ian. 11, 2022 |
„Delirul”, Marin Preda, editura „Cartex”, anul 2019.
Marin Preda este un autor arhicunoscut. Iar renumele îi este pe măsură, fiind autorul unor romane de succes, cu adevărat edificatorii. Am adorat ciclul „Moromeții”, iar când am aflat că multe dintre personajele prezente în roman vor apărea și în „Delirul”, am dorit, imediat, să îl citesc.
„Delirul” este mai mult decât un roman istoric. Este, în esență, un roman al experiențelor, al trăirilor. Personajele sunt conturate într-un mod ce le face să pară cât se poate de reale. Sentimentele pe care le trăiesc sunt redate cu subtilitate, alături de toate evenimentele istorice.
„Delirul” urmărește povestea lui Paul Ștefan, rudă cu familia Moromete. Plecând din Siliștea-Gumești, Ștefan dorește să își creeze un rost, în București, ca ziarist. Îi întâlnim, astfel, pe Achim, Paraschiv și Nilă, câteodată chiar și pe Ilie Moromete, care aduc o notă tipic țărănească în atmosfera citadină. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ștefan nu poate decât să asiste la schimbările fundamentale ale regimului și să trăiască, în același timp, propria dramă personală. Prins într-un triunghi amoros, tânărul trece prin toate stările emoționale posibile.
Dar, în același timp, pe front se dau lupte crâncene. Ștefan este trimis drept corespondent de război, dar realitatea de acolo diferă de cea transmisă la București. Brutalitatea războiului îl schimbă pe Ștefan.
Marin Preda a dorit să scrie și un al doilea volum al romanului „Delirul”, dar timpul nu i-a permis. Însă, nu veți simți lipsa acestui volum nescris. Dimpotrivă, chiar o să vă bucure acest final deschis. Și, pentru a face o comparație cu un alt roman de război, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, scris de Camil Petrescu, luptele sunt redate cu o și mai mare luciditate, dacă este posibil, în „Delirul”. Moartea este omniprezentă și nu ocolește pe nimeni, indiferent de statut social sau material.
Despre stilul de scriere al lui Preda s-au spus multe. Eu consider că este unul viu, care te face să trăiești evenimentele relatate. Marin Preda conturează personajele într-un fel pe care nu poți decât să îl admiri. Chiar dacă nu sunt perfecte, chiar dacă au defecte fatale, acestea sunt atât de reale încât nu pot decât să se contopească în timpurile tulburi ale celui de-al Doilea Război Mondial.
„Delirul” nu este un roman ce trebuie ratat. Marin Preda scrie, ca de fiecare dată, cu măiestrie și ne poartă din mahalalele bucureștene, în biroul lui lon Antonescu și pe Frontul de Est. Terminând romanul, rămâi cu dorința de a citi și mai mult despre aceea perioadă. Și, pentru mine, a însemnat o mai bună înțelegere a acelor vremuri și a ceea ce s-a întâmplat in Romania anilor 1940.
Evelyn Urucu, Colegiul Național „Traian”, Clubul „Miradoniz”, Drobeta Turnu Severin.
ian. 11, 2022 |
Mi-a plăcut extrem de mult această carte. Păcat însă că nu am citit-o mai devreme.
Am apreciat modul în care a fost modelat caracterul lui Colț Alb, lupul nostru, față de comportamentul omului.
Această carte mi-a trezit tot felul de emoții, de la tritețe și frică, până la compasiune și bucurie.
M-au atras, de asemenea, descrierile naturii. Simțeam printre rânduri duritatea vieții din sălbăticie. Acesta este un motiv pentru cartea este una tristă și copleșitoare, dar nimic din toate astea nu se compară cu tristețea provocată de cruzimea omului față de animale și modul în care omul percepe animalul ca pe un trofeu ce le va aduce bogăție.
Pe lângă toate acestea se observă și efectele uimitoare ale iubirii și blândeții asupra unui suflet afectat de asprime și ură.
Recomand această carte tuturor iubitorilor de animale și natură , întrucât se simte ca și cum ai privi un documentar despre sălbăticie, doar ca învelit în mantia poveștii
ian. 11, 2022 |
În această poveste este vorba despre viața de zi cu zi a oamenilor, practic despre viața însăși. Lectura încearcă să arate schimbările din zilele noastre și cât de repede trece timpul, așa de repede, încât nimeni nu se mai poate bucura de el. Totodată, autorul vrea să constatăm cât de monoton a ajuns stilul nostru de a trăi, ca oameni. Imaginația este singurul nostru ajutor, iar numai noi ne putem modela o viață de care să fim mândri.
