Î
În lumea noastră, poveștile rămân între pagini. În cea a eroinei noastre, nu.
Acolo, cuvintele rostite pot rupe vălul dintre lumi. Pot chema umbre. Și, odată chemate, nu mai pleacă.
Meggie nu știa că vocea tatălui ei putea da viață personajelor din cărți. Nici că, într-o noapte, o singură lectură avea să le fure mama și să le aducă în schimb o amenințare care miroase a scrum și sânge. Capricorn. Numele lui e o rană rostită șoptit, un stăpân al fricii venit dintre pagini ca să ardă orice amintire de basm, să privească, cu rânjetul său criminal, moartea clișeului „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Iar Basta, cu cuțitul lui, nu doarme niciodată. Pândește. Te așteaptă.
Lumea se clatină între real și ficțiune. Ce ar trebui să fie magie devine pericol. Ce ar fi trebuit să rămână poveste capătă carne, arme și dorință de putere. Meggie învață repede: că dragostea pentru cărți te poate salva. Dar și că, uneori, cărțile nu vor să fie salvate.
Fantezia nu e vis. E luptă. Pentru familie. Pentru libertate. Pentru dreptul de a alege ce rămâne doar citit și ce merită trăit. Și când poveștile ies din cărți, nu toate au final fericit.
Așadar, dacă deschizi cartea, fă-o cu grijă. Ascultă liniștea dintre rânduri. Dacă simți miros de cenușă sau pași pe după colțul paginii, sau dacă simți chemarea nopții… închide ochii. S-ar putea ca cineva să te privească. Sau, mai rău, să te aștepte.
Legătura dintre mine și „Inimă de Cerneală” datează de mai bine de 5 ani, tocmai de la începutul Pandemiei, când mi-a fost dăruită de către mama mea. Destul de groasă pentru „eu” de atunci, cu o copertă neagră cu desene misterioase pe ea, simțeam, deja, cum devin parte din poveste. Categoria Fantasy de la editura Arthur. Hmm, oare Fantasticul poate căpăta valențe ale realității?
Tirănescu Tudor-Andrei, Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”, clasa a IX-a A, cercul de lectură ÎN-SEMNĂRI.