriitor și scenarist american de science-fiction, s-a născut în 1988 în Colorado. ”Furia roșie” a apărut în 2014, pe când autorul avea 26 ani.
Acțiunea seriei se petrece cu 700 de ani în viitor, după ce omenirea a reușit să colonizeze celelalte planete din Sistemul Solar. Odată cu ”mutarea” oamenilor, mai întâi pe Lună, au apărut noi clase, împărțite pe culori. Fiecare culoare are o înfățișare distinctă și un set de reguli bine definit. Toate culorile trebuie să asculte ordinele și cerințele clasei superioare, cea Aurie. Pe Marte, în minele de helium-3, trăiesc Roșii, alungați și mințiți sute de ani, lucrând pentru un viitor care deja se petrece. Protagonistul, Darrow, un Roșu, Sondor al Iadului a trăit toată viața în minele de pe Marte. În urma morții soției sale, Eo, el descoperă adevărul din spatele minciunilor Auriilor.
M-a impresionat iubirea lui Darrow pentru Eo. El a acceptat să devină un Auriu și să se infiltreze printre cei mai influenți, cu riscul de a muri, doar pentru a îndeplini visul soției sale: acela de a înfrânge Societatea. De asemenea am observat cu interes maturizarea lui Darrow de-a lungul seriei. La început era un adolescent furios și naiv, care a devenit un tânăr controlat, care vede și înțelege spre a specula greșelile suveranilor.
Seria ”Furia roșie” prezintă o realitate alternativă la sistemul valorilor actuale. Diferită, provocatoare, încărcată de magia tehnologiei, viitorul prezentat sună ca o apocalipsă a valorilor umane.
Andreea Teleșpan, CNGL Sibiu
dec. 20, 2021 |
Bine v-am găsit! Astăzi am pregătit o nouă recenzie. Vă voi prezenta cartea “Inimă de cerneală” de Cornelia Funke.
Când citește cu voce tare, Mo poate să dea viață personajelor din cărți. Meggie, fiica lui de doisprezece ani, a moștenit acest dar de la el. Pe această frumoasă premisă se construiește povestea ingenioasă din Inimă de cerneală: în urmă cu nouă ani, Mo a scos dintr-o carte o bandă de tâlhari medievali, în frunte cu liderul lor, Capricorn. Acum, trecutul îl prinde din urmă și Meggie se vede nevoită să-și salveze tatăl.
Însă într-o lume în care granița dintre realitatea ei și cea a cărților nu e foarte stabilă, mica eroină va trebui mai întâi să-și pună la încercare neobișnuitul talent și să-și lege propria poveste de a altora în cele mai neașteptate moduri.
Stilul autoarei se remarca prin modul in care te invaluie, atragandu-te tot mai adanc in poveste, mentinand suspansul pana in ultima scena a cartii. Incordarea dobandita pe parcurs este alternata de momente de destindere, placute, pentru a nu plictisi cititorul, sau momente amuzante. Lectura este usoara, asemnatoare unui basm de dimensiuni mari.
Capitolele incep cu cate un citat spus de diversi autori celebri, căci un plus de cultura nu strica niciodata. Fanii genului “Fantasy” vor fi fermecati de ideea propusa in acest roman si vor devora aceasta carte cu sufletul la gura, finalul, lasandu-i cu o puternica dorinta de a continua triologia alaturi de Mo, Meggie, Elinor si Deget-de-praf.
Mi-a plăcut extrem de mult această carte și vă invit să o citiți și voi. Lectură plăcută!!!
Scris de: Alessia Lare
dec. 19, 2021 |
O vara cu Isidor
De Veronica D. Niculescu
O vara cu Isidor este un roman foarte frumos și captivant . Întotdeauna citind descoperim noi și interesante idei.
Pentru sufletul meu, O vara cu Isidor este o carte care sensibilizează, atinge sufletul oricărui copil. O carte ca un zbor de albatros, ca o rază de soare pe creștet, ca un zâmbet de copil care privește spre cer o pasăre uriașă zburând. Când am citit-o aveam fel și fel de emoții, plăcute și mai puțin plăcute , însă pe măsură ce pătrundeam în lumea fascinantă a Serenei și a condorului, gândurile mi se înseninau. Dar ceea ce m -a atras la această carte este modul frumos pe care Veronica D. Niculescu l-a imprimat în scrierea cărții. De asemenea , mi-a plăcut faptul că i-a insuflat Serenei , personajului principal, sentimente de îngrijorare, prietenie cât și de mila, deoarece din pricina milei sale aceasta îl salvează pe bătrânul condor Isidor, de care mai apoi are grijă.
Un lucru remarcabil al acestei cărți este faptul că a fost scrisă din perspectiva unei fetițe de 13 ani, ceea ce mă duce puțin cu gândul la o asemănare între noi doua. Este extraordinar cum Isidor visează să vadă marea, și eu visez la valurile sale înspumate, are dorințe puternice de a zbura și chiar se roagă în noaptea dinaintea plecării în călătorie cu trenul la Sinaia:,, Cer senin sau cer cu nor, dă, Doamne să zbor!”Îmi doresc și eu să zbor…ca un bătrân condor.
Cartea mi-a arătat un drum nou către imaginație si mi-a deschis noi căi pentru aceste tip de lectură, totodată aici am învățat cât de puternică poate fi prietenia dintre un om si un animal, atât fizic cât si emoțional . Vă recomand călduros să o citiți, astfel vă veți împrieteni și voi pentru mult timp- și în volumul II- cu un condor care vă atinge sufletul cu aripa lui.
(Csiki Karina, Liceul Tehnologic Electrotimiș , Timișoara)
,,O carte este un dar pe care
Îl poți deschide mereu și mereu.”
Comentarii recente