„Vara în care mama a avut ochii verzi”,de Tatiana Țibuleac

Cu un subiect principal relativ apropriat comunului, Tatiana Țibuleac realizează o scriere ușoară la vedere, care până la final reușește să îți facă sufletul firimituri. ”Vara în care mama a avut ochii verzi “ este un roman venit din Basarabia ce antrenează  2 personaje de origine engleză. Deși la început războiul mamă-fiu este prezentat limpede cu o sumă de trăiri ce transmit ura  adolescentului nemărginită față de ea, până la finele scrierii, Țibuleac duce totul într-o sferă absolut neprevizibilă. Maniera înrădăcinată de a fixa clar și succint oprirea mecanismului fiziologic, atunci când în fața sa se afla  propria mamă mai mult de câteva clipe, este scandalos de puternică. La finalul primului an de liceu, dorința sa principală  este să viziteze Amsterdamul, pe care îl percepe ca pe o poartă către inițierea pervertirii, este transformată miraculos într-o vacanță, într-un orășel din Franța, împreună cu femeia cu cei mai frumoși ochi verzi din Univers. Motivul acestei escapade suspicioase are să stârnească în cititor, garantat, un amalgam de întrebări si emoții despre adevăratele trăiri ale vieții. ”Vara în care mama a avut ochii verzi” aș putea spune că este singura carte care, în ciuda unui final  tragic, reușește să instaleze un sentiment incontestabil de iubire și pace cu cea care a stat în spatele pașilor noștri mereu. Tot cu ea, tu, cititorule ai putea să te închizi într- o după-amiază preț de câteva ore în casă și să citiți împreună  cartea asta minunata, căci la final ceva cataclismic se produce și tot ce judecai până acum la ea și ea la tine va fi privit cu ochi mai înțelegători și cu o latură opusă antipatizării.

Anda Ciohodaru, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău