Să spunem, așa, în general, că este o carte despre albastru… de fapt, este o carte despre asemănări și deosebiri, iarnă americană și vară pierdută în valuri, la Jaffa, pictură și somnul unui copil, pe o pânză, chei rătăcite pe un bulevard și găsite de altcineva, n-a mai fost nevoie să fie spartă ușa, cafenele, rude, oameni care nu cred în tine, dar de la care primești totuși binecuvântare:
„Capul îți cade pe spate, plutește printre bolțile înalte, printre valurile rotunde precum cerneala și de un violet roșcat, care se desfac și se desfășoară în toate nuanțele tale de albastru, albastrul râurilor, albastrul cerului, albastrul care ți se termina întotdeauna înaintea tuturor celorlalte culori.”
Comentarii recente