Din punctul meu de vedere, cel mai interesant lucru pe care povestea îl ține ascuns este că și în prezent lumea încearcă să remedieze problema. Lucrurile reținute de mine din întreaga lectură au fost că oricât de rătăcit sau păcătos ai fi, întotdeauna ai pe cineva lângă tine. Nu trebuie să te dai niciodată bătut când te afli într-o situație complicată. Povestea mi-a arătat cât de mult ar trebui să prețuiesc timpul și momentele pe care le-am experimentat până acum.
Aceasta lectură mi se pare emoționantă. Au fost evenimente amuzante, triste, sau chiar anumite surprize care m-au lăsat cu gura căscată. Povestea mi-a amintit de după-amiezile călduroase de vară petrecute cu prietenii mei, totodată de perioadele în care mai interveneau unele certuri copilărești, iar fiecare se plictisea acasă, singur. Existau zile în care timpul trecea greu, dar totuși mă mulțumeam și acceptam faptul că aveam nevoie de o pauză sau o deconectare de la tot stresul și grijile acumulate. În momentul acesta mi se pare amuzant faptul că noi ne contraziceam pentru niște motive irelevante.
Ce m-a impresionat cel mai mult la această lectură au fost ambiția, curajul, imaginația și spiritul de aventură al fetiței. Ea este un exemplu pentru oamenii din zilele de azi, nu numai pentru că aceasta s-a luptat pentru ceilalți, dar și pentru că ea ne-a arătat că dacă vrei, îți poți găsi mereu câte ceva de făcut.
Dacă aș avea vreodată șansa să mă întâlnesc cu Momo, cu siguranță i-aș pune multe întrebări. De exemplu, mă întreb, oare ce a motivat-o să meargă atât de departe? Cum a avut atâta curaj, pentru o simplă fată care abia a ajuns pe fața pământului? Sau poate… e dintotdeauna, cine știe? Cum a ajuns în acel amfiteatru? Cum s-ar descrie ea însăși?
Personajul meu preferat a fost Casiopeea, broasca țestoasă a maestrului Hora. Eu cred că aceasta este interesantă și diferită față de celelalte broaște țestoase, referindu-mă la nivelul ei de înțelegere, la aspect, la personalitate și la sarcasmul ei. Cel mai mult mi-a plăcut că ea putea să comunice cu ceilalți prin semnele și literele care-i creșteau pe carapace, și, în afară de asta, mi-a plăcut abilitatea ei de a vedea în viitor.
În concluzie, pot zice că am încercat mai multe sentimente și trăiri. Dacă aș putea compara povestea cu orice de pe lume, cred că ar fi o operă de-a lui Mozart, deoarece uneori poate fi captivantă și molcomă, dar nu după mult timp devine explozivă și plină de mister.
Recomand această carte oricui, iar nota mea finală este 10.
Săceanu Iarina
Clasa a V-a
Clubul MIRADONIZ
ian. 11, 2022 |
Mi-a plăcut tare mult acest volum. Este înduioșător. Evocă amintiri care mă fac și pe mine nostalgică. Revenind într-un trecut îndepărtat în care totul era mai ușor, mai simplu și mai aventuros. Este un roman cald, care se citește ușor, oferind o poartă deschisă spre visare, spre vremurile trecute, din copilărie. Este o lectură perfectă pentru adulți și copii totodată.
Romanul mi-a adus aminte de alte volume celebre cu și despre copii și tineri: „La Medeleni”, „Ulița copilăriei” și „În casa bunicilor”. Casa din carte împreună cu lucrurile sale este personificată. Nu este doar un loc, un spațiu de joacă. Este o persoană, o stare, o poveste în sine. Casa de pe strada Maiakovski din Brașov joacă rolul unui personaj la fel ca și ceilalți ce se perindă prin poveste. Fără ea, nimic nu ar fi la fel.
ian. 11, 2022 |
În această carte este vorba despre o fetiță pe care o chema Sakiz Sardunya, căreia nu ii plăcea numele său deoarece copiii râdeau de ea. Ea era pasionată de cărți, științe si geografie.
Într-o zi, găsește in bibliotecă un glob magic pe care se afla cel de-al optulea continent, o lume cu personje imaginare.
In timpul vizitei la bunici, zărește pe fereastră doi copii, locuitori ai celui de-al optulea continent. Sardunya află ca țara lor se distruge deoarece copiii nu mai citesc cărți, ci stau foarte mult in fața calculatorului. Globul nu mai era activ, pentru că Sardunya îl aduse cu ea la bunici, unde nu se găseau cărți. Atunci, fetița se hotărăște să îi ajute. Împreună decid să ducă globul la o librărie din cartierul bunicilor, apoi pornesc într-o aventură prin Pădurea Alternativelor.
