,,Nu te poți preface că n-ai auzit povestea! La un moment dat o s-o spui la rândul tău cuiva.”
Doina Ruști, o autoare contemporană, ne povestește despre Ziua Națională sau Ziua României, într-un mod mai diferit…
Am descoperit acum povestirea în volumul Mică istorie a unui secol mare, volum despre care am aflat la cercul de lectură. E interesantă și istoria în sine a apariției cărții; faptul că au contribuit și elevii de la Lecturiadă mă impulsionează; așa că vă prezint succint povestea, cum am înțeles-o eu. Chiar autoarea subliniază în text că ,,fiecare vede altfel lucrurile”.
Povestirea începe cu prezentarea unui moș, domnul Paul, care moțăia în fiecare zi în fața blocului. În același bloc, locuia și o fetiță, Ramona, căreia nu-i prea făcea plăcere să vorbească cu domnul Paul, când venea de la școală. Dar, de fiecare dată, domnul Paul o oprea din drum și o întreba ce a învățat nou la școală. În acea zi, Ramona învățase despre Ziua Națională. I-a părut rău ,,de cuvintele care tocmai ce-i ieșiră pe gură”, deoarece știa că până la Ziua Națională, domnul Paul o va tot întreba despre acest subiect. Ca să schimbe puțin discuția, îi spune că va merge cu doamna dirigintă și cu clasa la un muzeu din București.
După ce mai discută puțin cu domnul Paul, Ramona a intrat în bloc. Știind că momentan nu e nimeni acasă, a fugit și a înșfăcat laptopul, ca să apuce să se joace și ea puțin pe el. Nu după mult timp, a ajuns și mama, care aflase deja despre excursie… Fetița, fără să-și ridice ochii din laptop, vorbea cu mama ei despre excursie. Când mama i-a zis că îi va trebui și 50 de lei, Ramona s-a gândit să nu mai meargă la gară, unde trebuia să se întâlnească toți, ci să o păcălească pe mama sa că va merge, dar, când colo, ea să se plimbe prin tot orașul și astfel, să își cheltuiască toți banii… Un gând nebunesc, care o stresează câteva zile.
Într-o altă zi, pe când venea de la școală, s-a întâlnit din nou cu domnul Paul, care, de această dată, avea de gând să-i spună o poveste. Spre mirarea Ramonei, chiar a rămas uimită de poveste și dorea să îi pună o grămadă de întrebări domnului Paul… Fetița a reuși să îl întrebe doar câteva lucruri, pentru că domnul Paul a intrat în bloc.
După câteva zile, pe când Ramona se întorcea de la școală, nu l-a mai văzut pe domnul Paul în fața blocului. Atunci, fetița a întrebat-o pe mama ei dacă știe ceva, iar aceasta i-a spus că poate a plecat prin București… După aceea, Ramona și-a luat la revedere de la mama sa și a pornit spre gară, unde trebuia să se întâlnească cu diriginta ei și cu colegii de clasă.
Era deci la muzeu… Uitându-se la obiectele vechi expuse, a văzut și capul unui personaj din povestea domnului Paul; mai târziu, a mai văzut încă un personaj din poveste, iar mai apoi l-a zărit și pe domnul Paul în vitrina unui magazin.
La întoarcere, avea nevoie desigur, de câteva explicații; domnul Paul i-a înmânat o hârtie foarte veche Ramonei, ca să o citească. Ramona l-a întrebat pe domnul Paul cine erau toți oamenii despre care se vorbea în acea scrisoare, iar el i-a zis că acei oameni făceau parte din familia lui și toți știau povestea pe care i-a povestit-o! râzând, domnul Paul i-a spus Ramonei că ea va fi cea care va duce povestea mai departe…
Deocamdată, chiar eu o povestesc! Mi-a plăcut ideea.
Mie, Ramona mi s-a părut o fetiță curioasă, jucăușă, și totodată, inteligentă. Mi-a plăcut până și planul ei, dar mă bucur că a renunțat la el. A demonstrat că uneori avem gânduri negative, dar, printr-un concurs de împrejurări, singuri renunțăm la ele.
Iar acum, câteva impresii și despre domnul Paul: Domnul Paul, un bătrânel inteligent, în același timp, tăcut și închis în sine; curios, sau făcea pe curiosul. M-a amuzat dialogul de la început, când domnul Paul a întrebat-o pe Ramona ce a învățat la școală. Parcă ne mai întreabă și pe noi, câte-o cunoștință din vecini, ceva asemănător – ce-ați făcut azi la școală? Și, da, uneori nu știi ce să zici. Nu pentru că nu știi ce ai făcut, ci poate nu ai chef de atâtea explicații!
Flonta Maria, clasa a VI-a C, Șc. Gimnazială Nr. 11, Oradea
Comentarii recente