C. 
S. Levis este cunoscut în lumea întreagă pentru celebra serie de șapte volume, Cronicile din Narnia, publicate începând cu 1950. În copilărie, autorul și fratele său erau mari amatori de povești cu animale fantastice. Astfel, din pasiune și fantezie debordantă, creează o lume ireală foarte complexă. Cronicile din Narnia, semnată de Clive Staples Lewis, cuprinde volumele- Nepotul magicianului, Leul, vrăjitoarea și dulapul, Calul și băiatul, Prințul Caspian, Călătorie cu Zori de Zi, Jilțul de argint și Ultima bătălie, care fac trimitere spre Biblie și ilustrează conceptul teologic fundamental al esenței divine, „Deus absconditus”.
VOLUMUL I, „NEPOTUL MAGICIANULUI”
În prima carte, vedem crearea Narniei, de către leul Aslan. O altfel de Geneză. Livada cu meri din Narnia, simbolizează Grădina Edenului, iar Vrăjitoarea Jadis îl îndeamnă pe Digory, primul om al Narniei, să mănânce din pomul de unde Aslan, un demiurg, îi poruncește să îi aducă un măr. Deosebirea între această primă carte și fragmentul din Biblie constă în faptul că Digory refuză să mănânce din pomul cu pricina. Acesta, împreună cu Polly, prima fată din Narnia, ajunge cu bine la Aslan, leul stăpânitor peste Narnia. Digory, Polly și Vrajitoarea Jadis au ajuns printr-o greșeală în Narnia, printre inelele magice, în care intrau în ce tărâm îi purtau norocul. La final, copiii și unchiul lui Digory se întorc înapoi în lumea obișnuită, einu vor uita niciodată experințele frumoase petrecute în lumea de vis.
VOLUMUL II, „ LEUL, VRĂJITOAREA ȘI DULAPUL”
În a doua carte, Aslan este trădat de Edmund, fratele lui Susan, Lucy și Peter Vrăjitoarei Albe. Acești patru frați au ajuns în Narnia printr-un dulap fermecat din casa unchiului lor. Aslan este omorât de vietățile rele ale Vrăjitoarei Albe, dar printr-o ,,vrajă veche” acesta reînvie a doua zi.
Această scenă este o metaforă pentru Răstignirea Și Învierea Domnului Iisus Hristos, din Biblie. La sfârșit, după ce partea lui Aslan învinge, Lucy, Edmund, Susan și Peter ajung mari regi peste Narnia, urmând ca epoca aceea să fie numită peste câteva secole: Era de Aur a Narniei.
VOLUMUL III, „CALUL ȘI BĂIATUL”
În a treia carte, acțiunea nu se mai petrece în Narnia, ci într-un stat din apropiere, Calormen. Acolo, oamenii trăiau în sclavie, în deșert și nu semănau deloc cu narnienii la înfățișare, întrucât calormenii erau mai bruni și cu ochi căprui la piele, iar narnienii erau blonzi și mai deschiși la culoarea pielii.
În noaptea în care Shasta află că nu este fiul pescarului Arsheesh, și că acesta vrea să îl vândă ca sclav unui Calormen înstărit, hotărăște să fugă în Narnia, un regat apropiat, de poveste, pe care toți Calormenii îl credeau un basm, călătorind cu calul vorbitor, Bree.
Cea de-a treia carte este o metaforă pentru fuga evreilor din Egipt, ajutați de Moise să ajungă în țara unde „curge lapte și miere”, Canaan.
VOLUMUL IV, „PRINȚUL CASPIAN”
În cel de-al patrulea volum, telmarinii stăpânesc pământul Narniei, și toți narnienii, chiar regii și obiceiurile lor sunt schimbate, însă aceștia nu se încumetă să zică sau să facă nimic. Prințul Caspian este în pericol, deoarece unchiul său, Milaz, un telmarin, voia să îl omoare și să îi dea propriului fiu moștenirea și palatul. Personajele se reîntorc din Anglia în Narnia, pentru a-i ajuta pe Prințul Caspian, care fugise de la palat împreună cu doctorul Cornelius.
Această carte este o metaforă pentru schimbarea și creștinizarea lumii, după venirea lui Iisus, prin ajutorul apostolilor, trimiși de către El în lume.
În final, vechea Narnie învinge, iar Caspian este întronat de Aslan, și ajunge mare rege peste Narnia. De asemenea, pentru Peter și Susan, care erau cei mai mari frați, aceasta este ultima lor călatorie în Narnia, dar Edmund și Lucy aveau să mai vină o dată în Narnia.