Spre final, Sardunya vine cu o idee grozavă, ca fiecare copil de pe cel de-l optulea continent să scrie câte o compunere, astfel, țara va fi înfloritoare.
Din carte invățăm că trebuie să ne acceptâm așa cum suntem, că nu trebuie să cedăm in fața greutăților, că trebuie să ignorăm răutățile celorlalți, iar carțile sunt o lume in care putem oricând să evadăm.
ian. 11, 2022 |
Harry Potter si Piatra Filozofala – Recenzie
Titlu: „Harry Potter si Piatra Filozofala”
Autor: J. K. Rowling
Anul publicaţiei: 2015
Număr pagini: 348
Preţ: 32.00 lei
Magia este un concept pe care puțin îl înțeleg cu adevărat. Pentru unii magia este cand un magician face un truc la o zi de nastere. Pentru Harry Potter nu era așa, el era un vrăjitor care folosește aceasta “forta” în scopuri la care nici nu ni le-am fi putut imagina. J.K. Rowling a avut imaginatia de a scrie nu numai o carte despre universul Harry Potter, ba chiar 7!
J. K. Rowling este o autoare celebra care invata din greseli si fiecrae cartea pe care o publica este mai buna decat cea precedenta. I-a venit ideea de a scrie Harry Potter cand se afla în trenul intarziat care o ducea la London King’s Cross in 1990. Pe parcursul următorilor 5 ani ea a scris prima cartea Harry Potter pe bucatele de hârtie care mai apoi ajungeau pe ,,muntele “ ei cu notițe. A ajuns la Edinburgh in 1993 cu primele 3 capitole într-o valiză care urma sa fie trimisa la mai multe edituri. După ceva timp a primit o scrisoare de la o singura editură care o ruga sa le trimita și restul cărții. ,, Cea mai buna scrisoarea pe care am primit-o în toata viața mea” a declarat scriitoarea.
Harry Potter este primul roman din seria Harry Potter și romanul de debut al lui Rowling, roman care îl prezintă pe Harry Potter, un tânăr vrăjitor ce își descoperă potențialul magic când primește o scrisoare de acceptare la Școala de vrăjitorie Hogwarts. Harry își face aici prieteni buni, dar și câțiva dușmani în timpul primului său an la școală și, cu ajutorul prietenilor săi, Harry se confruntă cu o tentativă de revenire a vrăjitorului întunecat Lord Voldemort, care ucisese părinții lui Harry, dar nu a reușit să-l omoare și pe el.La sfârșit, binele învinge răul pe mai multe niveluri. Harry – cu ajutorul prietenilor săi – îl împiedică pe Voldemort să ia piatra. Astfel ei îl opresc pe Domnul Întunericului să obțină viața veșnică.
Mi-as fi dorit sa pot spune ca aceasta carte mi-a ghidat în copilăria mea,dar nu a fost așa. Sunt 100% sigur ca orice copil care citește Harry Potter se va atașa de TOATE personajele fictionale si-si vor dori sa intre in acest univers.
Mie, unul mi-ar fi plăcut ca Voldemort să câștige, dar pana la final sa fie invis, sa ne facem o idee ca Voldemort nu e tipul de răufăcători care sta după orice și este dispus sa sacrifici tot pentru a obține ce si-a dorit. Pană la urma cartea aceasta este pentru copii și binele trebuie sa castige. Nu am vazut inca nici macar o carte in care raul castiga, sper ca voi intalni una. Autoare este foarte atentă la detalii, de exemplu după ce elevii din anul I-au fost repartizati, Dumbledore bate din palme și mancarea apare pe cele 4 mese, dar peste 2-3 cărți aflăm că vrăjitorii nu pot crea lucruri din aer pur, fapt ce înseamnă ca în prima cartea elfii de casa au făcut mancarea și Dumbledore doar a teleportat mancarea.
Mi-a plăcut foarte mult și relația lui Harry si Draco, rivalul sau, acesta a rămas rival pana la finalul cărții. Fără sfarsit frumos pentru el.
Toate vrăjile din roman sunt cuvinte în latină, de exemplu Expelliarmus vine de la expellere ( a alunga) si arma ( arma) care s-ar traduce a alunga arma.
Iubesc universul Harry Potter și sfatul meu este ca nu este prea tarziu pentru a citi seria Harry Potter. Întotdeauna exista timp, doar cream scuze. Autoarea știe sa își exprime cuvintele frumos în cărți să știe sa facă un copil sa se simtă ca un vrăjitor adevărată.
Recomand cartea aceasta și toate cărțile Harry Potter oricui, indiferent de varsta.
Pe data viitoare, cititorule!
Comentarii recente