VOLUMUL V, „CĂLĂTORIILE CU ZORI DE ZI”
În volumul al cincilea, Emund și Lucy, împreună cu nesuferitul lor văr, Eustace, sunt absorbiți de un tablou și transportați pe nava regelui Caspian, numită Zori de Zi. Acesta plecase să îi caute pe cei Șapte Lorzi pierduți, iar, desigur, copiii Pavensie și Eustace, iau parte la aventură. Eustace este un personaj rotund și dintr-un copil rău și nesuferit devine un băiat respectuos și cu intenții bune.
VOLUMUL VI, „JILȚUL DE ARGINT”
Sub vrăjile Vrăjitoarei Verzi stătea Prințul Rilian, până să apară Jill, Eustace și Puddleglum, Omul din Mlaștini, în ținuturile Subpământene. Scăpați de uriașii vicleni și supuși unei aventuri dăruite de Aslan, cei trei sunt nevoiți să urmeze cele patru semne pentru a-l găsi pe Prințul Rilian. Aceștia trei nimeresc, printr-o greșeală în Ținuturile Subpământene, în singurul ceas în care Prințul gândește limpede. După ce Prințul Rilian jură în numele lui Aslan, acesta fiind cel de-al patrulea semn, cei trei îl dezleagă pe Prinț de Jilțul de Argint de care stă legat de fiecare dată când gândește limpede, iar cei patru luptă împotriva Vrăjitoarei Verzi. Cu un ajutor imens din partea lui Puddleglum, cei patru se reîntorc în Narnia, iar Rilian domnește iar peste întreaga țară. Acest volum reprezintă ascultarea noastră față de Dumnezeu și binele prin care coincidențele există, așa cum, în ultima clipă, cei trei realizează că uriașii vor să îi mănânce în următoarea zi.
VOLUMUL VII, „ULTIMA BĂTĂLIE”
Când un fals Aslan și o maimuță bătrână, numită Shift, cutreieră Narnia și strică tot ce e bun în ea, prințul Tirian, urmașul de pe urmă al Narniei, și inorogul său sunt osândiți la moarte. Jill si Eustace sunt readuși în Narnia și îi salvează pe cei doi.
Îmbrăcat într-o piele de leu, un măgar inocent, Puzzle, este obligat să îl trădeze pe adevăratul Aslan și de a-l urma pe bătrânul maimuțoi Shift, doar pentru că acesta din urmă îi tot repetă că mintea măgarului nu poate să gândească și să procedeze cum îl îndeamnă el, deoarece este mai bătrân. Puzzle este scăpat de Jill și trece de partea narnienilor buni. Când adevăratul Tash, zeul Calormenilor, este chemat în batjocură și redenumit Tahslan, de la Tash și Aslan, el le răsplătește batjocoritorilor cum li se cuvine. În scurtă vreme, Aslan își face apariția și cheamă toate ființele Narniei la judecată, spunând că a sosit ceasul din urmă al ținuturilor sale. Pe cei buni, îi lasă să intre în Narnia cea adevărată, iar cei răi sunt pedepsiți cu moartea. Uriașul Timpului înhață Soarele și îl scufundă în marea apă ce cuprinsese toată Narnia, Calormenul și Archenlandul. Peter, Lucy și Edmund, împreună cu Digory și Polly, se reîntorc în adevărata Narnia, mai colorată și mai frumoasă decât Narnia cea veche, cea care se transformase într-o țară inexistentă. Aslan le explică cum că în viața reală au avut cu toții un accident feroviar și au murit cu toții. Totuși, ei aveau să trăiască etern, cu Aslan, care începea să nu li se mai arate în înfățișarea de leu. În final, Susan nu mai este prietenă a Narniei, pretinzând că Narnia este doar o poveste. Măgarul Puzzle este iertat și lăsat să ia parte la frumusețile adevăratei Narnii.
Această ultimă carte, ascunde Cartea Apocalipsei și este o metaforă pentru modalitatea în care Dumnezeu va judeca lumea, când va fi timpul.
În concluzie, mi-au plăcut foarte mult cele șapte volume ale Cronicilor din Narnia, toate conțin elemente de teologie ascunsă și consider că merită citite de orice om care apreciază fantezia. Cartea combină un sâmbure de adevăr cu fantezia uimitoare a autorului C. S. Lewis.